Rolul tatalui in dezvoltarea copilului

0
677

7ae73efe4c50580e061849ef2d5b5ea4_XL.jpg

In raport cu rolul mamei, rolul tatalui este la fel de important pentru cresterea si dezvoltarea copilului. In comparatie cu mama, figura tatalui se fiseaza mai tarziu in constiinta copilului si pe masura ce trece timpul cele doua prezente tind tot mai mult sa se echilibreze. Astfel, in conceptia lui D.Burlingham, legaturile care unesc pe copil cu tatal sau se formeaza mai tarziu decat acelea stabilite cu mama; dar, este sigur ca, incepand de la doi ani sentimentul care il poarta catre tata se integreaza in viata afectiva a copilului si constituie un element necesar in ansamblul de forte care contribuie la formarea caracterului si personalitatii copilului.

Prin autoritatea pe care o detine, tatal are menirea de a echilibra relatiile din sanul familiei, de a intretine sentimentul de siguranta al acesteia, de a conduce copilul catre acceptarea regulilor educative si a normelor sociale, impunand respect si oferind baietilor numeroase modele cu privire la felul in care un barbat trebuie sa se comporte in viata. In ochii copilului tatal este fiinta care domina lumea exterioara, care ia decizii in problemele cele mai importante ale familiei. Tocmai din acest motiv copilul are, in prezenta tatalui, un sentiment de siguranta, sentiment care-i va inspira copilului dorinta de a, deveni ca tata”. Negresit, copilul asteapta si de la tata, si de la mama, tandrete, afectiune – acordate cu ocazia jocurilor, a plimbarilor, sau prin intermediul povestirilor. Din pacate intalnim, deseori, familii in care se relateaza cu satisfactie – ”copiii stiu de frica tatalui lor”.

Cand copilul este inca mic, rolul tatalui, spre deosebire de cel al mamei care este direct, opereaza sub forme difuze, indirecte, prin influenta pe care tatal o exercita asupra mamei, asupra sentimentelor sale de siguranta si incredere, asupra echilibrului sau interior.

Potrivit conceptiei lui P.Osterrieth , tatal apare la inceput ca o dublura a mamei pe care o secondeaza si o inlocuieste in anumite limite. Alaturi de tata copilul manifesta sentimentul de siguranta, contactele copilului cu tatal provocand o variatie in starea lui de ”contopire” cu mama. In acest moment tatal este acela care il face pe copil sa iasa din starea de nediferentiere initiala, provocand astfel primele trasaturi de individualizare.

Tatal reprezinta, de asemenea, autoritatea suprema fara a minimaliza insa pe a mamei, el ocupand astfel o pozitie importanta in sistemul de valori pe care copilul si-l constituie putin cate putin.

Tatal va aduce o contributie esentiala in aspectele care privesc protectia copilului si consolidarea sentimentului de protectie in constiinta acestuia; el extinde posibilitatile de elaborare si experimentare a atitudinilor si comportamentelor lui socio-afective, ii echilibreaza potentialul, feminine si masculine; principiul simetriei apare in acest caz nu numai ca forma de existenta a relatiilor intrafamiliale, dar si ca proiectare in constiinta copilului a unei realitati bipolare exterioare.

In raport cu rolul mamei si absentei materne care provoaca efecte negative, rolul tatalui este la fel de important deoarece, lipsa lui in copilarie are ca efect suprimarea dorintei de realizare a copilului, de a deveni cineva, de a-si crea un ideal personal. In cazul acesta structura personalitatii copilului va ramane deficitara iar in lipsa tatalui isi va crea unul imaginar, caruia va cauta sa-i semene.

Copilul poate fi afectat si in mod indirect de absenta tatalui din familie. Este vorba aici de reactia mamei care tinde sa se ”agate” de copil, sa-l rasfete, sa-l supravalorizeze sau, dimpotriva, sa-l faca sa-si asume responsabilitati care tin de rolul patern, aceasta intamplandu-se in cazul in care mama nu se crede indreptatita sa-si asume ea si rolul patern, adoptand atitudini prea severe si prea ferme.

Aceasta alterare a atitudinilor materne este daunatoare copilului; el depinde acum in mod fundamental de mama, astfel incat, severitatea excesiva a acesteia, va genera tulburari profunde in personalitatea copilului.

Specialistii spun ca relatia tata – copil poate fi una solida inca de la inceput daca tatal participa la nastere, isi imbratiseaza copilul in primele momente si ii sopteste cuvinte, cel mic obisnuindu-se imediat si cu vocea tatalui.

In perioada in care bebelusul este sugar, rolul tatalui in relatia cu cel mic este minim, totusi prezent, deoarece prin atingeri si glas micutul ajunge sa se obisnuiasca cu el. Majoritatea tatilor spun ca au ramas muti la momentele magice ale nasterii, iar timpul petrecut cu copiii lor este de neinlocuit. Inca de la nastere trebuie incurajata stabilirea unei legaturi puternice intre tata si copilul sau.

Iata cateva moduri simple in care tatal isi poate petrece timpul cu bebelusul sau.

Daca copilul nu mai manca la san, acum este momentul ideal sa-i fie prezentat tatal in calitate de persoana care-i ofera hrana. Fie ca este vorba de lapte praf sau formule din lapte, tatal isi poate hrani copilul cu biberonul, simuland pozitia de la alaptare. Baita si masajul bebelusului care urmeaza dupa aceasta reprezinta momente unice ce pot ajuta la cunoasterea reciproca dintre tata si copilul sau. Prin intermediul masajului, tatal ii arata celui mic cat de mult ii pasa de el.

Schimbatul scutecului face parte de asemenea din rutina zilnica a bebelusului. Cu ocazia fiecarui scutec schimbat tatal mai castiga putin din afectivitatea micutului sau, fie ca ii canta, rade sau doar ii vorbeste celui mic in timp ce ii schimba scutecul. Bebelusul se va bucura astfel de atentia tatalui sau, iar mamica se va bucura de cateva minute de relaxare dupa o zi obositoare.

Primele eforturi de comunicare inseamna mult in ochisorii micutului. De fiecare data cand tatal este cu copilul, el trebuie sa-i vorbeasca, sa-i cante, sa-i citeasca povesti si sa-i spuna poezii, orice pentru a-l determina pe micut sa se obisnuiasca cu vocea sa si sa o poata recunoaste. Daca bebelusul tau este indeajuns de mare ca sa poata sta in picioare, poate ca i-ar placea sa fie aruncat in aer, sau sa il porti cu tine sub brat, lucruri pe care mama nu le face, dar care il vor incanta pe cel mic.

Daca tatal are treaba, atunci el isi poate purta copilul oriunde merge intr-un marsupiu special pentru copii. Astfel cei doi petrec timp impreuna, tatal se bucura de activitatile sale in timp ce are contact cu micutul si il supravegheaza.

Pentru ca tatal sa-si construiasca o relatie solida cu micutul sau, trebuie ca mama sa se retraga si sa le dea voie celor doi sa petreaca timp in intimitate.

Cu cat parintele petrece mai mult timp cu copilul sau si cei doi fac mai multe lucruri impreuna, relatia se va dezvolta mai repede si va fi mai solida.

Studiile de specialitate in domeniul psihologiei copilului au evidentiat cateva tipologii de tata.

Tatal-mama. El suplineste, uneori, lipsa de afectivitate a unei mame foarte active, precum si absenta unor bunici. Avem in acest caz o persoana care sta mult in preajma copiilor, care este priceputa in organizarea vietii micutilor, de la schimbat scutece la organizarea de jocuri educative si adecvate varstei. Foarte probabil, tatal-mama mai arunca cate o ocheada la telenovele si mai rasfoieste, cand cei mici dorm, cate o revista (nu neaparat pentru barbati).

Tatal traditional. Familia traditionala ii atribuie tatalui mai degraba un rol discret in educatia copiilor. El este cel care trebuie “menajat”, care trebuie sa-si citeasca nestingherit ziarul sau sa-si vada in liniste meciul de fotbal, mama fiind un mediator atent, astfel incat copiii sa nu “deranjeze”. Tatal este consultat numai atunci cand s-au incalcat principii, cand se pune problema pedepsirii sau indreptarii unei fapte. Exista insa si mutatii – de multe ori, imblanziti de viata, ei devin bunici excelenti, calzi si permisivi pentru nepotei.

Tatal de duminica. Daca nu ar exista sfarsitul de saptamana, sarbatorile si concediile, probabil ca acesti tati ar fi de nerecunoscut in ochii copiilor lor. Ei isi propun sa suplineasca absentele prin mici cadouri de duminica. Sunt cei care, cuprinsi de remuscari, iau initiative spontane de a lua toata familia doua zile la munte sau la mare. De cele mai multe ori, rolul acestor tati in educatia copiilor este unul meteoric. Interferenta lor cu persoane care se ocupa constant de educatia copiilor (sub atenta coordonare a mamei, de obicei), da peste cap unele achizitii sau duce la relativizarea unor reguli si comportamente pe care copilul le-a deprins deja.

Tatal carismatic. Chiar daca nu au timp intotdeauna sa se dedice cresterii copiilor, exista unii tati care depun eforturi pentru a-si seduce proprii copii – uneori in cadrul unei competitii surde cu mama, de tipul “cine da mai multe dovezi de iubire”. Acestia sunt tatii-model, apartinand clasei mijlocii, pe care ii vedem in filmele americane, care le spun povesti copiilor la culcare. Tatal carismatic poate sa fie un bun model de succes pentru copil, cu conditia ca tonusul lui pozitiv si sfaturile impartite cu atata generozitate catre propriile sale progenituri sa fie autentice si nu importate pe nedigerate din cine stie ce discutii cu prietenii.

In continuare vom vedea cum influenteaza educatia primita de la tata dezvoltarea personalitatii copilului.

Tatal dominator – autoritatea lui este expresia personalitatii puternice, exigente, care stie sa se afirme, sa reuseasca si care se bucura de un prestigiu mare. Acest tip de tata nu accepta sa fie contrazis. El vrea sa fie ascultat, respectat, venerat. Sotia si copiii apar in ochii lui ca fiinte slabe care trebuie protejate si conduse de catre el. Tatal dominator genereaza doua tipuri de copii: copilul timid si supus sau copilul rebel si autoritar. Copilul timid nu intreprinde nimic pe cont propriu, asteptand intotdeauna directive din partea tatalui. Acest copil se maturizeaza foarte greu. Copiii acestui tata intampina dificultati in confruntarile cu viata reala, avand deseori esecuri in viata scolara, sociala sau profesionala.

Exista si situatii in care copilul nu accepta autoritatea paterna si se revolta impotriva unui astfel de tata. De aceea au loc ciocniri violente care genereaza o ruptura in relatia tata-fiu. Copiii unor parinti prea autoritari isi critica familia putin, dar disciplina care le e impusa are consecinte traumatice, acest fapt putand fi prezentat in urmatorii termeni: supunerea fata de parinti este egala cu rebeliunea fata de ceilalti.

Tatal tiran – tot un tata autoritar, dar evolutia sa este sinusoidala si deseori apare ca fiind de fapt timid. Autoritatea si agresivitatea unui astfel de tata sunt, de fapt, reactii in fata propriei slabiciuni. Tatal autoritar da nastere nervozitatii copilului sau. Copilul tatalui tiran este de cele mai multe ori fricos, nervos, are explozii agresive bruste si necontrolate. Relatia tata – copil sufera si in acest caz o ruptura, tatal fiind descoperit in cele din urma, iar imaginea lui in ochii copilului este una deteriorata care cu greu poate fi refacuta.

Tatal prieten – cauta sa formeze o relatie bazata pe stima si nu pe autoritate. Acest tip de tata are o mare slabiciune: el nu se comporta de fapt nici ca tata, dar nici ca prieten, ceea ce il aduce intr-o postura de nesinceritate. Tatal prieten este acuzat de copil ori de spionaj, ori de faptul ca vrea sa-si retraiasca tineretea prin intermediul sau, ceea ce duce de asemenea la o relatie precara.

Tatal prieten are insa si o serie de avantaje; copilul, desi il critica, are si sentimente de tandrete si recunostinta fata de el. El poate sa discute liber cu copilul sau dar nu trebuie sa devina complicele lui in incalcarea regurilor de comportament. Daca tatal prieten intelege ca a fi aproape de copil nu inseamna a-i permite orice, atunci relatia are sanse reale de reusita.

Tatal bomboana – are raporturi afective armonioase si satisfacatoare pentru moment atat pentru copil, cat si pentru parinte. Totusi copiii unor parinti gata sa le satisfaca oricand cea mai mica dorinta tind sa fie rasfatati si intotdeauna nesatisfacuti. Copiii vor fi capriciosi, fara vointa si foarte greu de multumit de catre oricine.

Tatal demisionar – se lasa pagubas, este absent, este plecat in calatorii, nu exercita un control asupra copiilor, iar atunci cand are treaba cere cu insistenta sa fie lasat in pace. Copiii unor astfel de parinti tind sa nu accepte regulile si cerintele sociale, nu se supun nici unui control – de aceea le va fi foarte greu sa se adapteze in societate. Totusi copiii prefera un tata autoritar decat un tata absent, care nu e niciodata cu ei sau langa ei.

Tatal este si ramane un personaj cu atat mai admirat, cu cat inspira o incredere de care ar trebui sa se arate demn si sa profite, datorita unor imprejurari impuse de viata cotidiana, mai putin apropiat de copil decat de mama. Sentimentul de siguranta pe care il are copilul atunci cand este in preajma tatalui provine din impresia ca tatal domina lumea exterioara. El este cel care inspira copilului dorinta arzatoare de a deveni ca el. Oricarui copil ii lipseste tatal daca nu-l poate admira pe al sau. Absenta tatalui genereaza disconfort, insa ar trebui sa devenim mai constienti si de prezenta nefavorabila a tatalui care poate genera chiar trauma.

In realizarea unui proces educativ eficient si pentru dezvoltarea armonioasa a copilului este nevoie de coordonarea celor doua roluri ale parintilor, de indeplinirea de catre fiecare dintre ei a rolului sau educativ, de respectarea reciproca dintre soti a rolului educativ al celuilalt.

Coordonarea celor doi parintii presupune si intelegerea dintre ei. Conflictele dintre ei, chiar mascate sau inconstiente, provoaca copilului sentimentul ca este neglijat sau respins.

In cazul in care conflictul dintre parinti ia forme clare cu scene de violenta verbala si fizica, apar o serie de tulburari la nivelul comportamentului copilului, acesta manifestandu-se fie prin reactii agresive fie prin reactii de evadare (copilul se ascunde de o lume care nu mai poate fi acceptata), la care se pot adauga stari de tristete, disperare, anxietate pentru ca el nu este doar martor al conflictelor conjugale, ci si al prabusirii propriului sentiment de siguranta.

Bibliografie:

Adler A. “Psihologia scolarului greu educabil”, Editura “IRI”, Bucuresti, 1995.

Ausubel D.D. “Theory and Problems of Child Development”, New York, 1958.

Berge A. “Profesiunea de parinte”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977.

Binet A. “Idei moderne despre copii”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975.

Cretu T. “Psihologia varstelor”, Editura Universitara, Bucuresti, 1994.

Della Torre A. “Greselile parintilor”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.

Gillym “Climatul educativ familial”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978.

Killen H. “Copilul maltratat”, Editura Eurobit, Timisoara, 1998.

Osterrieth P. “Copilul si familia”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.

Osterrieth P. “Introducere in psihologia copilului”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976.

Rudica T. “Familia in fata conduitelor gresite ale copilului”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.

Rudica T. “Dialogul familial”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977.

Stahl H.H., Matei I. “Manual de prevedere si asistenta sociala”, Editura Medicala, Bucuresti, 1962.

Schiopu Ursula, Verza M. “Psihologia varstelor”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.

Verza E. “Psihologia varstelor”, Editura Hyperion, Bucuresti, 1993.

Vincent R. “Cunoasterea copilului”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.

 

Autor: Gabriela Marc

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent