Rolul psihologului in activitatea de pregatire si formare a conducatorilor auto

0
983

639af23831732d3cec36ca36df86cefd_XL.jpg

Faptul ca siguranta circulatiei rutiere depinde in proportie de 90% de factorul uman, inseamna ca mentinerea ei la nivel optim reclama luarea cat mai deplina sub control a caracteristicilor psihofiziologice si de personalitate ale participantilor la trafic- in calitate de conducatori de vehicule, de pietoni sau pasageri- si adecvarea comportamentului lor la cerintele codului rutier si la specificul situatiilor obiective.

Toti participantii la trafic au anumite obligatii si raspunderi, pe care trebuie sa le constientizeze cat mai clar si sa le transforme in modele interne de conduita pe drumurile publice. Fiecare participant la trafic, indiferent de postura pe care o are trebuie sa constientizeze ca are o serie de responsabilitati pe care nu trebuie sa le ignore, pentru ca fiecare dintre acestia este responsabil de siguranta circulatiei rutiere.

Din punct de vedere psihologic, se impune ca fiecare participant la sistemul circulatiei rutiere sa-si structureze si sa-si controleze in asa fel comportamentul, incat nu numai sa previna propriile operatii eronate, generatoare de accidente, ci sa compenseze si, pe cat posibil sa anuleze efectele negative ale erorilor comise de altii. Acest lucru inseamna ca, in reglarea curenta a comportamentului pe drumurile publice, trebuie sa luam in calcul informatia despre comportamentul celorlalti participanti la trafic. Fiecare participant la trafic trebuie sa aiba o atitudine de cooperare si nu una tensionala, de rivalitate. Numai astfel, pot fi preintampinate o serie de evenimente cu urmari mai mult sau mai putin grave. Disciplina, politetea, toleranta, conduita preventiva sunt cateva din atitudinile pozitive care sunt necesare sa le aibe participantii la trafic.

A devenit o necesitate pregatirea psihologica adecvata a oricarui conducator auto, in sensul formarii si mentinerii in stare optima de functionare atat a structurilor de receptionare si prelucrare a informatiei, cat si a celor de comanda (decizie), executie si autocontrol. Fiecare conducator auto trebuie sa isi ierarhizeze in minte comportamentele zise de securitate, carora le va acorda prioritate permanenta si absoluta si pe cele care trebuie evitate. Aceasta ierarhizare se realizeaza in doua planuri si anume: in cadrul comportamentului de adaptare globala la sarcinile activitatii de conducere auto si in cadrul comportamentului specific la volan. Analiza structurala a factorului uman arata ca acesta nu poate fi redus doar la “omul la volan”, deoarece la asigurarea sigurantei circulatiei sunt implicate inca cel putin trei niveluri: nivelul pietonal, organizational si ambiental interpersonal. Psihologia poate contribui la reducerea accidentelor in primul rand oferind metode, mijloace si modele de optimizare a factorului uman. Optimizarea este posibila prin selectie, formare, pregatire si organizare.

Selectia pe baza de criterii psihologice si prin mijloace psihologice stiintifice, alaturi de examinarea medicala, elimina accesul la volan al persoanelor cu deficiente in organizarea psiho-comportamentala, care reprezinta cauze virtuale indubitabile de accidente. Ea permite, de asemenea, sa se stabileasca, prin masuratori si evaluari psiho-diagnostice, limite ale celor selectionati pentru a urca la volan, ajutand astfel la formularea unor recomandari concrete, in legatura cu modul in care urmeaza sa se comporte cel in cauza, in diferite situatii rutiere.

In activitatea de pregatire si formare a conducatorilor auto, psihologia ofera criterii riguroase de evaluare, principii, modele de organizare si desfasurare eficienta a instruirii teoretice si practice. In ceea ce priveste instruirea; este necesar ca in sistemul “exercitiilor de conducere pe teren” sa se include si situatii critice, teoretic generatoare de accidente, reprezentative (depasiri, oprire in panta, derapare) care sa ii permita viitorului conducator auto sa isi fixeze “pe viu” manevrele corecte de iesire din impas; trebuie sa se puna accent pe formarea unor scheme mintale corecte ale modurilor de a proceda in diverse situatii critice si pe elaborarea mecanismelor de anticipare a lor; instruirea si sfaturile verbale trebuie insotite de reprezentari vizuale (scheme, fotografii, filme didactice adecvate), pentru decodificarea mai adecvata a informatiei si pentru integrarea ei in structurile operatorii.

In cursul procesului de instruire trebuie sa se insiste pe respectarea disciplinei rutiere, a respectului fata de regulile de circulatie, pe asimilarea si transformarea in comandament interior a modelului conduitei preventive la volan si constientizarea conducatorilor auto asupra pericolelor la care se supun in caz contrar.

Rolul psihologului care lucreaza in psihologia transporturilor este acela, ca in urma testarii capacitatilor cognitive, aptitudinale si de personalitate a conducatorilor auto sa ii consilieze pe acestia in vederea constientizarii propriilor limite, si a modului in care trebuie sa se comporte la volan pe drumurile publice.

Datorita faptului ca activitatea de conducere implica o serie de riscuri devine astfel evidenta necesitatea evaluarii psihologice, atat pentru candidatii la obtinerea permisului de conducere, cat si pentru persoanele angajate in siguranta circulatiei. Este esential ca psihologul, in urma examenului psihologic, sa ii informeze pe conducatorii auto asupra “limitei de pericol”, limita care este data de nivelul abilitatilor, atitudinea fata de risc si nivelul responsabilitatii si asupra consecintelor la care trebuie sa se astepte daca nu se raporteaza la ea atunci cand conduce un vehicul (prin aceasta il ajuta sa constientizeze propriile resurse si limite si modalitatea de a gasi noi modalitati de actiune). De asemenea, trebuie sa transmita informatii cu privire la comportamentul eronat din timpul evaluarii si cauzele psihologice ale acestui comportament, sa solicite conducatorului auto sa isi exprime opinia cu privire la propria “limita de pericol” si previziunile privind comportamentul care poate rezulta in urma ignorarii acestei “limite de pericol”, sa transmita informatie privind continutul si importanta capacitatii de calibrare, sa transmita strategii comportamentale pe care ar trebui sa le adopte pentru a-si potenta resursele si a diminua efectele “punctelor slabe”, sa transmita informatii cu privire la “limita de pericol” catre formatori (care au astfel posibilitatea sa individualizeze procesul de formare si perfectionare).

De asemenea, psihologul trebuie sa indrume toti conducatorii auto sa conduca preventiv, sa aiba comportamente de cooperare cu ceilalti participanti la trafic, sa se urce la volan odihniti, fara sa consume alcool, sa nu conduca perioada pe lungi de timp fara sa existe si scurte perioade de repaus, sa adopte comportamente de securitate si anume:

– sa mentina la nivel optim vigilenta pe toata durata cursei si pe tot parcursul traseului, chiar si cand acesta nu pare sa puna probleme deosebite;

– sa colecteze si sa analizeze adecvat informatia relevanta;

– sa interpreteze corect informatiile recoltate si sa le transpuna in comenzi adecvate asupra autovehiculului;

– sa evite deciziile pripite, tendintele impulsive, tentatiile exterioare;

– sa se concentreze asupra activitatii de conducere auto si sa fie atent, pentru ca oricand poate aparea un stimul neprevazut si sa fie capabil de a actiona corect si in timp util;

– sa adapteze viteza la caracteristicile psihofiziologice proprii, la calitatile si parametrii tehnico-functionali ai autovehiculului, la specificul rutei si al circulatiei;

– sa nu se lase distras de ceilalti pasageri, de conversatiile cu ei, ci sa fie atent la drum si sa fie constient de riscul la care se expune in cazul slabirii vigilentei la volan;

In cazul in care in urma examinarii psihologice se constata o incompatibilitate intre cerintele efectuarii cu succes a unui anumit tip de transport si capacitatile psihice si motorii ale unui conducator auto, psihologul are datoria de a-l indruma spre un alt tip de transport sau chiar spre un alt tip de activitate, in cazul in care deficientele sunt majore si ireversibile.

Sunt conducatori auto care obtin rezultate foarte bune la testele psihologice aptitudinale, insa la chestionarele de personalitate obtin rezultate care nu le permit practicarea acestei meserii, tocmai pentru ca fara un anumit autocontrol, echilibru psihic, nu pot face fata solicitarilor traficului rutier.

In concluzie, interventia psihologului in procesul de instruire consta in determinarea prin examen psihologic a nivelului de dezvoltare a capacitatilor rezolutiv-cognitive, executiv-motorii si reglatorii; sensibilizarea conducatorului auto in scopul conduitei preventive; transmiterea unor informatii psihologice catre instructorii auto (strategii de optimizare a comportamentului de conducere auto); transmiterea de informatii referitoare la punctele slabe ale viitorilor conducatori auto (se transmit atat instructorilor auto, cat si viitorilor conducatori auto); consilierea psihologica a conducatorilor auto implicati in accidente rutiere; colaborarea permanenta cu Politia Rutiera pentru a desfasura activitati de educare, atat a conducatorilor auto, cat si a pietonilor si consilierea psihologica a viitorilor conducatori auto in ceea ce priveste punctele tari si punctele slabe care il definesc si modalitatile de optimizare a comportamentului de conducere auto.

Consilierea tuturor conducatorilor auto este absolut necesara pentru constientizarea propriilor capacitati, posibilitatilor de compensare ale acestora si modalitatilor de actiune in diferite situatii rutiere.

 

Bibliografie:

Blaj.D.C., (1982) «Comportamentul la volan », Editura Medicala, Bucuresti

 

Autor: Rafaela Bernath

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent