Vine o zi, vine o zi cand se va sfarsi… Episodul 2

0
671

Continuam analiza motivelor pentru care decizi sa pleci din organizație.

Sartre ne spunea trist ca ”iadul sunt ceilalți oameni”… biserica ne invata compasiunea … mama ne cicălea toata copilăria si adolescenta cu : ”lasă de la tine”, poarta-te frumos cu toți”, ”lasă loc de buna ziua”… cultura populara organizaționala ne picura, chiar înainte de a fi angajați, înțelepciunea ca ”seful are întotdeauna dreptate”…!

Intr-o zi, uiți de toate acestea si decizi, cu mintea ta, sa-ti găsești un alt drum. Comportamentul colegului tău este unul de neindurat!

”Te miri ca nu scot gheara sa-mi sfâșii bârfitorii?

Unde-ai văzut tu leu vânând gândaci sau poame?”

Vasile Voiculescu

Ești burdușit de carte! Ai făcut studii universitare, postuniversitare, ai participat la cursuri plătite de tine sau de firmele la care ai mai lucrat, ai câteva realizări profesionale cu care te mândrești. Cu toate acestea, acum, la prima ședința de la noul tău angajator stai sfios, mimezi posturi deschise (ca sa nu-ti citească ceilalti nonverbalul iritat!) si ai atenția ațintita asupra a tot ce se întâmpla in jurul tău: care este agenda întâlnirii, cine sunt participanții, cum se aseaza la masa, cine conduce ședința, se păstrează sau nu focusul pe subiectele propuse, se urmărește ca fiecare participant sa vorbească, se acorda feedback, cum se iau deciziile…!Intenția ta este sa devii cat mai repede operativ, productiv, eficient.

Observi o Persoana care apare cu cinci minute înainte de ora anunțata, cu laptopul intr-o mana si doua telefoane in cealaltă. Se aseaza pe scaunul din dreapta locului principal si isi deschide calculatorul. In același timp arunca celor prezenți un buna ziua impersonal. Fata este lipsita de zâmbet. Nu reușești sa-i captezi privirea – ramane ațintita pe ecran. Cum mai intra cate cineva, privește ceasul si oftează teatral (inca nu se făcuse ora de începere).

Se uita către tine si spune:

        – I-auzi, cum ai zis ca te cheamă, ai mai participat la o astfel de ședința? Ai sa faci tu minuta întâlnirii.

Ședința decurge haotic. La orice subiect discutat Persoana intervine criticând, acuzând, banalizând, jignind, țipând. Nimeni nu-i răspunde. Singurul om cu care vorbește in termeni de normalitate este seful care nu pare a fi contrariat de acest comportament nepotrivit. Întâlnirea se termina cu participanții tacuti si umiliți. Ultimele cuvinte au fost ale Persoanei care, cu o voce isterica, spune: ”faceți așa cum am spus eu, altfel răspundeți cu capul!”

La următoarea ședința se constata ca rezultatele analizei sunt slabe, ca strategia impusa nu a fost funcționala, ca angajații ar fi in imposibilitate sa realizeze cele indicate chiar daca ar munci 24 de ore pe zi. Toți cei prezenți au discutat despre acest lucru – in culise. In cadrul întâlnirii – TAC. Vorbește doar Persoana. Cum? Criticând, acuzând, banalizând, jignind, țipând! Are o întrebare repetitiva: ”De ce?” pronunțata cu buzele strânse, sprincenele împreunate si aruncata către participanți ca un glonț. Răspunsul ar fi fost unul singur: ”pentru ca asa ai spus sa procedam!” In loc de acesta nu se aude nimic, nici măcar respirația acuzaților.

In timp tu vii cu idei, cauți sa găsești soluții aplicabile imediat, vorbești cu ceilalți colegi pentru a născoci o cale agreata de toate departamentele in așa fel incat picajul cifrelor sa fie oprit. Stai câteva nopți pentru a concretiza si cizela propunerile tuturor intr-o prezentare Power Point care sa evidențieze cu claritate pașii de urmat si rezultatele estimate.

Ghici ce? La ședința, Persoana spune: ”ați folosit fonturi de 12 si culoarea albastra mă obosește!” Nu-i nimic! Vei fi atent si la acest aspect! O întrebi – totuși – ce părere are despre proiect? Raspunsul este scurt: ”Așa prezentat nici nu pot sa-l citesc!”

Toți TAC! Taci si tu.

Începi sa te simți ratusca cea urata. Este evident: nu ești suficient de atent la detalii, nu știi sa folosești tehnici de atragere a atenției, nu știi sa lucrezi cu persoane dificile, nu ai ac de cojocul crizelor din firma, nu ești operativ, productiv, eficient! In acest caz – CUM ESTI?

Răspunsul la aceasta întrebare iți ataca direct identitatea. Începi sa te desconsideri, sa nu mai ai încredere in mintea ta, sa fii șovăielnic, evaziv, obosit. Lehamitea te trezește dimineața si furia te adoarme la ceasuri târzii. Uiți de realizările tale, uiți de năzuințele profesionale, uiți ca te interesează sa evoluezi ca om. Ești o jucărie veche, pe rotile, legata cu ața si trasa după sine de un copil nazbatios care aleargă haotic trântindu-te după bunul lui plac. Ai vrea sa afli daca si cu ceilalți colegi este la fel!

Si asa zi dupa zi. Prin canalul neoficial de transmitere de informații – bârfa, afli ca Persoana este singura care telefonează sefului sau intra la acesta, ca nu deține nici pe departe cunoștințele necesare desfasurarii muncii, ca nu-si asuma responsabilitatea pentru rezultatele hotărârilor sale – aruncatul pisicii si scosul castanelor cu mana altuia sunt sporturile la care excelează, ca ”fura” ideile care-i par bune si le prezintă ca fiind marca proprie, ca au fost colegi care, încercând sa-si sustina punctul de vedere, au sfârșit prin a înghiți de la jigniri copilărești la blesteme, ca rezistenta unui angajat a fost in medie de șase luni – atunci când nu s-a internat in spital cu probleme de stomac si/sau ficat, ca unele colege au ales sa mai faca un copil pentru a ramane doi ani acasă, ca iluminații serviciului au pornit pe calea Zen – nu vad, nu aud, totul e o curgere de energie care nu-i atinge.

Nu vrei sa ti se întâmple nimic din toate astea. Tu alegi sa pleci! Un cuvânt iți suna in minte: demnitate!

Am insirat câteva moduri in care angajații pot reacționa la comportamentul deloc adecvat cadrului organizațional însa prezent si tolerat.

Ce alte soluții sunt?

In episodul urmator discutam despre organizatia care decide reducerea numarului de angajati.

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent