Lenea – boala sau capriciu?

0
900

           In interpretarea uzuala a oamenilor „lene” inseamna „rea-vointa” prin prisma judecatilor de valoare pe care le emitem conform cu educatia morala primita de la familie si societate. Exista si opinii care eticheteaza lenea ca fiind o boala ce intervine la un moment dat in viata unui om afectandu-i pe toti cei din jurul sau.

           Consider o necesitate evidentierea faptului ca „lenea” desemneaza un atribut comportamental al unei persoane si, astfel, sa elimin inca de la inceput riscul confuziei care se face de obicei intre comportament si persoana. Cu alte cuvinte, comportamentul nu este persoana, ci reprezinta doar un indicator despre ce se intampla cu persoana.

           In literatura de specialitate si in practica psihologica s-a evidentiat faptul ca lenea ca si comportament prin care o persoana evita angajarea responsabila in realizarea unor actiuni/activitati are legatura invers proportionala cu stima de sine si increderea in sine a persoanei respective.  Cu cat stima de sine si increderea in sine sunt mai scazute, cu atat comportamentul de evitare este mai evident. Totusi, acelasi nivel scazut al stimei de sine si al increderii in sine poate avea ca rezultanta un comportament perfectionist ce se manifesta prin tendinta de autocritica severa si faptul ca persoana in cauza nu este niciodata multumita de propriile performante.

          Din aceasta perspectiva, putem spune ca se manifesta doua modele comportamentale ce au ca fundament stima de sine scazuta. Criteriul prin care cele doua modele se deosebesc tine de felul in care o persoana raspunde la o situatie de viata ce presupune esecul personal.  Modelul comportamental manifestat, evitare sau perfectionism, depinde de structura de personalitate si de experienta de viata a persoanei. Cu alte cuvinte, sunt oameni care prin experienta de viata au ales sa invete (de cele mai multe ori in prima copilarie, pana la 5-6 ani) ca cel mai bun mod de a se apara pe sine este sa renunte usor in fata provocarilor, sa dea vina pe altii si sa nu se mai straduiasca atat de mult. Aroganta, manipularea si mistificarea sunt trasaturi comportamentale care denota un respect de sine scazut, in special in cazul persoanelor extrovertite. Pe de alta parte sunt oameni care au invatat sa se apere facand pe plac altora, incercand sa fie si mai buni pentru ca ceilalti sa nu-i respinga.In acest caz se regasesc in special persoanele introvertite. Acest lucru se intampla atunci cand nevoile copilului mic de acceptare si recunoastere din partea celorlalti nu sunt satisfacute. Pe baza acestora se construiesc inca de la inceputul vietii increderea in fortele proprii si stima fata de propria persoana. Din cauza fricii exagerate de a nu face greseli si de a fi respinsi in consecinta, cei carora le lipseste respectul de sine evita sa-si asume riscuri. Mai tarziu, la varsta adulta aceste modele comportamentale sunt integrate la nivel inconstient, in asa fel incat persoanele respective nu isi dau seama ca este un patern comportamental pe care il aplica in majoritatea situatiilor de viata.

           In registrul tulburarilor de comportament, lenea ca si comportament de evitare a asumarii unor activitati poate fi un indicator pentru diagnosticarea depresiei. Atunci cand cineva interpreteaza esecul personal prin autoblamare, tendinta de a nu-si asuma riscurile implicate de diferite activitati este mai mare. Se autoizoleaza fizic si social, are ruminatii legate de faptul ca nu este destul de bun pentru a-i multumi pe ceilalti si are sentimentul pregnant de inadecvare personala. In consecinta, nu are curajul de a-si asuma responsabilitatea oricarei actiuni  pentru ca in perceptia sa acest lucru inseamna riscul de a gresi si de a fi respins.

           Din perspectiva functionalitatii sanatoase a unui individ in cadrul societatii, lenea nu poate aduce beneficii in nicio situatie. La nivel individual lenea poate aduce beneficiul sentimentului de siguranta pentru persoana in cauza, dar ca si in cazul altor mecanisme de aparare psihologica ea este justificata raportat doar la situatia in care persoana, copil fiind, a creat aceasta modalitate de adaptare la mediul sau. La varsta adulta devine disfunctional generand blocaje in viata psihosociala a persoanei.

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent