Noroc sau ghinion, cine stie?

2
679

“Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât primarul vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i:

“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?” Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul. Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul primarului. Dacă nu ai acceptat, precis el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.”

“Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?”

Toţi au râs de el, spunand ca este nebun. După cateva zile însa calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.

“Ce mai noroc!” strigară sătenii.

“Ghinion sau noroc, cine ştie?”spuse batranul.

Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.

“Ce ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului: “ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”

“Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.

După câteva zile de la tragicul accident,incepu razboiul in acea tara, iar soldaţii trecură prin sat şi îi obligară pe toţi barbatii tineri să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.

“Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost dusi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.”

“Ghinion, noroc… cine poate şti?” ridica batranul din umeri.”

Precis si tu ai pierdut o iubire, doar ca sa dai peste o alta mai potrivita. Precis ai pierdut un loc de munca si ai considerat la momentul respectiv ca este o mare

nenorocire, ca apoi sa iti gasesti un alt loc de munca care sa corespunda mai

bine nevoilor tale de dezvoltare profesionala. Si cu sigurata ca te ai dat de ceasul

mortii ca ai lasat sa-ti scape printre degete ocazii si oferte despre care nu crezi ca vor mai reveni. La fel mi se intampla si mie, in toate domeniile vietii, pentru ca este firesc, este normal si omenesc. Ce am invat, insa, din toate acestea este ca modul in care privesc lucrurile ma mobilizeaza sa merg mai departe, sa caut solutii pentru “tragedia” mea sau ma poate face sa nu-mi doresc sa merg mai departe, sa nu pot vedea rezolvari, nici chiar daca acestea sunt sub nasul meu. In NLP, unul dintre principiile de baza este “Nu exista esec, exista doar feed-back.”. Acest principiu se refera la faptul ca atunci cand ne propunem ceva si lucrurile nu ies asa cum ne-am dorit, putem scoate o invatatura de aici si data viitoare sa ne schimbam comportamentul, strategia, resursele etc pentru a reusi. Din acest punct de vedere, copiii sunt cei mai buni invatatori: oare cum ar fi sa vedem un copilas care invata sa mearga pentru prima oara, ca renunta de la prima cazatura sau julitura de genunchi, de coate?

Si metafora de mai sus ne mai invata ceva: anume ca viitorul, oricat de mult ne-am dori noi sa il controlam, ramane misterios si ne poate surprinde in multe feluri. Ceea ce putem face este sa ii zambim si sa il asteptam cu atitudinea celui care stie cu siguranta ca, indiferent ce i s-ar intampla, are numai de invatat.

Stiu sigur ca nu am spus nimic nou aici, lucruruile acestea fiind cunoscute si rascunoscute. Dar….cu practica cum stam?

Lasati-va surprinsi de viata,

Maria Cotoi

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

2 COMENTARII

  1. Salutare . Foarte interesant articolul tau ! Dupa ce l’am citit ,am stat si am gandit lucrurile scrise in el , si da trebuie sa iti dau perfecta dreptate . Eu sunt o fire curajoasa dar timida in acelas timp. Timida in sensul ca daca ar fii sa zic la cineva in fata ceva, o fac doar daca e necesar, in rest ma abtin si inghit . Cred ca acesta este motivul stresului meu si al problemelor.Sunt prea concentrata in ce zic altii si ce crede lumea . As vrea sa pot sa zic si eu cand trebuie sa trec peste un hop “Noroc sau ghinion, cine stie ” De moment am sa incerc si asta poate o sa functioneze. Iti multumesc pt frumosul articol care mi’au incantat ochii si mintea . O zi buna iti doresc .