Metode de autoterapie a dependenţei de jocurile de noroc 2.33/5 (1)
2.33/51

0
6

Asociaţia Gamblers Anonymous (G.A.) este organismul cel mai cunoscut pe plan mondial pentru ajutorarea jucătorilor dependenţi. Fondată în anul 1957 în California, această asociaţie a adoptat obiective similare celor ale Alcoolicilor anonimi – dependenţa de jocuri de noroc este considerată o boală cronică, abstinenţa totală reprezintă scopul urmărit de membrii grupului, iar criteriul reuşitei este indicat de 2 ani de abstinenţă totală (Shaffer & La Plante, 2005).

 În general, participarea la grupurile Gamblers Anonymous este gratuită şi nu există nici o restricţie la înscrierea unor noi membri.

 Eficienţa tratamentului dependenţei de jocuri de noroc prin Gamblers Anonymous este dificil de cuantificat, având în vedere că nu există o evidenţă strictă a numărului de şedinţe efectuate, a numărului de participanţi sau a rezultatelor sale (Korn & Schaffer, 2004).

 În paralel cu Gamblers Anonymous, funcţionează şi grupul Gam Anon, care se adresează partenerilor şi celorlalţi membri ai familiilor jucătorilor dependenţi şi se bazează pe aceleaşi principii.

 Philip Mawer, un fost dependent de jocuri de noroc, fără nici o pregătire de specialitate, a propus un model de tratament al dependenţei de jocuri de noroc, opus celui utilizat în cadrul Gamblers Anonymous, denumit Gamblers Allowed.

 Această metodă îndeamnă persoanele dependente de jocuri de noroc să refuze anonimatul şi să spună lumii întregi că au o problemă, având în vedere faptul că în timpul tratamentului, este nevoie de susţinere, de acceptare din partea celor din jur, de relaţii bazate pe încredere şi respect.

 Mawer oferă următoarele sfaturi jucătorilor dependenţi care doresc schimbarea comportamentului lor:

a)  acceptă faptul că trebuie să le spui celor apropiaţi ţie că ai o problemă în legătură cu jocul de şansă patologic şi renunţă la ideea de a rămâne anonim;

b)  împărtăşeşte celor din jur dimensiunea şi gradul de severitate al problemei tale de dependenţă;

c)  găseşte noi activităţi alternative cu care să-ţi ocupi timpul în care înainte obişnuiai să joci;

d) recunoaşte puterea de vindecare a muzicii;

e)  acceptă faptul că nu este nimic în neregulă cu tine dacă ai fost un jucător de şansă patologic, asumându-ţi şi responsabilitatea vindecării tale.

Din punctul său de vedere nu există vindecare atunci când rămâi anonim, deoarece schimbarea presupune sprijinul necon­di­ţionat al celor din jur, care vor fi alături de jucătorul dependent de fiecare dată când se simte în impas.

Tocmai de aceea eficienţa tratamentului în cadrul Gamblers Anonymous este foarte scăzută, în sensul că doar 8% dintre cei care participă la întâlnirile asociaţiei rămân abstinenţi după 1 an de la terminarea tratamentului (Mawer, 2010).

 Faptul că majoritatea jucătorilor dependenţi preferă să fie anonimi, în sensul de a nu dezvălui celorlalţi situaţia prin care trec, reprezintă un aspect care duce la înstrăinarea lor şi la accentuarea consecinţelor negative ale dependenţei.

 În vederea schimbării comportamentului său de joc, persoana dependentă trebuie să accepte faptul că are o problemă şi să parcurgă într-o primă etapă următorii paşi:

·    Pregătirea pentru confesiune, în cadrul căreia jucătorul dependent este sfătuit să plece într-o mică excursie departe de familie şi prieteni, unde să se detaşeze mental de problema sa, să înţeleagă că şi alte persoane au trecut prin aceeaşi situaţie şi au reuşit să o depăşească, în momentul în care au luat decizia să solicite ajutor celor din jur. În această excursie, este sfătuit să asculte muzică de relaxare şi să-şi noteze într-un jurnal toate gândurile care-i trec prin minte, legate de activitatea de jocuri de noroc.

·    Confruntarea cu partenerul este etapa în care jucătorul dependent dezvăluie fără rezerve membrilor familiei şi  prietenilor amploarea pe care a luat-o comportamentul  său, împreună cu gândurile, emoţiile sale şi consecinţele negative cu care se confruntă. Această etapă este destul de dificilă, având în vedere eforturile depuse anterior pentru ascunderea adevărului privind dependenţa de jocuri de noroc. Este important ca dezvăluirea să fie completă, având în vedere că păstrarea secretelor faţă de partener denotă egoism şi imaturitate şi exact acestea au dus în principal la instalarea dependenţei.

·    Relatarea în scris a istoricului detaliat al compor­tamentului său de joc, care să cuprindă perioadele de început, evoluţia dependenţei, sumele pierdute, consecinţele negative resimţite. Acest istoric va fi înmânat tuturor membrilor familiei, prietenilor şi cunoscuţilor, în vederea dezvăluirii adevăratei dimensiuni a dependenţei.

·    ‚Spune la revedere iubitei tale – activitatea de jocuri de noroc’ – autorul foloseşte comparaţia între iubită şi jocul de noroc, deoarece în ambele situaţii jucătorul dezvoltă aceleaşi semne vizibile pentru partenera sa:

–   schimbări bruşte de dispoziţie;

–   cheltuieli nejustificate;

–   sosirea acasă la ore târzii din noapte;

–   imposibilitatea de a se relaxa;

–   folosirea computerului pe perioade îndelungate de timp;

–   nerăbdarea de a părăsi domiciliul conjugal;

–   evitarea petrecerii timpului liber în mijlocul familiei;

 Acest pas poate fi îndeplinit prin deciderea autoexcluderii din toate sălile de joc şi cazinouri pe care jucătorul obişnuia să le frecventeze.

·    Schimbarea comportamentului zilnic, în sensul practicării următoarelor activităţi alternative în timpul petrecut altă dată în sălile de jocuri:

– conversaţii telefonice cu vechii prieteni;

– mersul la cumpărături;

– petrecerea timpului liber în mijlocul celor dragi;

– discuţii cu partenerii de afaceri în sensul găsirii unor noi oportunităţi profesionale;

– vizitarea unor muzee;

– vizionarea unor filme;

– plimbări în parc;

– înscrierea într-un club sportiv;

– găsirea unor hobby-uri.

Mawer consideră că, indiferent de modul de abordare a dependenţei, jucătorul este singurul care poate lua decizia de a renunţa la activitatea de jocuri de noroc, şi în acest sens, el are de îndeplinit următoarele condiţii:

a)  să înţeleagă că nu este dependent de activitatea de jocuri de noroc în sine, ci mai ales de faptul că în timpul acestei activităţi are senzaţia că a scăpat de toate problemele cu care se confruntă în viaţa reală;

b) să accepte că dependenţa sa este doar un obicei comportamental ca oricare altul de care se poate debarasa, dacă este dispus să depună eforturi în acest sens;

c) să accepte că neimplicarea în rezolvarea problemelor reale cu care se confruntă sau negarea acestora nu va duce la rezolvarea situaţiei în ansamblu, ci la înrăutăţirea sa;

d) să strige în gura mare în faţa tuturor celor apropiaţi: ‚‚recunosc, am pierdut!’’ folosind verbul la timpul trecut,

e) să îşi spună sieşi, cu putere: ‚‚eu sunt cel care a câştigat, jocul de noroc este cel care a pierdut!’’, folosind, de asemenea, timpul trecut;

f) să-şi recapete bucuria de a trăi pe care o avea înainte de instalarea dependenţei şi să reia activităţile considerate cândva plăcute;

g) să depună eforturi susţinute pentru a pune în practică metodele de vindecare propuse.

În opinia lui Mawer, în viaţa unui jucător depen­dent, nu pierderea banilor este aspectul cel mai important, ci pierderea timpului în care a jucat sau s-a gândit la jocuri şi la modalitatea de a face rost de bani pentru a juca. Timpul este acela care nu mai poate fi recuperat de către jucător şi ar fi util pentru fiecare să calculeze cât timp a alocat jocului în ultima perioadă şi ce altceva ar fi putut face în acest timp.

 Acceptarea dependenţei de jocuri de noroc drept o boală ce poate fi tratată va creşte speranţa de vindecare a jucătorului dependent şi îl va ajuta să îşi asume întreaga responsabilitate a comportamentului său.

Etapele concrete ale modelului de tratament propus de Mawer sunt următoarele:

a)  înţelegerea şi acceptarea faptului că dependenţa de jocuri de noroc reprezintă o tulburare psihică ce poate fi tratată cu succes;

b)  gestionarea situaţiilor în care apare nevoia imperioasă de a juca;

c)  redobândirea demnităţii şi a respectului de sine;

d)  înţelegerea pericolului continuării comportamentului de joc;

e)  acceptarea umilinţei şi a compasiunii;

f)    începerea unei noi vieţi, liberă de dependenţă.

Raylu şi Oei (2010) au propus următoarele tehnici comportamentale pentru a face faţă nevoii stringente de a juca:

a)  amânaţi cu o oră decizia de a juca, ştiut fiind că aceasta dispare de obicei într-o oră;

b)  utilizaţi tehnici de distragere a atenţiei de la joc, cum ar fi: citiţi o revistă, ascultaţi muzică, sunaţi un prieten, ieşiţi la o plimbare, vizitaţi un prieten, vizionaţi un film;

c)  completaţi o listă cu activităţi alternative care pot înlocui comportamentul de joc;

d)  întocmiţi un orar al activităţilor zilnice, care să nu vă lase timp liber pentru a juca;

e)  notaţi în agendă un set de declaraţii pe care le puteţi citi în caz de urgenţă, de exemplu: am renunţat deja la joc, nu mă mai întorc la vechiul comportament; lucrurile merg bine, nu vreau să le stric acum; am făcut deja primul pas, nu mă mai întorc la dependenţă; am suficiente datorii de la jocuri; am economisit deja bani prin faptul că azi n-am jucat; am plătit deja o parte din datorii, de când nu mai joc.

Fragment din cartea Dependenţa de jocuri de noroc. Ghid de ajutor pentru jucătorii patologici de noroc şi familiile acestora, autor Steliana Rizeanu

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent