Scurte repere introductive în dependenta de droguri 5/5 (2)
5/52

0
1572

e62681383a22ece70ebf83908f7b7b5d_XL.jpg

Tinerii sunt din ce in ce mai tentati de consumul de droguri, aceasta spre disperarea parintilor sau a familiilor care afla prea tarziu, cand dependenta a fost deja instalata si este urmata de efecte negative.

Este cunoscut faptul ca prin consumul lor vreme indelungata se produce o scurtare voluntara a vietii, o sinucidere lenta, aceasta sinucidere pe care ei o incearca si nu scapa pana se produce, o pot numi „curiozitatea care poate ucide”.

Obiceiul tinerilor de a consuma droguri a luat amploare si in Romania, este o realitate care nu trebuie ascunsa ci doar trebuie mediatizata prin informare, pentru ca eventualii tineri care incearca aceasta „sinucidere lenta” sa stie care sunt efectele consumului de droguri. De aceea informarea tinerilor cu privire la pericolele consumului de droguri, constituie o componenta importanta a educatiei, pentru sanatate, relatiile cu familia, „prevenirea” fiind cheia acestei componente, pentru a ajunge la prevenire trebuie sa cunoastem care sunt principalele tipuri de droguri si efectele lor, care uneori, aceste efecte nu sunt cunoscute de catre tineri, si astfel ajung victima drogurilor, iar cand isi dau seama uneori este prea tarziu, iar pe urma urmeaza trauma pe care o suporta familia sau uneori familia nici nu vrea sa auda de asa ceva, de cele mai multe ori auzim „ca nu este, posibil ca baiatul sau fata mea sa fie „niste” consumatori”, este imposibil dar adevarat, pe urma urmeaza calvarul cu internarea intr-o clinica de specialitate, urmatorul pas este „ca si-a revenit” dar pe urma urmeaza recaderea, ca urmeaza iarasi cu o internare s.m.d.p.

Odata ce un tanar incepe sa consume o substanta nociva, putem spune ca primul efect este dependenta, odata instalata dependenta mai usor se poate scapa de aceasta dependenta de drog sau doza zilnica cum mai este numita, putem spune ca dependenta instalata nu este dependenta fizica ci psihica. Urmarind efectele consumului de drog putem spune si ne intrebam de ce incep tinerii sa consume droguri.

De ce sunt ei, predispusi consumului de droguri? Un tanar care trece de la adolescenta la maturitate, cu o stima de sine scazuta, incercand sa se afirme, sa iasa in evidenta, cautarea prietenilor, intrarea in anturaje necunoscute care nu sunt favorabile pentru ei, inceputul, intrarea in anturaj, aparitia drogului in viata lui, incercarea, dependenta, starea de euforie instalate, stare de bine, ii da tanarului toxicoman afirmarea in grup pe care la momentul respectiv o considera pozitiva, urmata de efecte de ordin somatic, general si psihologic, urmata de tulburari de atentie, memorie.

Nu trebuie sa ne mire, faptul ca stramosii nostri, au facut asadar, cunostinta devreme cu drogurile.

Distantele spatiale dintre culturi cu vetre diferite care pentru noi astazi insurmontabile luand in consideratie nivelul tehnic al stramosilor geto-daci, nu chiar atat de speriat cum stim ca, dintotdeauna, Marea Neagra a reprezentat in cazul afluxului oriental „placa turnanta a marelui trafic si a schimburilor internationale”, de aici putem face legatura dintre traficul de droguri si de consum, dar mai intai sa-l ascultam pe Vasile Parvan, iata ce ne spune dintr-un numit unghi de vedere: „geto –cimerienii constituie pe la anul 1000 i.e.n. chiar o lume unitara cu denumiri de circulatie regulata, economica si culturala, intre Alpi si Caucaz. Forme de civilizatie nascute in Asia anterioara puteau sa ajunga pana in inima teritoriului getic din Carpati de N sau Valea Dunarii.”

In acest context putem sa-l ascultam si pe Diogones:” Pecunial cupiditas arx est omnium malorum” („Pofta de bani este fortareata tuturor relelor”).

In momentul actual putem spune ca trecem printr-o incercare foarte grea din partea consumatorilor de droguri si a traficantilor; „problema drogurilor nu poate fi solutionata intr-o zi sau intr-un an, dar, prin participarea activa a popoarelor, organizatiilor si natiunilor, ea poate fi in cele din urma rezolvata” (The United Nations and Drug Abuse, Control, 1987 – Natiunile Unite si Controlul de Droguri, 1987, S. Turlea 1991, pp20).

„Nici o tara nu este un adapost de consecintele devastatoare ale abuzului si traficului ilicit de droguri. Cresterea criminalitatii, violentei si coruptiei, epuizarea resurselor – care ar putea fi utilizate pentru dezvoltarea economica si sociala, distrugerea tinerilor si chiar a colectivitatilor duc in final la subminarea economiilor nationale” (Boutros Chalü, secretar general al Organizatiilor Natiunilor Unite).

Prima definitie a drogului a fost data de Petit Larousse (1977) care da urmatoarea explicatie pentru drog: „nume dat ingredientelor proprii vopselelor, produselor chimice, farmaceutice.”

Pentru Lee Petit Robert, are de asemenea mai multe sensuri („ingredient folosit in domeniul farmaceutic, in vopsitorie, medicament artizanal, substanta daunatoare prin absorbire”).

Le Quid (Robert Laffont, 1983) propune o definitie centrata asupra toxicomaniei astfel: „orice substanta naturala sau chimica care atunci cand este absorbita de catre orice organism viu, poate sa influenteze una sau mai multe dintre functiile sale antrenand modificari ale senzatiilor, comportamentului si sa creeze o dependenta.”

Le Grand Larousse (1987) se apropie mai mult de o definitie stiintifica: „substanta psihotropa naturala ori sintetica care conduce la dorinta de a continua de a fi consumata pentru a regasi senzatia de bine pe care aceasta o creeaza initial.”

Etimologia controversata a cuvantului drog ar putea veni din persana: „droa, miros aromat, iar din ebraica: droog, substanta uscata”. La drept vorbind, orice substanta farmacologic activa asupra organismului (in acest sens, orice medicament este un drog); in sensul uzual, orice substanta psihoactiva care se preteaza la un consum abuziv si care poate antrena manifestari de dependenta.

Mai demult termenul de „drog” se aplica preparatelor farmacistilor, acesta includea frecvent substante psihoactive (opium, rachiu, e.t.c.), dar nici o distinctie perfecta nu era facute intre preparatele care contineau un drog sau altul. Anglo – saxonii mai numesc si astazi drug atat medicamentele, cat si drogurile.

Numai la sfarsitul sec al XIX-lea a fost progresiv stigmatizata utilizarea „voluptuoasa” a psihotropelor si in special folosirea deliberata in scopul modificarii starii de constiinta. Extinderea recurgerii la aceste produse explica si intrebarile care s-au pus din ce in ce mare asupra toxicitatii lor. Deci, pe fondul unei emergente a problematicii stiintifice toxicomaniei, termenul „drog” a capatat o valoare peiorativa, pe care a pastrat-o. Aceasta evolutie lingvistica dovedeste in felul sau ruptura culturala majora aparuta in raportul omului cu psihotropele si probabil a omului cu constiinta sa.

Studiile sociologice arata ca imaginea populara a „drogului” trimite la reprezentari distincte: decadere, compulsiune, iresponsabilitate, chiar animalitate. Aceasta imagine cheama, prin, ea insasi „condamnarea unei practici infioratoare, chiar fatale”, asa cum sublinia sociologul Albert Oglen (in A. Ebrenberg, Droques et medicaments psihotropes, 1998, pag. 147) si se distinge clar din acest punct de vedere de imaginea alcoolului sau de ceea a medicamentelor psihotrope.

Dependenta de drog este cel mai mare efect al consumului odata incercat, aproape orice tip de drog apare dependenta.

Definitia dependentei – conventional se denumeste astfel situatia de subjugare a unui individ fata de administrarea unui drog: intreruperea acesteia din urma antreneaza o stare de rau psihic, chiar si fizic, care determina subiectul sa-si continue consumul.

Dar notiunea de dependenta acopera de fapt un domeniu mult mai larg: ea cuprinde toate” toxicomaniile fara drog” – fiind clar ca, pentru a le caracteriza, specialistii se folosesc de notiunea de „adictie”. Prin urmare, dependenta nu se mai refera atat de mult la obiect, cat la subiect. Din anii 1980 problema este din ce in ce mai mult focalizata pe persoana care de la utilizare a trecut la dependenta, atat cat priveste un drog cat si un obicei (joc patologic). Mergand si mai departe, se poate considera ca majoritatea activitatilor umane sunt implicate intr-un sistem de dependenta asa cum arata lucrarile sociologului Albert Memmi (care utilizeaza notiunea de prevedere).

Dependenta asa cum este ea definita stiintific si medical este un fapt, sociologia contesta naturalitatea acestuia, prin doua modalitatii posibile.

Prima consta intr-un efort de dezvaluire a caracterului social al dependentei, care se incearca a fi masurat statistic (distributia sociala a fenomenului).

Cea de-a doua modalitate de contestare, diferita de prima, pune in discutie insasi definitia savanta, aceasta perspectiva comporta si ea doua orientari, dupa cum urmeaza: prima se straduieste sa nege obiectivitatea fenomenului, aratand ca este un produs contingent al activitatii stiintifice, un artefact de natura particulara, cea de a doua pleaca de la ideea ca orice obiect din lume este o constructie sociala, ca nu exista pentru noi decat sub forma unei descrieri; considerand dependenta drept o constructie sociala de acest gen se ajunge la cateva intrebari: cum poate o conduita sa poata fi descrisa ca o dependenta? Si care sunt consecintele practice ale acestei descrieri?

Dependenta are o definitie obiectiva, cea pe care ne-o da medicina, si o utilizare practica, cea care fundamenteaza interventia asupra toxicomanilor, alcoolicilor, sau a celor care a inghitit tot felul de pastile.

De la sfarsitul secolului al XIX-lea, dependenta si-a facut intrarea in randul bolilor mentale: era vorba de a denumi ingestia abuziva de substante stupefiante, depistata prin observarea manifestarilor de lipsa (sau sindromul de sevraj) si care necesita un tratament pentru a induce remisiunea sau abstinenta.

Daca dependenta apartine de mult limbajului medical, literatura de specialitate recunoaste limitele cunoasterii mecanismelor care sustin conduitele adictive. Dupa un secol de lucrari stiintifice, inca nu s-a ajuns la stabilirea unui tratament eficace. Nu exista nici o teorie a dependentei unanim acceptata de practicieni – mai mult, ideea de dependenta este refuzata de unii psihiatrii, care sustin ca nu este o entitate clinica specifica si ca trebuie avut in vedere numai in raportul sau cu forma psihica.

Dependenta de drog

O prima abordare terapeutica a consumului de droguri este cea la care recurg specialistii in boli mentale: cura avuta in vedere se instituie pe principii preluate dintr-o teorie a personalitatii de origine psihiatrica sau psihanalitica.

Deceptionati de rezultatele contestabile ale tratamentului toxicomaniei prin psihoterapii, alti specialisti reduc abuzurile de consum la un simplu fenomen fizic, incriminand o carenta a creierului, vazand ca organul de comanda a mecanismelor care asigura actiunile corpului. Pe aceste premise, specialisti afirma ca „farmacodependenta” releva o dereglare a metabolismului neuromediatorilor, care genereaza o nevoie pur fiziologica ce trebuie corectata intr-un mod pur mecanic. Un al treilea grup de clinicieni sugereaza ca originea conduitei patologice trebuie cautata in mediul individului: fie in sanul sistemului familial, care ar repartiza aceasta pozitie patologica unuia dintre membrii sai, fie in organizarea societatii, care ar supune anumite segmente ale populatiei la marginalizare.

 

Bibliografie:

Abraham, P., Rancov A., Carausu, C.. – Droguri aspecte juridice si psihosociale – Editura Mirton, Timisoara, 2004.

 

Abraham, P., Ciucu, P., Pedaru, D., Moldovan, A.. – Prevenire si consiliere antidrog. – Editura Ministerului Administratiei si Internelor, Agentia Nationala Antidrog, Bucuresti 2004.

 

Abraham, P., coolab. – Standardele sistemului national de asistenta medicala, psihologica, sociala a consumatorului de droguri – Editura Agentie Nationale Antidrog, Bucuresti, 2005.

 

Berchesan, M.G., Pletea, C.. – Droguri si traficanti de droguri – Editura Paralela 45, Pitesti, 1998.

 

Buneci, P., Butoi T.I., Butoi, T.. – Elemente socio – juridice pe taramul deviantei speciale – Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2002.

 

Capbeel, R.. – Copiii nostri si drogurile – Editura Curtea Veghe, Bucuresti, 2001.

 

Chapra, D.. – Comportamente dependente- Editura Curtea Veghe, Bucuresti, 2003.

 

Dragan, J.. – Dictionar de droguri – Editura National, Bucuresti, 2000.

 

Dragan, J.. – Drogurile in viata romaneasca de la Zamolxis la Ceausescu. – Editura Magicart Design, 1996.

 

Dobre, E., coolab – Manual orientativ; educatia pentru sanatate si scoala – Editura Frat – Lux, Bucuresti, 1999.

 

Larriba, J., Durceanna., Sucles, M.J.. – Formarea familiala in abilitati educationale pentru prevenirea drogodepemdentei. – Editura Agentiei Nationale Antidrog, Bucuresti, 2005.

 

Gilles, F.. – Adolescentii si toxicomania – Editura Polirom, Bucuresti, 2000.

 

Godinac, M., Tudorache, M., Gohnellere, A. – Drogurile iti intorc viata pe dos – Editura Asociatia de promovare a justitiei pentru minori – Jean Valjean, Bucuresti, 2005.

 

Autor: Mihai Adrian Paun

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent