Perceptia Omului modern 4.89/5 (3)
4.89/53

0
468

Ce inseamna psihologia pentru omul modern? Din perspectiva stiintei moderne psihologia reprezinta cunoasterea psihicului sau a mintii, problema intervine atunci cand psihicul este observat din perspectiva intelectului, care, reprezinta doar o parte din intregul psihic, chiar daca prin intelect putem sa definim, prin limbaj conceptual, prin cuvant, stari ale psihicului care fac parte din spirit, nu le vom putea intelege prin gandire, pana cand nu vom intelege pe deplin gandirea, care este realmente taramul spiritului, este ceea ce autorul numeste spirit. Pentru multi, acest lucru pare ireal, pentru ca omul modern nu-si poate percepe propria gandire in ea insa-si, omul modern poate percepe doar ce autorul numeste intelect, care ne dezvaluie doar partea materiala a realitatii, prin urmare psihologia poate studia, din aceasta perspectiva intelectuala, doar constructia si functiile creierului( acestea pot fi deduse si din comportamentul omului), care este partea materiala prin care exista spiritul in fiinta, adica gandirea, insa din acest punct de observare nu putem sa indeplinim ceea ce ideal ar trebui sa insemne psihologia, ceea ce cred eu, prin propria experienta, deci o cred ca si cum cineva crede in adancul sufletului, atunci cand priveste un copac, ca acel copac chiar exista, pentru mine psihologia ar trebui sa semnifice uniunea materiei cu spiritul, daca suntem fiinte care pot gandi atunci inseamna ca suntem fiinte spirituale, pe langa faptul ca avem un corp fizic, putem sa observam acest corp, la fel cum psihologia moderna incearaca sa inteleaga creierul, partea materiala a psihicului, aceasta intelegere devine spirituala atunci cand este insusita de catre o fiinta care gandeste, atunci cand spun care gandeste, nu ma refer doar la partea intelectuala a gandirii, ceea ce, poate, majoritatea crede ca este tot ceea ce poate insemna gandirea, atunci, care ar fi diferenta intre animal si om?, animalul poseda si el o parte intelectuala, care-l ajuta sa inteleaga partea mecanica a lumii exterioare, pentru animal aceasta lume fiind interioara (aceasta se poate observa doar atunci cand omul gandeste spiritual), individul sau sufletul animalului poate vedea chiar in interiorul acestuia partea mecanica a lumii exterioare, el poate actiona doar ca reactie a perceptiei lumii exterioare, acest mod de actiune, stiinta spirituala, il numeste instinct animal. Din acest punct de vedere animalul traieste o viata mult mai spirituala, defapt el este in totalitate controlat de spirit, decat omul intelectual modern, putem vedea aceasta comparand modul de actiune al omului si al animalului in situatii similare, de exemplu: un urs si o caprioara, presupunem ca intalnesc in calea lor un lup, haideti sa vedem cum actioneaza acestea in momentul constientizarii existentei lupului in realitatea lor inconjuratoare, acestea vor actiona pe baza instinctului animal personal, care este conceput sau insusit, din memoria speciei, aceasta este de natura spirituala, dar are cel mai important rol in constructia fizica a animalului, pe langa aceasta memorie insusita de catre sufletul animalului prin evolutia speciei, de catre parintii animalului, in special de catre mama acestuia, exista personalitatea animalului, care depinde in totalitate de mediul inconjurator in care a crescut animalul, acestea formeaza instinctul personal al animalului, care-l actioneaza, in termeni sitntifici moderni aceste lucruri sunt studiate in special de biologie si intr-o mai mica parte de fizica si chimie, biologia poate arata constructia fizica a animalului si evolutia lui genetica, insa nu poate spune nimic despre instinctul acestuia si despre fortele care-l actioneaza, deoarece acestea sunt de natura spirituala, iar biolgia poate studia doar partea materiala a animalului, corpul acestuia, chimia si fizica insa pot deduce stari spirituale ale instinctului animal personal, prin studierea substantei si a constructiei creierulului animal, aceasta insa nu ne arata decat o imagine obscura, nedefinita a realitatii spirituale. Aceasta stiinta nu poate decat sa ne indeparteze de realitatea spirituala, care este creatoarea materiei, daca o observam atent, prin urmare in exemplul nostru, ursul ar fi considerat ca in mediul inconjurator exista un pericol, asta putand sa o stie din instinctul sau personal, care s-a dezvoltat pe baza experientei in primul rand, din aceasta cauza acesta v-a actiona in consecinta, v-a determina numarul si gradul de pericol al adversalrului, si v-a decide daca propriile sale forte pot face fata adeversarului, pe baza acestei decizii v-a hotara (aceasta hotarare este de natura personala, pe baza a ceea ce are pus la dispozitie, propriul suflet, ca si realitati de catre natura) ce trebuie sa faca, aceasta fiind doar o descriere superficiala, in mare, a manifestarii deciziei, in decizia ursului intr-o situatie reala, sunt foarte multi factori de influenta, care determina decizia finala, acesti factori eu ii numesc spirite ale naturii, care actioneaza prin nenumarate fenomene si forme ale naturii, determinand evolutia acesteia. O caprioara ar fi actionat pe baza aceluiasi instinct personal ca si ursul, insa acest instinct personal este determinat de o alta specie, prin urmare caprioara in urma observarii pericolului, ar fi fugit, in locul determinarii daca infrunta pericolulu sau nu, aceasta din cauza instinctului de specie care determina instantaneu ca decizia in urma observarii pericolului, daca imaginea personala a caprioarei contine in ea pericol de ori ce fel de natura, este actiunea prin fuga, acest lucru simplificand procesul de determinare al deciziei si actiunii, in cazul animalelor decizia intelectuala, este aceeasi cu actiunea reala. Ceea ce nu poate fi spus si despre omul modern, care de multe ori ajunge la o decizie intelectuala, insa in realitate acesta manifesta o cu totul alta actiune, datorita indeciziei, razgandirii, obervarii unui mod mai eficient de actiune, s.a.m.d, acestea sunt starii intelectuale de natura spirituala, pe care animalult nu le poseda, pentru ca acesta nu este constient de existenta lui personala separat de restul realitatii, pentru animal totul este o singura realitate, tot ceea ce traieste el in interior este real, si aceste trairi sunt singura realitate pe care o stie. Omul modern, datorita observarii faptului ca el este seprat fizic, material de restul realitatii, si pentru ca nu poate observa decat realitatea fizica, materiala, exterioara lui, ca si cum aceasta este suta la suta reala si doar atat, acesta poate observa doar calitatea intelectului, poate dezvolta acest intelect enorm, insa nu poate trai spiritual, pentru ca intelectul pe care acesta il considera ca fiind el, nu este altceva decat partea gandirii, sau spirituala, care organizeaza materia, forma realitatii, insa substanta acesteia se afla in lumea spirituala, care este gandirea insa-si, gandirea spiritual. Aceste afirmatii ar putea sa ne induca in eroare, pentru ca depinde foarte mult ce inseamna pentru cineva gandire intelectuala, gandire si gandire spirituala, pentru a intelege afirmatiile cu adevarat. Dar facand comparatia intre actiunea unui om care intalneste un lup, si alt animal, putem vedea ca omul modern actioneaza foarte asemanator cu animalul, acesta determina pericolul, si constientizeaza ca forta proprie este mai mica decat cea a pericolului, prin urmare v-a actiona intr-un mod asemanator cu caprioara, v-a fugi, acest tip de actiune se numeste instinct animal, pe care se pare ca-l are si omul, omul poate actiona diferit de animal doar atunci cand detine o arma, care este o reprezentare materiala a idei constiintei generale a omului, despre unealta de lupta, aceasta constiinta s-a dezvoltat pe baza intelectuala, altfel spus armele sunt creatia materiala a raspunsului dat de catre intelect, la intrebarea cum ne putem proteja de pericol?, intelectul nu se poate intreba pe el insu-si cum defineste el pericolul, ce inseamna pericolul pentru el, la nivel conceptual? Aceasta intrebare se poate pune doar la nivel spiritual, in care spiritul observa intelectul, si in urma acestei observari, ii determina comportamentul; alta situatie in care omul actioneaza altfel decat pe baza instinctului animal intr-o situatie ca cea expusa aici, este atunci cand acesta poate relationa la un anumit nivel spiritual cu pericolul, pe care acesta nu-l v-a considera pericol deloc, descrierea acesteia trebuie facuta pe niste baze spirituale solide, prin urmare nu o sa incerc vreo descriere in momentul acesta.

    Ceea ce se poate face totusi, prin intelect, este definirea notiunilor spirituale prin concept, aceasta insa trebuie facuta pe o baza spirituala, de aceea este imposibil ca prin intelect sa se ajunga la o cunoastere spirituala. Realitatea inconjuratoare, daca este privita dintr-un punct corect de observare, bazat in totalitate pe realitatea perceptibila, actioneaza ca o facultate spirituala, ceea ce poate duce omul la posibilitatea observarii spiritului in materie. Aceasta forma de constientizare a spiritului in materie, poate crea in interiorul sufletului o lume spirituala care este intr-o conexiune perfecta cu materia. Aceasta insa nu se poate observa doar intelectual, doar ca o realitate separata de noi insine, pentru ca in acest caz s-ar adauga alte informatii despre lumea exterioara la cele existente, asta nu poate duce decat la indepartarea sufletului de o cunoastere adevarata, pentru ca, daca presupunem ca spiritul este tot ceea ce poate exista indiferent de forma sa materiala( si daca vrem sa intelegem notiunea de spirit in adevaratul sens, trebuie sa presupunem ca acesta reprezinta substanta de baza a materiei), putem intelege foarte usor, ca nici-o cunoastere doar din perspectiva intelectuala, materiala, asupra materiei nu ne poate dezvalui ceva adevarat. Prin urmare cum poate omul modern sa-si depaseasca conditia de fiinta intelectuala, si sa se inderepte spre o existenta spirituala? Aceasta se poate face doar in interiorul omului, doar prin proria sa perceptie asupra realitatii exterioare, acea perceptie, insa, este interioara, adica sufleteasca, pentru ca tot ce poate percepe omul modern este ceea ce se afla in interiorul sufletului, ceea ce se afla in constructia intelectului, prin urmare pentru omul modern o piatra poate fi doar ceea ce el crede ca este acea piatra si nimic mai mult, aceasta se poate forma ori pe baza comunicarii intelectuale, transmiterea de catre alte persoane a ceea ce reprezinta obiectul exterior din realitate, denumit piatra, sau prin propria sa perceptie experimentala, folosind propriile sale simturi( auzul, simtul, vazul, mirosul si gustul), insa perceptia finala a obiectului este determinata tot prin intelect, procesul prin care gandirea conecteaza aceste simturi, creand sufletului omului o imagine intreaga a obiectului. De expemplu cineva care are doar o perceptie materiala asupra realitatii, poate percepe piatra doar ca un obiect material desine statator si solid( poate vedea ca nu se misca si ca opune rezistenta la atingere),  aceste informatii, ata timp cat raman doar niste informatii abstracte, in realitate nu au nici-o valoare pentru suflet, deoarece nu au nici-o legatura cu sufletul, cu interiorul omului, insa atunci cand un om percepe spiritual acea piatra, poate vedea cum sa format aceasta, poate intelege starea sa actuala, poate intelege o intreaga lume, o intreaga dimensuiune a materiei, functionalitatea acesteia, si cel mai important legatura obiectului exterior cu propriul suflet, acea piatra nu mai este doar o forma exterioara, o imagine colorata a realitatii, devine o forma a realitatii, o forma care poate defini starea substantei solide si legatura acesteia cu celelalte forme ale realitatii, iar daca acel om are o prezenta de spirit puternica, poate vedea chiar legatura sa personala, cu acea piatra. Este gresit ca cineva sa-si faca o reprezentare intelectuala asupra exemplului precedent referitor la perceptia omului spiritual asupra pietrei, pentru ca aceasta perceptie intelectuala nu poate transmite ineriorului omului, sufletului, cum procedeaza acel om spiritual, sau mai bine spus prin ce context priveste acel om acea piatra, pentru ca ceea ce exista referitor la piatra in cele din urma este doar contextul creat, lumea in care piatra are un rol esential in existenta intregii realitati, si doar acel context poate defini real insa-si piatra. Aici se poate vedea constienta omului asupra pietrei, o constienta stintifica asupra pietrei ne reveleaza doar caracteristici abstracte a acesteia, referitor la realitatea intreaga, cum ar fi definirea substantei din care este compusa, pe baza sbstantelor cunoscute ale chimiei, si formarea acesteia, pe baza proceselor fizice cunoscute de catre stiinta prin fizica, aceasta perceptie, care ne indreapta spiritul intr-o oare care masura spre realitatea materiei, este o perceptie doar intelectuala, sau materiala, asupra caracteristicilor spirituale ale pietrei, asadar nu poate decat induce in eroare, sau ne poate face sa ne imaginam acestea, ne fiind vreo legatura reala intre imaginea creata de stiinta si sufletul insu-si, caruia i se pune in fata aceasta imagine. Un alt tip de constienta asupra pietrei este aceea experimentala, in care omul interactioneaza cu piatra pe baza simturilor proprii creandu-si o imagine spirituala a acesteia, insa ne fiind constient de aceasta, acest lucru se face doar prin instinctul animal, prin care sufletul poate vedea anumite calitati spirituale ale pietrei, de exemplu, atunci cand cineva simte piatra cu toate simturile disponibile in afara simtului intelectual, v-a deduce stabilitatea acesteia, duritatea acesteia, temperatura, si miscarea acesteia in spatiu, deci aceste intelegeri, dau o reprezentare sufletului, asupra fizicii lumii externe, insa aceste intelegeri sunt in interiorul sufletului, pentru ca omul care le experimenteaza le crede, dar le crede total, pe o baza absolut externa lui, defapt aceste fapte ii sunt transmise sufletului de catre acea piatra, acele trairi asupra pietrei se desfasoara in interior, si sunt absolute. Acest om v-a avea o constienta mult mai reala asupra pietrei decat un om de stiinta, pentru ca intelege piatra din puctul cel mai la indemana si cel mai real, prin propriile lui simturi, acesta nefiind constient de procesul prin care se desfasoara aceasta intelegere, si anume intelectul, intre timp ce omul de stiinta are un simt in plus, simtul intelectual, el este constient de propriile lui simturi, si aceasta constienta ii creaza o perceptie a simturilor atunci cand se formeaza conexiunea acestora in intelect, deci propriul sau intelect intervine in definirea lumii externe, acest lucru se intampla deoarece acesta este constient ca are o gandire intelectuala, aceasta gandire se ocupa chiar cu procesele materiale ale perceptiei, daca aceasta gandire se poate recunoaste pe ea insa-si se v-a putea modifica pe ea insa-si, in acel moment toata realitatea exterioara este creata absolut in interiorul intelectului, ne mai avand nici-o legatura cu realitatea insa-si. De aceea mai bine cunosc lucrurile oamenii care au o experienta reala a vietii, ne fiind constienti de modul cum se desfasoara aceasta experienta, decat acei oameni care pot intelege cum se desfasoara experienta, insa nu lasa simturile interne asupra acesteia sa o dezvaluie, si incearca sa-si modifice ei simturile in asa fel incat sa creada ce realitate vor din puct de vedere personal al egoului propriu, aceasta forma de constienta nu poate decat sa duca la o dezvoltare haotica a intelectului, insa doar atat, desigur ca intelectul are un rol esential in perceptia realitatii de catre suflet, doar ca acest rol a fost inteles gresit de catre omul modern, omul spiritual stie ca intelectul trebuie sa fie legatura dintre suflet si realitatea externa, adica sa creze o imagine a realitatii, pe care sa o transmita sufletului, total pe baza realitatii inconjuratoare perceptibila, altfel ar putea avea doar o imagine fantastica asupra acesteia, astfel de imagine cred eu, ca ne este expusa prin stiinta moderna, care incearca sa inteleaga intelectul doar prin intelect, acest lucru fiind imposibil,  deoarece intelectul, atat timp cat porneste de la el perceptia, este modificat cu fiecare element nou pe care intelectul il considera real despre el insu-si, intelectul intotdeauna v-a arata sufletului ce el crede, nu v-a arata sufletului ce exista in afara lui, va crea doar o separare intre suflet si intlelect, intelectul conducand viata insa-si a sufletului, pentru ca acesta se ocupa de perceptia asupra realitatii, iar cineva poate trai doar dupa perceptia interioara asupra realitatii, ca un exemplu cat mai simplu pentru a ne putea face o imagine cat mai apropiata de realitatea acestui fapt, poate fi incercarea de a compune o imagine asupra exteriorului unei case doar din interiorul acesteia, ceea ce este absolut imposibil pana cand nu iesi afara, pentru ca din punct de vedere geometric, vizual, interiorul si exteriorul sunt de o natura toatal diferita, opusa chiar, de aceea omul nu se va putea trezi la realitatea sa spirituala decat in momentul in care v-a iesi din constienta intelectuala si-si v-a putea observa propriul suflet, propriul eu, atunci deabia v-a intelege ca defapt eu-l incerca sa inteleaga lumea exterioara doar prin partea gandirii, care defineste mecanic realitatea, aceste mecanici ale realitatii sunt absolute, nemodificabile si trebuie intelese printr-o baza absoluta, nemodificabila intelectual, sunt ca si niste legi de existenta, pe care daca nu le cunoastem nu avem cum sa existam, la fel daca nu le cunoastem in mod corespunzator, vom avea o existenta gresita, si cum poate intelectul sa defineasaca realitatea asa cum este ea cand acesta este perceptia asupra realitatii, si se modifica cu fiecare perceptie noua, prin acea perceptie noua v-a deveni un punct nou de observare, care v-a observa realitatea externa prin toate perceptiile de pana atunci, acea observare la randul ei v-a deveni o perceptie, si asa mai departe. Din aceasta perspectiva se poate observa clar ca omul nu poate iesi din constienta intelectuala doar prin aceasta constienta, ci trebuie o saritura pe sacara evolutiei constiintei, in asa fel incat aceasta sa poata observa intelectul, sa poata defini acea parte de gandire in totalitate prin propria lui experienta, pentru ca aceasta parte a gandirii sa-si gaseasca singura rolul in existenta intregii fiinte.

     Cititorul nu trebuie sa se lase bulversat de aceste afirmatii, si nu trebuie sa le observe pe baza a ceea ce stia el pana acum, trebuie sa le observe ca un punct de vedere total nou asupra realitatii, ca si cand acel om s-ar fi trezit brusc in momentul prezent ne avand nici-o cunostiinta asupra realitatii exterioare, acesta este punctul de plecare, si doar daca plecam de aici o sa putem sa ne facem niste reprezentari ale realitatii exterioare pe niste baze absolut reale. Ce poate observa un om in aceasta situatie este existenta a doua lumi total separate, unde sufletul sau este legatura dintre acestea, poate observa existenta unei lumi interioare, care exista in sentimente si ganduri, si existenta unei lumi exterioare, care, mai intai de toate, trebuie observata, trebuie sa putem afirma clar si pe baze absolute ca exista o realitate separata fata de realitatea interioar personala, chiar daca putem observa o realitate exterioara, aceasta este definita si creata in interiorul omului, deci ceea ce putem observa absolut este perceptia asupra realitatii, nu realitatea insa-si. Daca nu plecam de la o perceptie corecta si absoluta a lumii externe nu putem afirma nici macar ca aceasta exista. Daca plecam de la zero din punct de vedre al constientei, adica ca si cand nu am sti absolut nimic despre realitatea exterioara, atunci vom putea observa corect acea realitate, pana atunci nu putem decat sa ne invartim in jurul conceptiilor intelectuale fara substanta, doar la nivel de notiuni externe, chiar daca perceptia este interioara, in ineriorul sufletului nostru vedem copacul sau animalul, daca nu-l putem vedea acolo, cu siguranta nu-l vom putea vedea in exterior, putem vedea doar o imagine intelectuala a lumii exterioare in interiorul sufletului. Un adevarat om de stiinta trebuie sa plece in afirmatiile sale asupra realitatii, doar de la adevarurile absolute pe care le cunoaste din interior, si care nu au nici-o legatura cu el insu-si, ci mai degraba exista separate, ca niste legi externe. Un astfel de adevar este faptul ca toata constiinta omului modern este formata in interiorul acestuia neavand nici-o legatura cu realitatea exterioara atat timp cat acesta nu si-o creaza in interior, ata timp cat un om nu crede in interiorul sufletului sau ca piatra este reala, aceasta nu poate fi, pentru sufletul sau, reala, deci atat timp cat nu o sa observam cum( modul, procesul prin care gandirea face acest lucru) percepem realitatea, decat ce perceptie este mai buna, nu vom putea avea nici cea mai mica legatura constienta cu aceasta. In aceasta situatie este absolut necesar sa plecam in cunoasterea noastra de la faptul absolut ca nu stim decat ce simtim in interior prin ganduri si sentimente, iar mai apoi putem vedea natura gandurilor si sentimentelor pe care le simtim in suflet. Daca plecam de la acest fapt absolut, si poate fi observat foarte usor si clar ca toate gandurile si sentimentele noastre ajung la suflet printr-un proces suta la suta interior, doar ceea ce credem despre realitate, care este tot interior, ne poate schimba gandurile si sentimentele asupra acesteia, deci omul modern traieste intr-o lume total interioara, insa in propria lui constiinta el crede ca defapt observa o lume total exterioara lui, aceasta constienta nu poate face decat sa separe in interior lumea pe care o credem ca realitate, si sufletul insu-si, realitatea insa-si fiind exclusa total din constiinta. Prin urmare nici-un om sau institutie stintifica moderna nu poate contrazice aceste fapte absolute, si aceste fapte ar trebui sa fie punctul de plecare al oricarei constiente pe care vrem sa o realizam asupra realitatii exterioare. Vreau sa fie clar ca nu putem afirma nimic despre realitatea exterioara, si nici macar despre realitatea interiaora a omului, deoarece si aceasta este observata pe baza realitatii interioare asupra realitatii exterioare, pana cand nu ne oprim pentru a observa insa-si intelectul ca si simt, la fel cum stim ca putem vedea, auzii, mirosii, asa trebuie sa stim ca putem simtii intelectual realitatea exterioara si cea interioara, acest studiu ne v-a duce la observarea simturilor, prin care se creaza perceptia lucrurilor. Despre aceasta vreau sa vorbim in continuare, despre simturile principale ale omului care constituie instinctul animal ,deoarece toate animalele au si ele aceste simturi, insa doar aceste simturi de baza exista ca si realitati in interiorul animalului : tactil, al mirosului, al auzului, al vazului, si al gustului, si inca doua superioare: simtul intelectual si cel sentimental, pe care il au si animalele, insa acestea se diferentiaza de om pentru ca nu sunt constiente de existenta ultimelor doua, cum este omul, fiecare constienta asupra existentei unui lucru sau fenomen iti da posibilitatea modificarii acestuia, la fel cum aceasta constienta a omului asupra intelectului si sentimentului, i-au dat posibilitatea sa le modifice. Aceasta posibilitate este una esentiala in starea constiintei actuale a omului, insa este o actiune de alt nivel decat cel material, pentru a putea sa-si modifice simturile si gandurile intr-un mod corespunzator cu realitatea exterioara lui, acesta trebuie sa poata vedea aceste simturi dintr-un plan mai inalt decat intelectul si sentimentul, acest plan sitiinta spirituala il numeste planul astral sau spiritual, iar autorul il descrie ca si gandirea insa-si, doar prin insa-si gandirea putem sa observam corect intelectul si sentimentul, iar daca suntem capabili de aceasta gandire atunci inseamna ca suntem deja fiinte spirituale, care se vor putea conduce pe ele insele din planul spiritual, din planul gandirii, defapt observarea acestor doua simturi dintr-o perspectiva serioasa, adica neinfluentata de proriile cunostiinte ale intelectului, ne ridica la un plan spiritual de observare a planului material, sau ne readuc la posibilitatea observarii realitatii insa-si, spun readuc, deoarece pana sa fim capabili sa ne observam proriul intelect si propriile sentimente, adica in copilaria primara, in primii ani, puteam simtii realitatea asa cum este prin instinctul animal.

    Oamenii considerati mediocrii, sau mai putin dezvoltati din punct de vedere intelectual, nu au nevoie de cunoasterea intelectuala a acestor informatii, ei pot simti lumea mai direct, insa intr-o societate gresita din punct de vedere al perceptiei realitatii, acesti oameni nu pot decat simtii mai direct perceptiile gresite asupra realitatii, ceea ce poate sa-i faca sa se comporte intr-un mod mult mai energic, decat un om dezvoltat intelectual, care are nevoie de o confirmare rationala inainte sa actioneze, ceea ce este natural, insa substanta acestei ratiuni este diferita de realitate, asa ca nici acest om nu poate actiona singur, poate doar crea moduri mai complexe de actiune, care de cele mai multe ori sunt diferite de realitatea insa-si. Ceea ce am vrut sa spun aici este faptul ca un om mai putin dezvloltat intelectual este mai apropiat de natura, o poate intelege mai bine in propriul sau suflet, insa ii este mult mia greu sa inteleaga motivele din cauza caroara actioneaza intr-un fel anume, este mult mai greu sa-si observe propriul intelect; un om care este foarte dezvoltat intelectual, este mult mai separat de realitatea insa-si prin propriile sentimente, insa are capacitatea sa-si creeze proria realitate, si daca pleaca de la niste realitati absolute, poate sa-si creeze in interior chiar realitatea adevarata. Asta trebuie sa ne invete ca pentru ca omul sa ajunga intelectual a trebuit sa se separe din ce in ce mai mult de natura exterioara lui, de realitate, pentru a-si dezvolta proriile forte interioare, insa aceste forte vor putea fi folosite doar atunci cand acesta se v-a orienta din nou asupra naturii exterioare lui, si o v-a considera ca un spirit care-i arata directia propriului sau suflet in dezvoltarea constiintei, aceasta trebuie facuta la fel cum incetul cu incetul s-a separat de realitate prin setea sa intelectuala, prin egoism, prin dorinta de a-si crea propria lui realitate, tot astfel omul trebuie sa-si dezvolte forta de a renunta incetul cu incetul la gandirea intelectuala pentru a trece la un nivel mai inalt al constientizarii, la nivelul in care realitatea insa-si ii va crea realitatea interioara pe baza careia v-a trai, si doar in acest context omul se v-a putea trezi, adica v-a putea sa-si observe propriul suflet, propriul rol in evolutia cosmica, propria natura.

Senzatiile sau simturile:

   Senzatii Externe:

 

     Auzul: Simtul reactiei energetice dintre obiecte si fenomene

     Mirosul: Simtul substantei externe a obiectelor si fenomenelor

     Gustul:  Simtul substantei interne a obiectului si fenomenului

     Tactil: Simtul densitatii si temperaturii obiectelor si fenomenelor, sau simtul reactiei materiale a obiectelor

     Vazul: Simtul culorilor si al geometriei obiectelor si fenomenelor, sau simtul grafic

 

   Senzatii interne:

     Sentimentul

     Gandul

 

Pentru a putea intelege senzatiile interne trebuie mai intai intelese senzatiile externe, insa acestea trebuie intelese pe baza gandului si al sentimentului.

 

 

PERCEPTIA:  Depinde in primul rand de calitatea corporala sau fizica a instrumentelor de perceptie( ureche, nas, gura, simt extern, ochii, creier si inima) si in al doilea si cel mai important rand de perceptia gandirii. Putem spune ca un om care nu poate sa-si perceapa proria gandire, v-a actiona in totalitate pe baza celorlalte simturi (de ex. atunci cand un astfel de om v-a atinge apa sau focul nu v-a putea intelege apa si focul la nivel conceptual-ideal-, insa v-a putea intelege senzatia provenita din aceste fenomene ale pamantului(corpul intreg, in termeni moderni ale planetei)). Aceasta senzatie se v-a forma doar in interiorul acestuia, ca si senzatia caldurii sau umezelii, pe baza acestor senzatii omul isi v-a construi realitatea interioara- existenta individuala-, facand legatura intre ceea ce vede si aude ca si foc sau apa si ceea ce simte ca si caldura sau umezeala, astfel avand o imagine completa a fenomenului, pe baza careia isi v-a trai viata, putand sa faca diferenta intre senzatiile externe prin conexiunea interna a acestora ca si obiecte si fenomene). Putem spune ca perceptia are rolul primordial in relatia dintre obiectele externe si corpul omului, aceasta forma de perceptie in care nu exista perceptia gandului putem sa spunem ca este o forma de intelegere a realitatii, inconstienta la nivel individual. Deoarece alegerea actiunii v-a fi in totalitate in conformitate cu reactia proriului corp asupra obiectelor si fenomenelor din exterior, deci decizia se manifesta la nivelul instinctului animal( animalele au o percetie asemanatoare), sa-i zicem asa, in aceasta forma de existenta corpul omului este actionat de natura interioara a acestuia (constructia propriului corp) si natura exterioara, care se manifesta in interiorul corpului sub forma de senzatii. Daca observam o forma si mai primordiala de perceptie a realitatii din jur, o sa vedem ca atunci cand senzatia interioara este in totalitate manifestarea exterioara a corpului, nu mai poate exista nici macar obiectul sau senzatia( din perspectiva corpului), pentru ca atunci natura interna a corpului este aceeasi cu natura externa, practic natura externa poate actiona corpul in totalitate, corpul insu-si fiind inconstient de actiunea acestuia (aceasta fiind diferenta cea mai importanta dintre aceasta forma de perceptie,care putem sa o numim instinct vegetal si aceea pe care am numit-o instinct animal), individualitatea corpului( amprenta unica a acestuia, personalitatea sau ego-ul) este practic sub o forma de constienta asemanatoare somnului deplin. Diferenta dintre aceste doua forme de perceptie consta in faptul ca in cea de-a doua individul nu poate percepe de loc, iar in cealalta, acesta percepe diferenta dintre el, ca individ, si lume, ca reactia interna a actiunii lumii externe, din perspectiva acestuia lumea exterioara nu exista ca ceva separat, ci mai degraba ca ceva interior, actiunea acestuia este rezultatul lumii senzatiilor interioare pe care le percepe din exterior, doar ca pentru el nu exista decat lumea interioara.

        Astfel de perceptii descrise mai sus sunt, defapt, stari de constienta; putem vedea cat de importante sunt simturile, atat ca si organizare individuala cat si ca reactie a stimulilor externi, pe baza acestora se creaza intreaga realitate a fiintei. Asadar perceptia joaca un rol crucial in manifestarea constiintei individuale. Acestor doua forme de constienta putem sa le spunem vegetala si animala, pentru ca fintele care au o astfel de constienta constiutuie regnul vegetal si cel animal. In orice caz, in ambele variante exista gandirea, insa nu ca si un simt recunoscut de insa-si simtul gandirii, daca se intampla acest lucru atunci acea fiinta v-a fi constienta de proria existenta.

       Astfel putem vedea ca in observarea reala a perceptiei sta intreaga manifestare a fiintei umane, sau mai bine spus, prin aceasta observare se poate trezi fiinta umana care poate actiona pe mai multe planuri existentiale. Aceste cuvinte raman simple abstractii ale fenomenelor reale, descrise mai sus, atat timp cat cineva poate percepe cuvintele doar ca o descriere intelectuala. Inca o data ne lovim de perceptia realitatii, care, in stadiul modern de intelegere a acesteia, prin stiinta, religie si pshiologie, nu poate sa raspunda la simpla intrebare: cum poate omul sa se observe pe el insu-si?, sau cum poate fi constient de prorpria constiinta, intr-un mod absolut satisfacator pentru toate formele individuale pe care le poate lua omul in zilele noastre, cum poate fiecare individ de pe acest pamant sa se observe pe el insu-si, gasind in proria forma de manifestare un raspuns comun pentru intreaga comunitate?. Aceasta este o intrebare profunda la care nu pretind ca detin vreun raspuns( cand spun raspuns, nu ma refer la ceea ce ar putea gandi cineva intelectual ca este raspunsul, pentru mine raspunsu este o intreaga lume de trairi si ganduri), insa pretind un raspuns, sunt constient ca este nevoie de un raspuns viu, un raspuns care sa se poata manifesta in interiorul sufletului. O astfel de discutie, insa, nu-si are rostul atat timp cat se poarta la nivel intelectual, cuvinte ca fiinta, suflet, constiinta, in zilele noastre, este foarte greu sa atinga insa-si sufletul omului, deoarece substanta spirituala, sau intelegerea completa a acestora ca si realitati, nu mai exista, cel putin nu la nivel de comunitate, sau societate. Prin urmare putem porni in calatoria cunoasterii adevarului, doar de la adevarurile pe care le cunoastem cu toata fiinta noastra. Un astfel de adevar este separarea dintre eu si lume, avem in constiinta omului modern acest fapt, pe baza caruia am dezvoltat toata realitatea pe care o putem percepe si pe care nu o putem percepe. Oricine poate observa in propria constitutie a sinelui faptul ca pentru a se manifesta in realitate, o parte din eu, trebuie sa coopereze cu aceasta, adica trebuie sa se adapteze realitatii inconjuratoare, astfel se creaza o relatie intre eu si lumea inconjuratoare. Aceasta relatie este construita pe baza perceptiei, dupa cum am observat mai sus o perceptie care se bazeaza doar pe senzatiile externe ca fiind realitatea, este imposibil sa fie constienta de propria constiinta sau propria fiinta. Dar perceptia omului modern este oare ea constienta de propria existenta? Daca vrem sa cunoastem adevarul si doar adevarul,trebuie sa-i urmam cursul pentru a raspunde la aceasta intrebare. Pentru aceasta trebuie sa vedem pozitia eu-lui fata de constienta si fata de perceptie. Eul nu este altceva decat simtul separarii fizice dintre natura (care in acest sens reprezinta lumea exterioara) si sufletul insu-si( partea individuala a naturii), fara aceasta contienta care exista in interiorul sufletului, eul sau ego-ul nu ar fi putut exista. Despre un ego putem vorbi deoarece este foarte clar observabil, insa despre existenta unui suflet, care ar trebui sa fie insa-si constiinta universului, care se experimenteaza pe ea insa-si ca si individ, entitate, singularitate sau creatie unica, nu putem afirma nici macar ca exista posibilitatea existentei acestuia, nu avem niciun principiu modern, comun sau social, care sa ne dea un raspuns absolut asupra sufletului, asadar putem vorbi despre acesta doar ca ceva care trebuie observat si inteles, bineinteles daca acesta, care intelectual se exprima prin cuvantul suflet, intradevar exista. Pentru a observa constiinta eului sau individuala, avem nevoie sa stim daca aceasta exista in primul rand, teoretic constiinta este reprezentarea interioara a ceea ce sti, sau crezi ca sti, referitor la lumea exterioara in relatie cu cea interioara. Este clar ca nu se poate pune intrebarea daca exista constiinta, ci mai degraba ce nivel de constiinta are omul, cum vede el lumea exterioara. Perceptia omului asupra lumii se bazeaza in principal pe senzatiile sau simturile externe, care iau o forma abstracata in simtul gandirii, aceasta forma fiind transmisa constiintei individuale, aceasta constiinta individuala o putem numi chiar suflet pentru ca indeplinerste exact caracteristicile pe care ar trebui, ca ideal acest concept sa le indeplineasca. Va intrebati, poate, cum se ajunge la aceste cunostiinte, pe care, probabil le simtiti si voi in interior, daca nu incercati sa le percepeti intelectual, prin propria personalitate. Daca urmam doar cursul adevarului (aici ma refer la a urmarii doar adevarurile care pot fi observate de orice om de pe acest pamant) si nu ne abatem de la acesta putem vedea in propria noastra constructie a gandului, cum se desfasoara relatia dintre eu si lume.

         Aceste afirmatii ar putea sa aduca multe critici dinspre cei care nu pot trece de bariera intelectuala, de concepte fara viata, acesti oameni au dobandit atat de multe informatii despre lume, incat acestea stau intre ei si lumea propriuzisa, aceste informatii nu creaza in sufletul lor nici-o legatura intre ei si lumea exterioara, pentru ca sunt informatii fara suflet, fara viata, provenite doar din intelect, chiar daca aceste informatii pot fi adevarate, pentru ca observarea adevarului acestora se petrece tot in intelect, aceasta observare atrage doar alte informatii mai adanci, care separa sufletul tot mai mult de lumea exterioara. Aceasta se intampla chiar prin perceptie, care este procesul gandirii, procesul care combina senzatiile interne si externe pentru a crea o imagine a realitatii exterioare. Cand am vorbit despre intelect, m-am referit la partea gandirii care determina mecanica( miscarea) obiectelor si a fenomenelor externe, aceasta parte a gandiri are un rol foarte important in miscarea corpului, aceasta parte a gandirii se mai poate numi si materiala, aceasta din cauza constructiei intelectului, care are rolul cel mai important in mecanica corpupui si in intelegerea instinctiva a mecanicii lumii externe. Aceasta parte a gandirii o detin toate formele de viata care se pot misca, singura diferenta dintre acestea si om este ca acestea nu sunt constiente de existenta gandirii intelectuale( pe care omul modern o considera ca fiind el insu-si), prin urmare o pot folosi doar in conformitate cu natura exterioara. Datorita existentei ego-ului, omul isi poate dezvolta o memorie individuala, aceasta lucrand la fel ca si constiinta individuala sau sufletul fiintei omului, aceasta memorie individuala creaza personalitatea omului, care trebuie sa stie cum poate interactiona practic cu realitatea exterioara prin cunostintele personale. Poate fi foarte greu de inteles ceea ce am afirmat mai sus, aceste afirmatii din perspectiva autorului sunt absolut adevarate, insa din perspectiva cititorului care nu este familiarizat cu ele, trebuie sa fie observate ca posibile adevaruri (in acest sens, se poate spune la fel de bine si posibile falsuri), doar asa se poate afla insa-si adevarul asupra acestora. Pentru a intelege mai bine haideti sa vedem cum percepem intelectul?, acest lucru se face doar prin perceptia insa-si, pe care am definit-o ca imaginea creata de gandire in interiorul omului, asupra exteriorului acestuia. Atunci cand vrem sa percepem intelectul in intreaga sa realitate trebuie sa fim constienti, ca aceeasi perceptie care deterimna intelectul prin senzatiile externe, este folosita pentru a percepe intelectul, adica pentru a percepe insa-si desfasurarea perceptiei. In acest punct de observare avem nevoie de mai mult decat perceptia care se percepe pe ea insa-si, este la fel cu intelectul care se percepe pe el insu-si prin propria lui perceptie, in acest caz este clar ca daca perceptia fizica nu este inteleasa perfect de catre intelect, atunci nu avem cum sa stim daca aceasta perceptie are vreo legatura cu realitatea sau nu, cel mai bun exemplu este stiinta moderna, care prin perceptia fizica a corpului uman incearca sa inteleaga lumea externa la nivel intelectual, afirmatiile actualei stiinte nu pot fi nici infirmate nici confirmate, pentru ca sunt la un nivel atat de mare al abstractizarii, incat simtul real s-a pierdut pe drum, atunci cand un fizician afirma ca lumea externa, omul facand parte din aceasta cu corpul fizic, prin urmare si lumea interna( daca tot ce poti sa vezi este exterior eului), sunt compuse din atomi, noi ar trebui sa-l credem ca asa este pe baza perceptiilor intelectuale asupra lumii externe, insa aceste perceptii intelectuale se desfasoara doar in interiorul omului, mai precis in interiorul intelectului, prin definitii si teorii matematice, care si-au pierdut de mult sursa, sursa fiind lumea externa, dupa cum am observat, perceptiile tin de imaginea interioare a lumii exterioare, deci atat timp cat nu se poate observa legatura dintre acestea doua la nivel fizic perceptibil, nu se poate afirma despre ceea ce exista sau nu, ca si realitate exterioara omului. Pana la urma fiecare individ are o perceptie diferita asupra realitatii, deoarece fiercare are in propria perceptie o parte individuala care modifica produsul final al observarii si intelegerii lumii externe. In stiinta actuala s-a pierdut simtul perceptiei si implicatiile acestuia, oamenii de stiinta au uitat ca intre observare si intelegere stau chiar ei, defapt nu este o intelegere dintr-un punct comun de vedere, sa zicem, ci este un punct de vedere care s-a dezvoltat pe baza altor puncte de vedere, perceptia insa-si fiind modificata cu fiecare observare facuta, deci intre observarea experimentului si rezultatul acestuia care devine intelegere si se adauga la imaginea completa a stiintei, prin care se vor observa alte experimente, sta omul de stiinta care cara cu el toate cunostiintele pe care le detine, provenite din stiinta pe care incearaca sa o inteleaga, aceasta stiinta se interpune exact intre experiment si intelegerea rezultatului acestuia. Este clar ca stiinta moderna este mai degraba o religie, care are propria structura si forma, carora omul si intreaga realitatte trebuie sa i se supuna. Intreaga stiinta moderna oficiala se bazeaza pe niste presupuneri niciodata demonstrate, decat in taramul abstractizarii, prin care demonstreaza existenta a ceea ce vrea stiinta insa-si, aceasta devenind o forma vie in realitatea omului modern, o forma careia omul si realitatea inconjuratoare trebuie sa i se supuna.

 

Observare: Daca avem in vedere ca limbajul si cuvantul sunt tot forme de perceptie intelectuala, atunci nu putem stabili realitatea exterioara pe baza acestora, pana cand nu intelegem perfect procesul perceptiei. Acest proces se poate observa realmente usor: pe baza instrumentelor de perceptie pe care le-am enumerat la inceput se creaza senzatiile, care primesc un concept intelectual, formand o imagine a obiectului exterior, acesta imagine este transmisa catre constiinta individuala, pe care o putem numi suflet, aceasta imagine reprezinta pentru suflet chiar imaginea lumii exterioare. Prin acest proces de perceptie nu se poate observa realitatea exterioara, se poate observa o imagine a realitatii exterioare pe baza conceptiei acesteia, prin urmare putem afirma ca singurul lucru sigur care exista direct in suflet este doar conceptul care creaza impresia sufletului asupra acestuia, pe baza caruia se creaza imaginea intreaga a obiectelor si fenomenelor externe. Ca sa ajunga la suflet senzatia reala a obiectelor, aceasta trebuie sa treaca prin perceptia intelectuala, unde primeste un concept intelectual, este recunoscuta sau creata prin gandire si transmisa sufletului, din aceasta cauza o perceptie intelectuala necorespunzatoare, care nu atribuie conceptul real al perceptiei, nu poate transmite sufletului realitatea exterioara, pentru ca acel concept v-a crea o impresie sufletului, pe care acesta o v-a considera realitate, aici se creaza sentimentele care nu sunt altceva decat impresiile sufletului asupra perceptiilor transmise de catre intelect acestuia. Acum daca observam cu atentie aceste afirmatii, ne dam seama ca tot ce poate ajunge le sufletul omului se desfasoara doar in gandire, fara o constiinta mostenita a realitatii, omul nu poate spune ce este real si ce nu, doar pe baza perceptiilor sale, pentru ca perceptiile depind de intelect, care este perceput de suflet tot prin perceptie. Deci intelectul, fiind un instrument mecanic, nu unul spiritual, nu poate se se perceapa pe el insu-si asa cum este in realitate, pentru ca trebuie sa existe un concept care sa determine procesul si forma intelectului, pentru ca intelectul sa poata transmite sufletului conceptul care determina perceptia acestuia. Urmarirea procesului prin care o imagine ca de ex. un copac, sa ajunga la suflet poate deveni putin greoaie, datorita perceptiei intelectuale a omului modern, insa pentru a cunoaste realitatea nu trebuie sa ne abatem nici un moment de la acesata, asadar obiectul real cum ar fi copacul, nu poate ajunge la suflet in forma reala a acestuia decat daca a fost mai inainte creat sub forma intelectuala si transmis sufletului, acest lucru ne lasa sa tragem concluzia ca doar ce gandim putem spune cu siguranta ca exista, cel putin in relatia eului cu lumea externa, prin urmare orice incercare de a demonstra o realitate exterioara prin acea realitate, este compromisa. Pot sa-mi imaginez neincrederea personala si tulburarile interioare ale celor care incearca sa inteleaga intelectual afirmatiile de mai sus, acestia pot veni cu nenumarate exemple care sa demonstreze ca acele afirmatii nu au nici-o baza reala, insa cat de bine pot observa ei acele exemple, putem sa ne gandim de ex. la cum am putea vedea ca si obiect intreg o masa, trebuie sa nu uitam ca conceptul este bine stabilit din copilarie, din aceasta cauza atunci cand vedem o masa, vedem direct conceptul masa, care contine diferite forme( in particular, vedem doar forma acelui obiect, dar care ne poate duce cu gandul la alte obiecte asemanatoare), functia, substanta acesteia si asa mai departe, insa vedem vreun moment insu-si obiectul exterior care este reprezentat intelectual prin cuvantul masa? Un animal percepe masa ca fiind doar o forma stabila dintr-o substanta dura, o vede ca pe o forma fizica determinata de senzatiile acestuia, defapt animalul, pentru ca nu este constien de proria lui observare, percepe masa ca fiind in interiorul acestuia, aceasta forma interioara este descrisa de simturile acestuia, pentru el lumea exterioara nu exista separat de el, ci exista chiar in interiorul lui. Pentru om nu este posibil o astfel de observare deoarece acesta este constient de aceasta observare, si tocmai acea constienta determina observarea. Omul, fiind inrudit cu animalul, are si el un instinct animal prin care poate observa masa, adica poate sa o miroase sa o guste, sa o simta, sa o ridice, sa o auda, sa se uite la ea din toate pozitiile, dar datorita faptului ca acesta poate recunoaste aceste senzatii de miros, gust,…, si asa mai departe, prin conceptele atribuite acestora prin intelect, totul depinde de cat de corect au fost intelese simturile ca perceptii, primind conceptul cat mai apropiat de realitate, pentru a-si putea defini propriul corp prin aceste concepte, de exemplu un om care creste in natura fara a avea contact cu oameni intelectuali, v-a avea aceste senzatii ale lumii exterioare direct din natura, putand sa conceapa in suflet exact senzatia reala a obiectului exterior, insa probabil nu v-a putea intelege acele senzatii la nivel intelectual, avand o forma de constienta asemanatoare animalelor, insa cu caracteristica umana. Putem vedea, asadar, ca pentru ca omul sa poata percepe realitatea intelectuala, acesta a trebuit sa se separe de realitatea insa-si, in primul rand, pentru a o putea privi ca ceva exterior, munca omului modern este sa-si dea seama cum poate vedea in suflet, in interior, din nou, prin simtul spiritual al acestuia care este gandirea, lumea exterioara. Sper ca este clar acum ca atunci cand incercam sa observam o masa, defapt ne observam pe noi insine, mai precis conceptele interioare pe care le-am obtinut asupra obiectului exterior, in cazul acesta, care nu este natural, deci a trebuit sa fie conceput intelectual, adica cineva, la un moment dat, a vazut intelectual sau experimental si apoi a transformat acea experienta intr-o forma intelectuala, necesitatea unui obiect care sa poata sustine alte obiecte pentru diferite scopuri. Prin urmare concluzia absoluta este ca doar de existenta gandirii putem fi suta la suta siguri, lumea exterioara trebuie filtrata interior, deci determinata de acesta, creata, orice privim, defapt este o privire printre conceptele intelectuale, cu fiecare perceptie, sau intelegere noua asupra unui obiect, intreaga perceptie a eului se schimba, asadar putem spune ca ne modifica eul cu fiecare cunostinta, insa nu ne putem modifica eul constienti, prin perceptiile exterioare, asa cum nu ne putem intelege propriul corp pe baza perceptiilor, deci nu putem sa-i modificam starea intr-un mod constient. Acest lucru incearca sa-l faca medicina moderna, care pretinde ca intelege corpul uman, doar pe baza perceptiilor externe, care, dupa cum am vazut sunt defapt perceptii interioare. Putem observa si faptul ca exista intradevar o lume exterioara, pentru ca putem sa percepem existenta propriului corp, insa sub forma actuala de constienta bazata pe perceptii, care sunt defapt conceptii interioare, nu putem sa afirmam nimic despre aceasta si nici despre corpul nostru fizic, pentru a putea percepe o lume exterioara cat mai real, tebuie sa luam in considerare in constiiinta individuala asupra relatiei dintre interior si exterior, existenta simtului gandirii, nu al gandiri intelectuale, care face parte din gandire, ci a gandirii in general, care ne v-a ridica la o cu totul alta constienta asupra realitatii, prin urmare la o cu totul alta existenta.

    Ceea ce s-a facut pana acum, adica observarea perceptiei in general, este de natura spirituala, pentru ca prin gandire putem crea simturi noi, aceste simturi ne determina realitatea, daca putem observa cum creaza intelectul senzatiile, putem sa devenim constienti de propriile noastre sentimente interioare si putem sa le observam in asa fel incat sa deducem din acestea doar ceea ce ramane separat de propria noastra constructie intelectuala, adica doar senzatiile care vin cu adevarat din lumea exterioara, acest lucru da posibilitatea ca omul sa-si observe propriul intelect, pentru a putea face acest lucru omul trebuie sa se situeze deasupra intelectului si sa-l priveasca ca ceva exterior lui, in prima faza, pentru a putea sa observe toate caracteristicile acestuia si pentru a putea sa-l determine in mod constient, intelectul fiind cel care actioneaza corpul fizic, prin urmare o constienta asupra intelectului ne ofera posibilitatea de a actiona fizic intr-un mod constient, acest lucru se poate face doar daca putem intelege spiritual materia, doar atunci cand putem sa oferim sufletului imaginea reala a lumii exterioare, aceasta imagine insa trebuie construita in interiorul nostru, deci trece prin mai multe filtre, aceste filtre tin de cum intelegem materia prin proriul nostru intelect, cea mai simpla metoda de a intelege mecanica lumii exterioare este prin experienta reala a acesteia, doar atunci cand experimentam obiectele si fenomenele realitatii( natura exterioara) ca si cum nu stim absolut nimic despre acestea putem sa percepem ceva real, si acel ceva v-a fi real pentru ca v-a fi creat in interiorul sufletului nostru, asta fiind singura realitate posibila, doar cea interioara, insa prin perceptie trebuie sa putem crea in noi insine exact aceleasi senzatii care vin din lumea exterioara. Animalele si oamenii mai putin dezvoltati intelectual (acestia fiind din ce in ce mai putini in lume) nu au nevoie sa-si creeze propria perceptie asupra realitatii pentru ca acestea nu au pierdut-o nici-o data, pentru acestia exista doar o singura lume, cea interioara, insa aceasta este total determinata de cea exterioara, omul modern insa si-a parasit perceptia reala asupra lumii exterioare atunci cand a inceput sa se axeze pe dezvoltarea unei lumi proprii, fara sa tina cont de lumea exterioara, mai precis atunci cand omul a inceput sa considere propriul intelect ca ceva superior, ceea ce de expemplu in vremea Greciei antice era considerat ceva inferior, imaginatia si spiritele fiind considerate superioare, omul modern identificadu-se pe parcurs cu intelectul ca si cum acesta este tot ceea ce poate fi omul, pierzand in cele din urma orice urma spre o conceptie asupra realitatii exterioare reale, ironia sortii aici, este faptul ca omul modern traieste ca si cum tot ce poate percepe real este exterior lui, tot ce poate exista este doar o lume exterioara pe care acesta trebuie sa o descopere, insa aceasta lume exterioara este suta la suta in interiorul omului, in interiorul intelectului, acest lucru nu face decat ca in om sa se creeze o separare intre suflet si intelect, sufletului creandu-i-se realitatea pe baza careia isi construieste impresiile, de catre intelect, realitatea insa-si fiind scoasa total din context. In noi existand in momentul acesta doar niste impresii asupra impresiilor, acest lant dezvoltandu-se pe parcursul evolutiei tot mai mult, am ajuns in acest moment al realitatii, in care nu mai avem nici-o legatura cu realitatea exterioara noua, si prin aceasta putem sa ne-o creem la nivel constient, care este cu totul alt nivel decat cel al animalelor, care au o perceptie exacta a realitatii, insa inconstienta, dupa parerea mea aceasta fiind misiunea sau scopul evolutiei cosmice a omului modern. Daca omul modern v-a reusi sa-si creeze in interior o realitate care sa se bazeaza doar pe natura interioara si exterioara acestuia, vom putea spune ca omul se trezeste la realitate, poate tine in interiorul lui o lume intreaga, modalitatea prin care se poate realiza acest lucru in prezent este pe baza spirituala, adica prin insa-si gandirea, care este spiritul ce misca materia, acestea se pot realiza printr-o constientizare puterinca a simturilor interioare si exterioare la nivelul sufletului, o impresie spirituala asupra a ceea ce numesc suflet va puteti face observand tot ceea ce sunteti, fara a stii nimic despre proriul eu, sau atunci cand puneti intrebarea ce ramane din mine daca eu nu mai exist? Aceasta intrebare trebuie pusa la nivel spiritual, in care sa poti sa simti in interior raspunsul, sa poti sa simti un raspuns care vine din exterior prin interior, prin suflet, ca si atunci cand aveti o intuitie.

     Daca nu putem sa simtim realitatea ca si cum exista in interiorul nostru, nu o sa putem simti nimic real nici din punct de vedere interior nici exterior. Insa atunci cand vom putea crede cu adevarat, in interiorul sufletului, ca si cum tu ai trecut prin aceasta experienta si ai experimentat-o cu propriile simturi( asta se poate intampla doar atunci cand, chiar treci la nivelul propriului eu prin acestea), ca realitatea este interioara, si ca doar de la relatiile care se creaza in mine pot pleca in descoperirea realitatii intregi, care cuprinde si o lume interioara si o lume exterioara, atunci deabia putem sa afirmam ca incepem sa cautam cu adevarat niste raspunsuri absolute asupra intregii lumi.

      Aceste articole le-am scris pentru a crea posibilitatea pentru intelect sa-si gaseasca rolul in existenta intregii fiinte a omului, pentru ca omul sa poata stapani din nou acest intelect, si pentru ca acesta sa poata realiza din nou cine este cu adevarat, atat la nivel individual cat si la nivel de specie, bine inteles ca pentru acestea sunt carti in care se expun aceste afirmatii mult mai clar, pe care le voi pune in bibliografie, insa omul modern trebuie sa intelega prima oara care este punctul de plecare, cum trebuie sa observe aceste carti, pentru ca nici-o carte sau nici-o cumunicare exterioara nu-ti poate oferi adevarul sau realitatea intetrioara sau exterioara atat timp cat informatiile acestora nu lasa o impresie vie asupra sufletului, atat timp cat nu putem sa le credem in interiorul nostru nu o sa putem afla prea multe, aceasta este frumusetea stadiului de evolutie cosmica in care se afla omul modern, acesta este pus in situatia de a-si crea, la nivel individual, prin urmare si colectiv, realitatea in care traieste, asta se poate face crezand ceea ce afirma majoritatea despre aceasta, sau experimentand-o ca si cum nu ar cunoaste nimic in afara proriilor senzatii (omul modern nu este nici macar in postura in care sa poata sa-si observe propriile senzatii, acesta traind cu convingerea ca senzatiile interioare cum sunt sentimentele provin din exterior nu din proriul suflet) sau poate sa-si creeze proria realitate netinand cont de restul existentelor, aceasta din urma este calea pe care o urmeaza momentan omul modern, aceasta cale, din necesitate, v-a trebui sa fie patrunsa de siprit, acest taram spiritual trebuie mai inainte de toate demonstrat si apoi constientizat ca si realitate interioara, pe baza careia isi v-a crea o realitate exterioara, aceasta fiind la nivel constient in interiorul omului. Prin concepte intelectuale, cum este scrisul si vorbitul, poate fi foarte greu de transmis realitatea afirmatiilor de pana acum, insa acestea pot crea o intuitie individuala asupra sufletului, de la aceasta intuitie trebuie sa plece omul in observarea sa si a realitatii, pentru ca nimeni nu poate sa influenteze individul, sau sufletul, decat atunci cand acesta crede acele influente, aceasta ar fi o eroare mare, pentru ca fiecare individ trebuie sa-si urmeze proriul drum in cunoasterea de sine, acest drum este construit doar de sufletul propriu, nimeni altcineva neavand vreun cuvant de spus in existenta individuala. Este greu sa realizam acest lucru pentru ca viata insa-si reprezinta o serie de conditionari spirituale si fizice, dar daca observam acele conditionari in proria noastra constructie intelectuala si sufleteasca, vom putea sa le depasim, si vom putea trece la nivelul urmator de conditionari, pana cand intreaga fiinta a omului v-a putea afirma ca poate stapanii acele conditii de existenta.

CONCEPTUL: Este partea intelectuala a perceptiei, conceptul poate exista pe baza experientei individuale, prin propriile trairi interioare, sau pe baza constructiei proprii. Atunci cand experimentam realitatea inconjuratoare, defapt, ne cream in interiorul intelectului concepte asupra acesteia, aceste concepte pot fi create in interiorul omului de catre simturile externe, pe baza acestora sufletul isi creaza propriile impresii asupra realitatii, acele impresii nu pot fi modificate, decat daca conceptele sunt modificate, astfel sufletul facandu-si o impresie asupra altor concepte, in realitate impresiile sufletului vor fi de fiecare data aceleasi asupra acelorasi concepte, insa un concept poate evolua la nesfarsit, schimbandu-si de fiecare data continutul, astfel schimband impresia sufletului asupra acestuia. Pentru a putea vedea acestea putem observa impresiile pe care le creaza diferitele concepte asupra realitatii, ca de exemplu conceptul care determina durerea, aceasta poate fi determinata doar la nivel spiritual ca un concept general, in particular durerea ca si concept sipritual este reprezentata de diferite concepte ale senzatiilor externe, care creaza o impresie neplacuta sufletului, aceasta datorita faptului ca intelectul asociaza conceptul durere cu senzatiile externe care determina pericolulu pentru propriul corp, intelectul fiind cel mai in masura sa stabileasca pericolele care exista deoarece acesta se ocupa cu partea materiala. Animalul percepe durerea ca o impresie a sufletului individului, neplacuta, acesta ajunge la acea impresie datorita propriului intelect care determina direct din natura inconjuratoare a acestuia, exact care sunt pericolele, adica ce fenomene si obiecte trebuie evitate de catre sufletul animalului, deci atat timp cat pericolulu este in realitatea inconjuratoare a animalului, acesta il poate vedea in interiorul lui prin faptul ca poate vedea in interior toata realitatea inconjuratoare, care, pentru animal, este o adunatura de concepte care determina pericolul si placerea, astfel sufletul animalului poate sa-si faca intotdeauna o impresie corecta asupra realitatii inconjuratoare pe baza impresiilor proriului suflet, acesta fiind determinat de natura speciei insa-si, putem vedea astfel ca animalul nu trebuie sa i-a nici-o decizie constienta, sau deciziile pe care le i-a sufletul animalului de unul singur nu exista, pentru ca acesta are o constructie proprie a sufletului care determina instantaneu impresia asupra conceptelor intelectuale, aceste concepte sunt transmise sufletului de catre realitatea inconjuratoare a acestuia, putem vedea ca animalul defapt actioneaza prin impresiile propriului suflet, care nu sunt constiente, aceste impresii sunt determinate de realitatea inconjuratoare a animalului, care, din perspectiva acestuia, este in interiorul lui. Prin aceasta animalul poate trai perfect pe baza lumii exterioare lui, el fiind doar o parte  individuala a acesteia, care are pus la dispuzitie fiecare obiect si fenomen din realitatea inconjuratoare, pe doua criterii: daca creaza o impresie de placere, sau o impresie de pericol, acesta stie cum sa defineasca daca un concept ii creaza o impresi placuta sau neplacuta datorita propriei constructii a sufletului, care este determinat de insa-si natura, acest lucru da posibilitatea animmalului sa reprezinte insa-si fortele naturii, deciziile lui personale fiind neimporatante in manifestarea acestuia, acesta poate lua deczii personale doar daca este pus in situatii diferite de natura insa-si. Doar omul modern poate pune animalul in astfel de situatii, atunci acesta trebuie sa se adapteze omului, creandu-si in interior o oarecare separare fata de natura, aceasta separare creandu-i o personalitate care este asemanatoare omului (asemanatoare la nivel sufletesc), acest lucru se intampla deobicei cu animalele domestice, care nu mai traiesc pe baza naturii insa-si, ci pe baza omului, daca omul traieste el pe baza naturii reale exterioare lui, atunci si animalulu v-a trai pe baza naturii, altfel v-a trai pe baza intelectului constient al omului, acesta creand o cu totul alta realitate decat cea a naturii reale exterioare lui.

    Aceste concepte pe care le creaza omul in interior sunt diferite de cele ale animalului datorita faptului ca acestea nu provin direct din realitatea inconjuratoare, pe baza propriilor simturi, acest lucru se intampla datorita constientei spirituale a omului, aceasta constienta se limiteaza insa doar la partea intelectuala, partea spirituala ce are rolul in manifestarea materiala a corpului, aceasta manifestare fizica ar trebui sa se desfasoare pe baza spiritului insu-si al omului, la fel cum manifestarea corpului animalului se bazeaza pe sipritul insu-si al animalului, care este diferentiat de specia acestuia. La fel omul trebuie sa poata sa-si observe proriul spirit, chiar daca omul isi observa spiritul individual, adica sufletul propriu, sau spiritul intreg al omului, in termeni stintifici intreaga specie a omului, acesta, in cele din urma v-a ajunge la aceleasi rezultate, pentru ca sufletul omului face parte din intreg spiritul, astfel fiind determinat de acesta. Deci ori incercam sa observam propriul nostru suflet, propriile noastre trairi, ori incercam sa observa spiritul omului in general( aceasta o putem face prin observarea conceptiilor materiale pe care le-a realizat omul de-a lungul timpului), vom observa acelasi lucru, sufletul fiind diferentiat de spirit doar datorita personalitatii intelectuale a omului, odata eliminata aceasta personalitate, vom putea trai direct in suflet orice realitate exterioara, astfel spiritul intreg al omului v-a putea sa manifeste trairi ale sufletului, pe baza carora corpul fizic se v-a manifesta in realitate.

    Dupa cum ati observat am vorbit foarte putin despre partea sentimentala a omului, partea care-i determina trairile sufletesti, aceasta parte sentimentala este construita pe baza conceptelor asupra perceptiilor exterioare, aceste concepte sunt intinctive, naturale, provenite din insa-si realitatea exterioara, acestea lucreaza la nivel de instinct, astfel aceste concepte reprezinta exact perceptia exterioara care exista, acestea reprezinta doar o trecere a trairii exterioare, catre suflet, sunt concepte inconstiente de propriul lor rol, adica de a crea o impresie sufletului. Putem vedea ca partea sentimentala reprezinta o parte a intelectului, care se manifesta instinctiv, deci perceptiile de natura instinctiva sunt total pe baza realitatii exterioare reale, acestea lasand o impresie reala a sufletului asupra realitatii exterioare, deci putem spune ca partea instinctiva este in totala conexiune cu realitatea exterioara omului. Acum trebuie sa observam daca aceasta parte instinctiva a intelectului se poate modifica de catre partea constienta a intelectului. Aceasta se poate intampla atunci cand ne putem determina trairile constient, atunci cand avem impresii interioare constiente la nivel intelectual, ca atunci cand credem interior ca o anumita manifestare a realitatii exterioare ne v-a provoca trairi sufletesti si exterioare neplacute, aceasta daca se intampla la nivel instinctiv, atunci acea credinta este determinata de insa-si realitatea exterioara, insa atunci cand este determinata de intelectul constient, acea credinta care natural trebuia sa fie determinata instinctiv de catre natura exterioara, devine un subiect de discutie, i se da o parte spirituala separata de realitatea insa-si, astfel acea credinta intelectuala determina trairile sufletului sau sentimentele omului. Prin aceasta intelectul constient poate modifica constructia intelectului instinctiv, prin urmare poate crea sufletului ce impresie vrea, astfel determinandu-i trairile si experienta exterioara, creandu-i practic viata. Putem observa din acestea importanta instinctului, si a conceptelor acestuia, putem vedea ca prin aceste concepte putem observa o parte reala a realitatii exterioare, insa daca aceste concepte ale instinctului, devin concepte ale constientului, atunci si acest intelect instinctiv isi pierde partea naturala, prin acesta, intelectul constient controleaza viata omului, atat trairile interioare cat si trairile exterioare. Daca privim atent natura conceptului, putem sa observa cine creaza impresii sufletului, prin urmare cine-i controleaza viata, astfel omul isi priveste propriul intelect, si o poate face doar prin trairi sufletesti si intelectuale, adica prin ganduri si sentimente, prin aceasta omul trece cu un nivel deasupra intelectului, putand sa-l observe in trairi si sentimente, astfel putandu-i determina atat continutul cat si constructia naturala.

     Conceptia si perceptia sunt cele doua jumatati ale realitatii intregi care determina existenta sufletului, perceptia trebuie sa poata percepe, observa cu cat mai mare exactitate sentimentul, din acesta si gandul, real provenit de la obiectul sau fenomenul exterior, iar conceptul trebuie sa transmita sufletului, exact acel fenomen sau obiect exterior, astfel sufletul putand sa–si creeze trairi exacte asupra realitatii exterioare, astfel putandu-si determina propriile trairi si experiente pe baza trairilor provenite din realitatea exterioara, in cele din urma sufletul avand rolul de a-si crea propria viata, propriile trairi interioare si exterioare, cu cat mai mare exactitate pe baza trairilor naturale exterioare, care vor deveni interioare, astfel sufletul v-a avea in interior realitatea exterioara, acesta v-a observa atunci cand se v-a observa pe el insu-si doar realitatea exterioara si spiritul acesteia, prin care poate sa-si determine propria evolutie spirituala. Pentru ca omul modern nu mai are prea multe idei asupra realitatii exterioare reale, vreau sa descriu pe cat posibil prin cuvinte, cum se poate vedea la inceputul observarii acesteia, aceasta fiind in lumea spirituala, ea depinde de cat de mult poti sa observi personal in interiorul acesteia. Aceasta realitate spirituala se poate observa la nivelul imaginatiei la inceput, apoi, pe parcurs aceasta se poate observa cu ochii spirituali pe care omul si-i creaza la fel cum natura exeteriaora a creat ochii fizici ai acestuia, insa aici sunt creati spiritual, prin gandire, acestia se creaza prin meditatie, care este genul de discutie pe care am observat-o in acest articol, discutia interioara, in care incercam sa observam realitatea interioara si cea exterioara, pentru aceasta trebuie sa putem sa observam mai inainte realitatea interioara, pentru ca prin aceasta sa putem observa, mai apoi, realitatea exterioara.

    Concluziile pe care le putem trage din aceste afirmatii sunt absolute, pentru ca se bazeaza doar pe realitati absolute, astfel putem observa ca atat timp cat omul nu-si observa propriile sentimente si ganduri, din acestea putandu-si determina propria constructie intelectuala si sufleteasca naturala, pe baza carora v-a putea sa observe natura sentimentelor si gandurilor exterioare, adica v-a putea sa observe chiar realitatea intreaga, care are, poate, o parte materiala, insa care are sigur o parte siprituala, adica exista ideea, sau conceptul acesteia, pe baza caruia se creaza formele acesteia, si mai simplu spus, obiectul sau fenomenul exterior, are o parte materiala si o parte spirituala, adica are o forma si acelei forme ii este asociata un gand, care determina forma insa-si, deci pentru a putea observa realitatea exterioara trebuie neaparat sa putem observa propria constructia a gandului si sentimentului, propria constructie interioara, pentru ca altfel nu putem spune ce este exterior si ce este interior, pentru ca in acesta situatie exista posibilitatea ca totul sa fie ori interior ori exterior, cel de-al doilea caz fiind putin probabil datorita posibilitatii observarii regnurilor mineral, vagetal si animal, care sunt defapt, regnurile primare ale omului. Astfel de observatii se pot face doar la nivel sipritual, prin gandirea insa-si, dupa ce vom sti exact cum putem defini, prin urmare observa, insa-si gandirea, prin aceasta putem observa ca evolutia spirituala a omului poate pleca doar de la observarea regnurilor minera, vegetal si animal, cel mai bine in ordine inversa, pentru ca regnul animal este cel mai apropiat de om, celelalte departandu-se tot mai mult, daca omul poate observa exact aceste trei regnuri, se v-a putea observa exact pe el insu-si, putand vedea partea spirituala a acestuia, partea care-l diferentiaza de trairile celorlalte regnuri de viata, sau existentiale. Aceasta reprezinta evolutia spirituala a omului modern, cu cat v-a studia mai mult acestea, dupa ce v-a sti exact cum trebuie sa observe aceste regnuri, in ce context(aceasta este conditia de baza, acest cum, este modul prin care omul poate avea doar trairi interioare prin ganduri si sentimente asupra acestora, care reprezinta natura insa-si, natura exterioara sufletului prorpiu), cu atat v-a intelege mai mult din natura interioara si exterioara, pana in momentul in care poate intelege chiar natura proprie si modul prin care acesta sa evolueze acea natura proprie. Aceste lucruri trebuie facute in primul rand pe plan individual, ca fiecare individ sa-si poata trezi propriul suflet, astfel putand contribui la trezirea intregului spirit al omului, fiecare individual, poate sa-si creze interior acest spirit al omului, sau mai bine spus poate sa-l cunoasca interior, acesta fiind omul superior sau partea siprituala a omului, prin constiinta acestuia omul se poate conduce in armonie cu realitatea spirituala, care reprezinta insa-si realitatea omului, adica prin aceasta se poate determina nivelul de evolutie al omului si cum poate sa depaseasca acest nivel de evolutie, trecand la o existenta superioara existentei naturale a omului.

   Aceste lucruri sunt destinate pentru alte timpuri ale evolutiei cosmice, insa timpul acesta, in care se afla omul modern, este un timp al schimbarii, mai precis al intregirii spirituale a omului, deabea de aici omul v-a putea sa evolueze in mod constient, in armonie cu intreaga natura, aceasta reprezinta trecerea spirituala pe care omul trebuie sa o infaptuiasca. O data cu perceptia naturala a naturii, atat interioare cat si exterioare, a omului, acesta v-a putea sa duca o viata constienta individual, si in acelasi timp in relatie perfecta cu spiritele exterioare lui, vom putea vedea in aceasta viata ca totul este spirit, si doar prin intelegerea spiritului initial al obiectului sau fenomenului, vom putea vedea insa-si obiectul sau fenomenul exterior. Din acest motiv este necesar sa avem niste baze absolute asupra conceptiei si perceptiei, trebuie sa putem contura in propriul sflet o imagine cat mai apropiata de realitatea acestora, pentru a sti cum sa folosim conceptia si perceptia pentru a crea sufletului o imagine reala a realitatii exterioare. Trebuie sa reamintim ce concepte am observat ca trebuie definite pentru a putea crea o imagine reala asupra perceptiei si conceptiei la nivel general, spiritual, care exista la toate formele de viata. Acestea sunt: lumea interioara, adica gandul, sentimentul, sufletul, constiinta si lumea exterioara, care nu o putem defini decat pe baza celeilalte, astfel trebuie sa ne ocupam primordial de aceasta. Aceste concepte defapt le-am observat necesitatea de a exista, pentru a putea defini cat mai clar conceptul si perceptia. Din observarea constructiei perceptiei, iar apoi din observarea constructiei conceptiei, am putut vedea ca exista un suflet, sau un individ, caru-ia i se transmite o imagine a realitatii exterioare sau interioare, pe baza careia sufletul, sau individul isi creaza impresia asupra realitatii, aceasta impresie, am observat ca este determinata de natura sufletului insu-si, sau de propria constructie, pe baza careia isi poate determina instinctul, astfel poate actiona material, cu corpul fizic, am mai observat si ca instinctul este construit sa fie in perfecta relatie cu lumea exterioara, prin acesta lumea exterioara avand posibilitatea sa controleze corpul individului. Apoi am putut observa partea intelectuala a gandirii, care este determinata de alte doua parti, gandirea intelectuala instinctiva si gandirea intelectuala constienta, iar in urma acestor observari am putut observa partea gandirii insa-si care este de natura spirituala, aceasta parte este determinata de constienta sufletului, asupra perceptiei, si de posibilitatea determinarii, de catre suflet, prin constienta supra acestuia, trairilor personale atat interioare cat si exterioare, o astfel de realizare reprezinta constienta individuala trezita la nivel spiritual, avand posibilitatea manifestarii spiritului in realitatea materiala, care este defapt realitatea care o priveste sufletul ca exterioara lui, prin aceasta omul poate deveni constient cum poate observa exact materia, si ce este aceasta. Se poate observa ca materia este doar capacitatea intelectuala a omului de a o defini, materia poate fi minerala, vegetala, animala, spirituala si asa mai departe, fiecare parte construind materia intreaga, adica realitatea intreaga, care nu se poate separa de materie, fiind materia spiritului. Astfel putem vedea ca afirmatie absoluta: tot ce putem crede interior, putem vedea exterior, cu propriul corp fizic; din aceasta putem treage multe concluzii absolute asupra realitatii, cea mai importanta fiind aceea ca doar ce credem v-a exista pentru noi in realitatea exterioara, pe care o putem percepe doar in interior, adica, prin perceptia asupra realitatii, ne cream propria realitate, care este acea perceptie. La fel de adevarata este si afirmatia: atat timp cat nu avem o constienta asupra propriei perceptii asupra realitatii interioare si exterioare, nu putem decide nici-o traire sau manifestare a sufletului la nivel constient; mai siplu, suntem in totalitate controlati de alte fiinte care au o perceptie cat mai reala asupra realitatii, deci, prin urmare, atat timp cat ne vom conduce viata din planul constientei intelectuale, nu din planul constientei spirituale, putem spune ca exista un destin, in care noi, nu avem niciun rol, la nivel personal sufletesc, adica viata noastra este controlata de alte fiinte decat noi insine. In acesta forma de existenta trebuie sa avem in vedere ca fiintele cu o perceptie cat mai apropiata de realitate, vor fi superioare celorlalte, putand sa le controleze propria lor perceptie, astfel putand sa le controleze propria viata, daca aceasta ordine spirituala a vietii insa-si nu este de natura strict spirituala, ne avand cum sa fie asa, datorita faptului ca omul general nu este constient la nivel spiritual, acest lucru poate determina doar o manifestare intelectuala a spiritului, prin urmare o existenta limitata si haotica din punct de vedere spiritual, sau real. Prin aceste trairi interioare care sunt aduse la viata de aceste afirmatii, putem sa vedem motivele exacte ale existentei omului modern, in modul in care se desfasoara viata acestuia in prezent.

   Vreau ca cititorul sa fie foarte atent la aceasta discutie interioara, pentru ca doar daca citeste aceste afirmatii si incearca sa le observe in interorul lui, in propriile ganduri si sentimente, v-a putea sa-si creeze o impresie a sufletului cat mai apropiata de realitatea acestor afirmatii, care nu provin din vre-o cunostiinta anume sau prin vre-o munca teoretica, ci provin chiar din lumea spirituala, singura munca care a trebuit facuta pentru a ajunge la aceste constiente, a fost munca spirituala personala, care se desfasoara la fel ca munca fizica, adica prin practica, prin experienta, aceasta munca este, insa de o cu totul alta natura, decat munca fizica, defapt este o evolutie spre intelegerea muncii fizice, actiunii corpului fizic, cat mai profund si mai apropiata de realitatea insa-si. Daca ne insusim aceste realitati( pentru ca o data ce observam in propriile noastre ganduri si sentimente aceste afirmatii, acestea sunt realitatii absolute, de care nu mai ai cum sa te indoiesti orice ti-ar spune, orice alta persoana din realitatea ta personala), putem spune ca putem incepe un drum de trezire a sufletului, sau stintific vorbind, putem spune ca am gasit exact contextul necesar pentru a observa realitatea exterioara, de la acel moment putem pleca in cunoasterea reala a lumii, atat interioare cat si exterioare. Trebuie sa avem in constiinta noastra faptul ca intlelectul nostru este partea spirituala, de gandire, a omului, care actioneaza corpul, si o poate face doar prin intelectul instinctiv. Intelectul constient al omului, nu este altceva , decat acel intelect instinctiv, care-si i-a instinctele din intelectul constient, acest intelect nu este destinat pentru a se putea observa pe el insu-si, sau a fi constient, acest intelect are doar rolul instinctiv, insa acest instinct s-a trezit la nivelul constient, in care se poate observa, separat pe el insu-si, acest lucru creand personalitatea omului, care este de natura spirituala, insa este actionata de intelect, adica de natura materiala, sau mai bine spus de natura exterioara, acesta fiind interior. Daca incercam sa observam in viata de zi cu zi aacestea, o sa putem sa vedem la un momentdat acest intelect exact asa cum este el, cu ochii spirituali, adica prin gandirea spirituala, si o sa putem sa-i intelegem rolul, insa mai mult de atat, o sa putem sa observam cine suntem noi in momentul in care privim intelectul, daca putem sa-l privim in intreaga sa natura, inseamna ca suntem la un nivel superior acestuia, daca o sa privim apoi acel nivel de unde ne uitam spre intelect, o sa putem sa ne observam pe noi insine, sufletul nostru, o sa putem sa-i cream o imagine in el insu-si asupra lui, pe baza spiritulala, prin gandirea spirituala. Toata aceasta munca spirituala ne v-a duce la o intelegere morala o vietii insa-si, la o intelegere in care putem sa vedem in noi insine necesitatea morala a omului, aceasta morala, eset defapt un set de reguli si conditii de existenta absolute, care, nu-si vor schimba valoarea sau semnificatia interioara nici-o data, vor putea doar fi evoluate, aceste reguli morale, vor crea in interiorul nostru o fiinta superioara, o fiinta care este in totala armonie cu moralitatea existentei individuale si comune, de aici se trage practic, ceea ce omul modern numeste intelepciune. In urmatorul articol voi incerca sa trec la observarea placerii si durerii sufletesti, acestea fiind fortele prin care poate actiona orice fiinta vie, care se poate misca, incetul cu incetul o sa putem as ne cream niste imagini reale asupra acestora, din care vom cunoaste, din necesitate, conceptele de viata si de moarte, care exista peste tot in jurul nostru, atat social, cat si natural. Un exercitiu foarte bun, pentru a putea sa incepem o munca de constientizare a acestora, este observarea unei seminte. Omul spiritual stie, sau mai bine spus vede cu proprii ochii spirituali, ca in acea forma exterioara, exista o forma interioara, de natura spirituala, care in conditiile necesare de existenta, adica pe baza naturii, aceasta v-a deveni o planta, care v-a inflorii si apoi v-a pierii; omul spiritual poate vedea in acest moment, in care forma spirituala a plantei este cea a simintei, forma plantei care v-a exista mai tarziu, o poate vedea ca o imagine interioara asemanatoare unei flacari cu anumite noante de culori, in care predominant vor fi verdele si violetul (aceasta afirmatie este doar de natura spirituala, pe care am putut sa o observ doar in masura existentei acesteia, nefiind capabil in momentul acesta sa pot observa in interior exact acea imagine spirituala pe care am descris-o, insa, chiar daca in lumea spirituala nu este acceptat sa vorbesti despre ceva pe care nu ai experimentat tu in interior, aceasta descriere este una reala pentru ca pot fi constient de realitatea acesteia, insa nu am ajuns la nivelul la care pot sa spun ca o stapanesc prin propriul meu suflet), aceasta descriere este de natura spirituala, prin urmare ce intelege intelectul prin conceptul culoare, nu are nici-o legatura cu ce intelege spiritul prin culoare, spiritul poate vedea ca fiecare nuanta de culoare, trezeste in interiorul omului, prin sentimete si ganduri bazate pe acele sentimente, stari ale sufletului, la fel putem spune si despre forma de flacara, care nu este doar o forma grafica este o forma sufleteasca, care contine esenta a ceea ce este flacara la nivel spiritual, sau la nivel de realitate intreaga, in care flacara are o forma interioara stabilita de sentimentele care-o definesc, aceste sentimente se pot obtine doar prin trairi spirituale asupra acesteia, adica prin observarea propriilor ganduri si sentimente in momentul cand in fata corpului fizic exista o flacra naturala, aceste trairi interioare trebuie vazute ca venind de la flacara insa-si, rolul nostru personal in observarea acestora fiind inexistent.

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent