Supararile noastre 2/5 (1)
2/51

0
549

Supararea pare a fi a doua natura, ea este pretutindeni, toata lumea se supara. Studiile arata ca 38% dintre oameni se supara in fiecare zi (www.enotalonearticlecom). Multi oameni spun: „am fost un suparacios toata viata”. Ne ajuta sa rezolvam probleme si ne fereste de a face greseli. Supararea ne pregateste sa fim pregatiti; daca nu ne-am suparat, riscam sa pierdem gandurile de sub control. Deci supararea ne protejeaza, ne pregateste, chiar ne pastreaza un loc bun in achizitia sigurantei.

Dr. Robert L. Leahy a ajutat mii de oameni in identificarea, provocarea si surmontarea supararii. Pasii propusi de el petru solutionarea supararii sunt:

1. Determina profilul supararii si schimba patternurile de suparare; 2. Identifica supararea productiva si supararea neproductiva; 3. Controleaza timpul si elimina sentimentul urgentei, care te mentine anxios; 4. Focuseaza-te pe oportunitati noi, nu pe frici si esecuri; 5. Accepta nesiguranta in locul cautarii de solutii perfecte; 6. Stopeaza cele mai comune comportamente marcate de siguranta, despre care crezi ca fac ca lucrurile sa mearga mai bine, deoarece, in realitate, lucrurile vor merge mai prost astfel.

 

In supararile cronice, gandurile anxioase sunt purtatoare de suparare, aceste ganduri fiind la randul lor alimentate de credintele pe care omul le are, fie ele negative sau pozitive. Deci calea este: credinte – ganduri anxioase – suparare cronica.
Credintele negative, adica a ne supara pentru ca suntem suparati, se adauga anxietatii si astfel intretin supararea. Credintele pozitive despre suparare pot sa fie inca si mai rele: daca omul crede ca supararea il protejeaza, o mentine. Atunci cand omul va realiza ca supararea este problema, nu solutia, va recapata controlul mintii sale suparate.
De obicei avem credinte amestecate despre supararile noastre. Pe de-o parte, supararile ne supara, apar insomniile si nu putem sa ne scoatem din minte gandurile care ne provoaca supararea. Dar tocmai pe aceasta cale supararile capata sens pentru noi. De exemplu, putem gandi: poate voi gasi solutia; nu vreau sa iert nimic; daca voi gandi mai departe (in timp), poate ca voi reusi sa ii dau de cap; nu vreau sa fiu surprins; vreau sa fiu responsabil si sa controlez totul (sa am control total). De fapt supararile noastre au lucrat pentru noi, mentinandu- ne in cercul vicios al supararii. Supararea este componenta centrala a tuturor anxietatilor cu care ne confruntam si a depresiei.

Cercetarea arata ca supararea este de fapt simptomul de inceput al depresiei – mai exact in depresie te superi pe tine insuti (idem). Prima suparare severa tinde sa inceapa in adolescenta tarzie sau viata timpurie de adult (conform cercetarilor pe populatie americana – aceeasi sursa). Cei mai multi oameni cu tulburare de anxietate generalizata acuza simptome fizice difuze, ca oboseala, dureri, junghiuri, iritabilitate si probleme de somn. Ei gandesc: „sunt un suparacios” si nu cred ca pot face ceva pentru asta. Gandul lor este: „mereu am fost un suparacios si mereu voi fi la fel”. Putem sa fim suparati si in afara tulburarii de anxietate generalizata: frica de situatii specifice, de exemplu. Daca ai fobie sociala, te superi ca lumea te priveste ca pe un anxios si vulnerabil; in tulburarea de tres post traumatic, te superi ca imaginile intruzive si cosmarurile nu te vor parasi niciodata si ceva teribil se va intampla. In tulburarea obsesiv-compulsiva, de exemplu, te superi ca ceva ramane nefacut sau ca gandurile te vor conduce la impulsuri periculoase.
In concluzie, exista diferite feluri de suparare, in diferite feluri de frici.

Bibliografie: www.notalone.com

Autor: Kablan Hilda

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent