Rolul visului in integrarea personalitatii

0
593

380d25d8d08b30f6a93b74397bf8e996_XL.jpg

Despre vis s-a vorbit inca din cele mai vechi timpuri. Cele mai cunoscute exemple sunt cele din Biblie in care prin talmacirea viselor este vazut viitorul. Sunt mentionate 700 de vise in scrierile biblice, interpretarea avandu-si originea undeva in anii 3000-4000 i.Hr.

Civilizatiile antice acordau o atentie speciala viselor considerandu-le mesaje de la zei, iar persoanele capabile sa le interpreteze erau vazute ca avand dar divin.

Amerindienii au in traditia lor ceremonia visului. Astfel, tinerii se roaga pentru a primi in vis o viziune asupra destinului personal. Dupa un asemenea vis tinerii incep sa se simta o parte a grupului si a mediului in care traiesc. Ei nu indraznesc niciodata sa nu respecte mesajul din vis, considerand ca asta ar putea duce la o catastrofa. Asta deoarece visul contine informatii cruciale care vor defini destinul individual, indica ce cale trebuie urmata si chiar tratamentul folosit in vindecarea unor boli.

Intr-adevar unul dintre rolurile pe care le au visele este de a ne avertiza asupra unor evenimente viitoare. Insa la fel de important este sa tratam visul ca pe cea mai la indemana modalitate de a vedea starea in care se afla sufletul nostru.

Asa cum atunci cand ne examinam trupul, putem constata diferite afectiuni, sau dimpotriva o foarte buna functionare a organismului nostru, in vis putem sa vedem starea in care se afla sufletul nostru.

Este ca si cum am avea un ochi pe care ni-l putem folosi “in linistea si-n adancul noptii”, un ochi care aduce “in zorii diminetii” o stare de fapt pe care o putem schimba in sensul dezvoltarii noastre si a intregirii sufletesti. Avem aceasta calitate, o realitate a psihicului nostru despre care nu ni s-a spus la scoala, despre care am auzit cate ceva de la bunici, dar de care devenim constienti pe deplin abia cand intalnim o persoana de incredere, capabila sa ne insoteasca intr-o calatorie interioara. In societatile primitive acesta persoana era reprezentata de vraci sau de saman. In societatea contemporana aceasta persoana este psihoterapeutul.

Sunt doua diferente semnificative: perioada de timp necesara pentru vindecarea unui pacient cu ajutorul viselor, in societatea contemporana este una de durata, iar persoana in cauza, deprinde tehnica interpretarii viselor pentru a se ocupa el insusi pe viitor de dificultatile care apar.

Datoram acesta cunoastere cercetarilor intreprinse de psihiatrul si psihoterapeutul elvetian Carl Gustav Jung.

Este cel care in munca sa de-o viata cu pacientii suferind de diferite afectiuni psihice, a descoperit metoda stiintifica de interpretare a viselor. De asemenea, el a subliniat ca niciodata, oricat ne-am stradui nu putem descifra mesajul intreg al uni vis, ci doar anumite fatete.

Intrebata daca interpretarea viselor inseamna arta sau stiinta, Marie Louis von Franz, studenta si importanta partenera de lucru a lui Jung, raspunde ca inseamna si arta si stiinta. Aceasta concluzie este rezultatul experientei interpretarii a peste 65 000 de vise, dupa cum afirma ea insasi.

Este o intrebare care se strecoara usor avand in vedere natura inconstientului, si capacitatea limitata de a lucra rational cu continuturile sale. Un lucru e clar, faptul ca la noi in tara interpretarea viselor a fost practicata multa vreme de catre oamenii “din popor” care isi foloseau predominant intuitia, nu si cunostinte obiective.

De exemplu, bunica mea, spunea atunci cand cineva ii povestea ca a visat caini: “A.. aia sunt dusmani!” Era modul ei de a intelege proiectand in exterior. Ceea ce spunea ea avea sens intrapsihic, deoarece instinctele pot fi vazute de unii oameni ca ceva periculos si nu in zadar exista vorba “ti-e frica de propria umbra”. O alta bunica, auzind despre visele in care apar serpi, spune:” Pericol! Pericol!”

De fapt, atat cainii cat si serpii au o simbolistica bogata, constituind resurse a caror energie contribuie la buna functionare a psihicului nostru.

Avem sansa, privind in interiorul nostru prin poarta visului sa vedem ca exista in noi si caini si zane bune si iepurasi si cai si orice alt animal, insecta sau entitate care ne este cunoscuta sau pe care ne-o putem imagina. Cu fiecare si prin fiecare vis deschidem larg ochii catre noi insine, catre cine suntem si nu stiam pentru ca nu vroiam sa stim, sau pentru ca ni se interzisese sa stim prin educatia pe care am primit-o.

Personal, de patru ani de cand am inceput sa fiu atenta la visele mele si sa lucrez cu ele simt ca am deschis larg o poarta mare spre inlauntrul fiintei mele.

Este ca si cum as fi un scafandru care face scufundari si care de fiecare data se intoarce la suprafata cu ceva. Uneori scafandrul aduce un peste, alteori o bratara pierduta de o printesa in apa marii, poate o sabie pierduta de un print, uneori scoici, nisip, corali. Poate aduce chiar obiecte despre care nu stie ce sunt, ori se poate intoarce cu o comoara, dar de fiecare data se intoarce cu ceva. Acest ceva este de fapt un aspect al personalitatii noastre, pe care odata descoperit il putem integra in sensul intregirii noastre sufletesti, spirituale si chiar fizice.

Ne descoperim bucatica cu bucatica prin vis si odata cu asta ne reintregim asemenea unui vas de lut care a fost recompus din propriile-i cioburi.

Aceasta atitudine de scafandru nu dureaza, o zi doua, trei, un an sau zece ci este o atitudine de-o viata, caci asa cum ne putem folosi ochii, urechile, mainile, picioarele toata viata, la fel putem folosi visul pentru a ne vedea sufletul viata intreaga, fiindca face parte din noi.

Astfel, calatoria noastra nu este niciodata incheiata. Putem sa ne aflam intr-una dintre seri in intunericul si-n adancul Africii pentru ca mai apoi sa ne descoperim purtati de aripile visului pe inaltimile luminatului New-York.

Sau putem descoperi plaje insorite, ori munti inalti, pasari si plante exotice, animale salbatice, sau animale preistorice. Ne intalnim cu bunici, stramosi, figuri semnificative din istorie, religie, cultura. E un periplu interior care cere in primul rand rabdare, curaj in a parasi o zona de confort si de a merge mai departe, care ne provoaca sa ne confruntam cu noi insine si cu lumea din exterior. Un periplu care nu se incheie, insa, pe parcursul caruia incepem sa ne simtim mai intregi, mai bogati, mai iubitori. Si cel mai important, simtim ca ne integram in univers, in lumea din care facem parte, ne gasim sensul. Iar asta ne face sa ne simtim norocosi si liberi sa traim dupa bunul plac, sa profesam in domeniul pe care ni-l dorim, sa stabilim relatiile pe care le dorim, care ne aduc satisfactie, sa iubim pe cine vrem.

 

Autor: Daniela Tudora

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent