Pregatirea psihologica in situatiile bolilor cu final fatal 5/5 (1)
5/51

0
614

Batranetea nu este o boala !!! Batranul normal, nepatologic priveste varsta pe care o are cu satisfactie, cu multumire, este amabil, surazator, lipsit de temeri, multumit de sine si de anturajul sau. K. Jasper spune ca „moartea este ultimul termen”, incluzand-o in grupa „situatiilor-limita”, iar E. Kubler-Ross s-a ocupat de problemele persoanelor aflate in aceste situatii-limita. El arata ca exista cinci stadii de evolutie clinica:  negarea existentei unei boli incurabile, furia, starea de agitatie la aflarea vestii, negocierea cu sine si cu medicul (de multe ori se incearca diagnosticarea din partea mai multor medici), depresia legata de deznodamantul fatal, si acceptarea situatiei.

Intelegerea mortii, atitudinea fata de aceasta depind intr-o mare masura, de cultura careia ii apartii. Moartea poate sa fie vazuta ca un mister, un ciclu normal, dar uneori si ca o pedepsa. Din punct de vedere medical moartea este atunci cand inceteaza orice activitate cerebrala si cardio-respiratorie. In cultura occidentala, subiectul mortii era o problema sensibila, utilizandu-se metafore pentru descrierea fenomenului („a trecut dincolo”, „a plecat dintre noi” etc.), insa in ultimii ani s-au schimbat atitudinile fata de moarte. Medicii si psihologii incearca sa considere moartea nu ca un eveniment care incheie viata, ci ca un proces important in ciclul vietii. Aceasta intelepciune era si este existenta in cultura  orientala, care nu vede moartea ca o finalitate, ci ca pe un nou inceput. Gandurile legate de moarte pot sa apara inca de la varsta adulta, insa batranii ajung sa le accepte mai usor, mai ales daca sunt bolnavi si suferinzi.    
    Batranii aflati in situatii de boli cu final fatal depasesc mai repede acele faze ale aflarii iminentei mortii. Fata de o persoana tanara care incearca totul pentru a trai, fiind cand manios, cand depresiv sau razvratit, persoanele aflate la varsta a III-a ajung sa accepte mai repede.
    Boala incurabila, ca si batranetea, reprezinta o criza existentiala marcata de numeroase probleme: cauza si sensul bolii, intrebari de genul „De ce eu ?”. In cazul acestori suferinte, anxietatea si depresia ajung sa determine scaderea pragului de toleranta a durerii fizice, accentuand insa durerea moral-spirituala. Moartea implica patru tipuri de nevoi: nevoi corporale, nevoia de securitate psihologica, atasamentul interpersonal, energia spirituala si speranta. Fiecare om are o anxietate fata de moarte, diferentele fiind in functie de gen, educatie sau de religie. Pierderea unei persoane dragi reprezinta cel mai important factor stresor, astfel incat este necesara pregatirea psihologica atat a celui aflat in situatia unei morti iminente, dar si a persoanelor din jurul sau. Sunt necesare in aceste situatii abordarea unor masuri de psihoigiena care sa aiba rol profilactic, masuri aplicate de o echipa formata din psiholog, medic, asistent social si preot, dar nu se va neglija nici rolul familiei.
    Este important sa se respecte particularitatile fiecarui bolnav, in vederea pastrarii demnitatii umane. Relatia cu persoana bolnava trebuie sa se desfasoare intr-un climat de incredere, de calm, de caldura sufleteasca. In vederea construirii unei astfel de relatii este necesar ca bolnavul sa nu fie mintit, sa nu i se spuna ca nu se mai poate face nimic pentru el, pentru ca in acest fel se detrmina un comportament de abandon terapeutic, generator de anxietate si disperare. Chiar daca vindecarea nu este posibila sunt necesare aplicarea de masuri medicale paliative. In trecut medicii si familia incercau sa ascunda iminenta mortii, considerand ca acest lucru il ajuta pe cel aflat pe patul de moarte. Astazi se stie ca este mai bine ca muribundul trebuie sa fie constient de starea sa pentru a se adapta psihologic mai bine.
    Un aspect important de care trebuie sa se tine cont este si opinia familiei, aceasta fiind tentata sa ascunda bolnavului adevarul referitor la boala sa si la evolutia ei finala. Adevarul medical nu este neaparat un scop, cat mai ales o metoda de ajutor pentru bolnav, in scopul parcurgerii cat mai usor si mai demn a ultimei etape a vietii sale. Trebuie sa i se respecte dorintele legate de tratament, ingrijire, comunicare cu cei din jur sau gusturile. Persoana bolnava are nevoie sa simta ca este iubita, ca i se ofera in permanenta sprijin si ca nu este abandonata.
    Asa cum s-a mai mentionat rolul familiei este esential, insa de multe ori chiar aceasta are nevoie de suport si sprijin din partea unui specialist. Tratamentul optim include acordarea consilierii de sustinere si psihoterapie, uneori suplimentata cu o medicatie antidepresiva. Psihoterapia trebuie sa aiba un caracter de sustinere, scopul ei fiind acceptarea conflictelor generate de aflarea vestii unei boli cu final fatal. Aceasta vizeaza clarificarea si rezolvarea unor probleme ce tin de starea clinica a bolnavului, scopurile si rezultatele asteptate de la tratament, temerile referitoare la suferinta si moarte. Psihoterapia este menita sa imbunatateasca capacitatile de adaptare ale pacientului si sa intareasca mecanismele de adaptare ale acestuia. Tehnicile comportamentale cum ar fi terapia de relaxare pot reduce anxietatea si pot crea pacientului senzatia de stapanire a situatiei. Pacientii care prezinta o anxietate mai accentuata pot sa beneficieze si de un tratament hipnotic si anxiolitic. De asemenea acesti pacienti vor fi consiliati din punct de vedere psihologic, prin terapii de sustinere, a tehnicilor de ameliorare a stresului. Acesta terapie, este indicat, sa includa si familia pentru a-i instrui in vederea metodelor de asigurare a unei asistente de sustinere potrivite si, totodata, pentru a-i familiariza mai bine cu problemele pacientului.

Bibliografie:
1.    Irina Holdevici: „Consilierea psihologica si psihoterapia in situatii de criza”, Ed. Dual Tech, Bucuresti, 2006;
2.    Roger Woodruff: „Controlul simptomelor”, Ed. Ulysse, Chisinau, 2000;
3.    Constantin Eneachescu: „Tratat de igiena mintala”, Ed. Polirom, Iasi, 2004;
4.    xxxxx: „Ingrijiri paliative”, Ed. Epigraf, Chisinau, 2000.

  Autor: Anca Urduzan

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent