Tulburarile de comportament – intre social si individual

0
607

d4ae67bb81032f6add66be1c1df07be9_XL.jpg

Conform DSM-IV-TR (2003), tulburarile de conduita se incadreaza in patru grupe principale:
CONDUITA AGRESIVA, care cauzeaza sau ameninta cu vatamarea fizica alti oameni sau animale:
 – adesea tiranizeaza, ameninta sau intimideaza pe altii,
 – initiaza adesea batai,
 – a facut uz de arma care poate cauza o vatamare corporala serioasa altora (ex: bat, caramida, cutit, arma de foc),
 – a fost crud fizic cu alti oameni,
 – a fost crud fizic cu animalele,

 – a furat cu confruntare cu victima (ex: banditism, furt din posete),
 – a fortat pe cineva la activitate sexuala.
CONDUITA NONAGRESIVA, care cauzeaza pierderea sau prejudicierea proprietatii:
 – s-a angajat deliberat in incendieri cu intentia de a cauza un prejudiciu serios,
 – a distrus deliberat proprietatea altuia (ex: altfel decat prin incendiere).
FRAUDA SAU FURT:
 – a intrat prin efractie in casa, dependintele sau autoturismul cuiva,
 – minte adesea pentru a obtine bunuri sau favoruri ori pentru a evita anumite obligatii (adica “escrocheaza” pe altii),
 – a furat lucruri de valoare mare fara confruntare cu victima (ex. furt din magazine, dar fara efractie).
VIOLARI SERIOASE ALE REGULILOR:
– adesea lipseste de acasa noaptea in dispretul interdictiei parintilor, incepand inainte de varsta de 13 ani,
 – a fugit de acasa (noaptea) de cel putin doua ori in timp ce locuieste in casa parinteasca sau a substitutului parental (sau o data, fara a reveni acasa o lunga perioada de timp),
 – chiuleste adesea de la scoala, incepand inainte de a implini 13 ani.

Tulburarile de comportament sunt unele dintre cele mai greu de abordat in cadrul activitatii de consiliere scolara si arareori se intampla ca persoana care manifesta tulburarile de comportament sa fie si cea care solicita consilierea.

In ceea ce priveste aceasta problematica, exista o multitudine de factori care o intretin si potenteaza atat la nivel macro cat si la nivel micro. Am sa incep prezentarea acestor factori de la nivelul macro.

Astfel, la nivel macro putem identifica o stare de anomie. Autoritatile nu mai au forta, nu mai sunt recunoscute, iar ca urmare nici reguluile si normele nu mai sunt urmate, respectate. Cetatenii mai mici sau mai mari se ghideaza cel mai adesea dupa deviza: „Am invatat ca dreptatea mi-o fac eu”, un laitmotiv deja in melodiile manifest de pe piata.

Pe de alta parte, valorile promovate de mass-media sunt „indoielnice”, raspandind idei precum acelea ca banii se pot obtine si fara prea mult efort, ca nu este nevoie de studii pentru a te afirma, ca te poti face remarcat si poti fi valorizat daca ai un comportament promiscuu, antisocial, oportunist etc

Pe tot acest fond, avem de-a face cu o sporire a pericolelor la care sunt expusi tinerii, prin legalizarea etnobotanicelor, al caror consum va spori sau cel putin intretine eventualele tulburari de comportament.

In ceea ce priveste mediul scolar, profesorii se confrunta cu o lipsa de autoritate in fata elevilor – fapt care in parte este o consecinta directa a starii anomice si a umilirii constante prin incalcarea drepturilor salariale, iar pe de alta parte survine din schimbarea valorilor. Practic, valorile promovate de scoala nu se coreleaza cu cele promovate in mass-media, iar ca urmare ajung sa fie considerate de catre elevi deplasate, nerealiste, nejustificate.

In acelasi timp, este necesar sa notam ca profesorii la randul lor se confrunta cu lipsa motivatiei, date fiind atat insatisfactiile materiale, frustrarile survenite din decaderea statutului dar si cele care tin de sentimentul de inutilitate, avand in vedere fortele mult prea puternice carora ar trebui sa le tina piept.

Efectivele de elevi cresc, insa, clasele sunt comasate, ajungandu-se si la peste 30 de elevi la clasa la gimnaziu.

In tot acest cadru, scoala duce lipsa de sanctiuni reale si imediate. Scaderea notei la purtare, nu mai este un secret pentru nimeni, nu are niciun efect in remedierea comportamentelor disfunctionale/ deviante (motivele fiind ca nota la purtare se consemneaza de-abia la sfarsitul semestrului cand elevul de-abia daca isi mai aduce aminte de ce i se scad puncte, ajungand sa considere aceasta sanctiune chiar nedreapta date fiind distanta mare in timp intre fapta si sanctiune si faptul ca nota la purtare nu este corelata si cu alte sanctiuni… pe criteriul… la admiterea la liceu/ facultate se va tine cont de notele la purtare, politia va lua in evidenta elevii cu note scazute la purtare etc). Mutarile disciplinare pe de alta parte nu fac decat sa asigure un schimb permanent de elevi cu tulburari de comportament intre scoli.

Ajungand la nivelul familiei, pot spune ca in momentul in care am cunoscut familiile adolescentilor cu tulburari de comportament cu care am lucrat, mi-am dat seama ca practic adeseori manifestarile lor nu sunt decat un mod de a se adapta la mediul in care traiesc si nu o data m-am gandit in sinea mea ca, tinand cont de situatia familiala a copilului/ adolescentului respectiv, acesta putea fi mult mai rau.

Modelele promovate in familie nu sunt unele functionale. Parintii nu petrec suficient timp cu copiii lor, iar familia ca intreg nu isi indeplineste toate functiile. Exista carente grave in ceea ce priveste asigurarea functiilor afective si educative. Multi dintre parinti compenseaza asigurarea unui climat afectiv si oferirii educatiei cu cumpararea de bunuri sau trimisul copilului in fata calculatorului sau a televizorului.

Pe de alta parte rata mare/ in crestere a divorturilor are drept consecinta directa dezorganizarea familiilor, din multe lipsind tatal. Or, tatal ocupa un rol esential in familie prin aceea ca asigura regulile/ limitele si cu atat mai necesara va fi prezenta tatalui atunci cand in familie este un baiat care altfel va fi investit sau se va autoinvesti cu un rol patern si se va erija in protector al familiei, aceasta conducand la actiuni posibil agresive/ violente.

In tulburarile de comportament, la nivel individual, ne confruntam cu o lipsa a motivatiei  pentru schimbare, dat fiind rolul adaptativ al tulburarii de conduita si a lipsei de sanciuni reale si imediate care sa aduca dezavantajele si motivatia de a schimba ceva.

Pe de alta parte exista si o slaba motivatie pentru invatare pentru ca asa cum notam mai devreme, valorile sociale nu converg celor promovate de scoala, drept consecinta parand ca nu ajuta individul sa se adapteze mai bine la realitate, ci poate chiar dimpotriva.

Modelele promovate atat la nivel social cat si familial sunt unele disfunctionale in sine.
Chiar daca au existat initiative la un nivel sau la altul, rezultatele au intarziat sa apara. In scoli s-au derulat proiecte de reducere a fenomenului violentei, exista centre de consiliere pentru parinti… si totusi situatia pare sa se inrautateasca, nu sa se rezolve.

Concluzia este ca pentru a obtine rezultate reale este necesar sa se intervina pe toate nivelurile in acleasi timp. In lipsa unui astfel de demers unitar si coerent, celelalte actiuni vor tinde sa ramana izolate.

Voi nota cateva puncte care ar putea contribui la imbunatatirea situatiei pe fiecare nivel, insa repet ceea ce am spus anterior, fara o actiune coerenta care sa cuprinda toate nivelurile concomintent, rezultatele vor ramane izolate si efectele se vor estompa.

CE ESTE DE FACUT?

NIVEL SOCIAL:
– imprimarea de valori solide, daca ne dorim generatii viitoare sanatoase; familiarizarea cu imagini corelate cu toleranta, munca, dezvoltarea creativitatii, nediscriminare etc
– promovarea de modele de viata functionale
– diminuarea pericolelor prin inchiderea magazinelor de etnobotanice si limitarea accesului la siteurile care comercializeaza astfel de produce
– valorizarea profesorilor in mass-media pentru ca doar astfel valorile promovate de acestia vor rezista si vor capata contur
– dezvoltarea de servicii sociale solide care sa poata suplini rolul familiei cand este cazul
– promovarea activitatilor de voluntariat
NIVELUL SCOLII:
– scaderea numarului de elevi la clasa
– impunerea de sanctiuni reale si mediate concretizate in munca in folosul in comunitatii
NIVELUL FAMILIEI:
– responsabilizarea familiei in privinta cresterii si educarii copiilor
– sanctionarea parintilor care nu isi indeplinesc rolul
– sporirea ofertei de consiliere
NIVEL INDIVIDUAL:
– oferirea de alternative de petrecere a timpului liber
– sporirea ofertei de consiliere si psihoterapie
– sanctiuni concretizate in munca in folosul comunicarii
– implicarea in activitati de voluntariat

Autor: Clara Ruse

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent