Lumea vampirilor

0
446

Vampirul este cel care suge sangele unui muritor de rand pentru a trai, dar nu oricum, ci pentru a trai vesnic. El traieste ascuns, in clandestinitate, evident noaptea, pentru a nu se intersecta cu cealalta lume, cea reala, care traieste si functioneaza ziua. Daca nu esti atent si le incalci teritoriul – si esti tentat s-o faci, posedand curiozitatea umana fundamentala – el iti infige cei doi canini proeminenti, singurul semn distinctiv “al speciei”, in gat, iti suge sangele si, culmea! Devine nemuritor. Insa, ca muritor de rand, te feresti totusi sa te intalnesti cu vampirul, tocmai datorita instinctului natural de viata si implicit de moarte. Exact acesta e farmecul povestii cu vampiri. Evitarea.

Lumea virtuala in care traieste o mare parte din generatia tanara este fascinata de lumea lumea vampirilor, pentru ca in mod simbolic si totodata inconstient se regaseste in ea.
Pai, si ei traiesc noaptea, ascunzandu-si identitatea in spatele tastaturii. In lumea lor se poate orice. Nu exista refuz, respingere, pierdere. “Cu un singur click” – formula devenita familiara celor din lumea lor – poti avea orice. Chiar si nemurirea. In jocurile pe calculator (si tot restul), daca esti abil, si-ti merge mintea, poti fi invingator. Mintea te ajuta sa castigi lupta, respectiv jocul. In acest joc nu se foloseste inima si celelalte dimensiuni ale naturii umane. Doar inteligenta nemiloasa. Nu exista iubire si nici compasiune.
Ce nu stiu inca ei, este faptul ca VICTORIA e doar pe termen scurt.

Cand sunt nevoiti sa se confrunte cu viata reala, cu lumea plina de neprevazut si pierdere, ei nu poseda instrumentele necesare pentru a trai. Instrumentele cu pricina ar putea fi curajul, vointa, rezistenta la frustrare, increderea de sine. Acest aspect al fenomenului ar trebui sa ne preocupe ca parinti ai lor, ca educatori, ca formatori lucizi.

Generatia pe care o numesc mai sus a dezvoltat doar mecanisme de a evita confruntarea cu viata reala. Mecanisme de aparare care alimenteaza si intretin teama, chiar frica de viata. Nu au curaj sa riste, sa primeasca refuzuri din partea celorlalti, nu au curajul sa iubeasca. Se tem ca iubirea se poate pierde si atunci prefera sa nu se implice emotional. “Implicarea emotionala” a devenit un cliseu verbal folosit adesea “on line”.
Refuzul este trait ca respingere, iar respingerea erodeaza in ei tocmai stima de sine care nu le-a fost predata in scoli si, cel mai trist, nici acasa, in familie. Sunt tineri lipsiti de iubire, astfel incat nu au ce darui. Sunt lipsiti de viata, sunt vampirizati. Nu poti darui ceea ce nu ai. O sa revenim la acest concept al iubirii autentice. E singurul simbol valabil, dupa cum vom vedea, in toate lumile. Virtuala, reala, simbolica, artificiala. Dar care are darul sa te coboare cu piciorele pe pamant.

Generatia nascuta in epoca moderna, a computerizarii excesive, a inversarii valorilor in societate, in care verbul a fi (incarcat de iubire si sentimente si implicit, de pierdere) a fost inlocuit de verbele a face si a avea a fost educata in spiritul competitiei fara scrupule, a rivalitatii, a luptei permanente, ca si cum peste tot pandeste un dusman care va castiga suprematia. Regula jocului este” nu conteaza mijloacele/regulile jocului ci doar scopul” iar scopul este castigul cu orice pret.

Numai ca acest mod fals si distructiv de a invinge nu poate fi trait decat virtual, adica artificial.
Nu poate fi impartasit decat cu cei asemenea tie – internautii retrasi, izolati, de-a dreptul schizoizi, autisti, care traiesc noaptea precum vampirii. In lumea fantastica a celor care sug sangele muritorilor pentru a trai vesnic.

La o simpla analiza, lumea vampirilor este atractia acestei categorii de tineri lipsiti de resurse pentru a functiona in viata reala, incarcata de frustrare si neprevazut.
Lumea in care sentimentele, emotiile sunt complexe si schimbatoare, la fel ca omul care se schimba pana moare, reprezinta pentru internautii de noapte realitatea ostila, reala asadar, care se confrunta cu toate aceste pierderi, riscand sa traiasca autentic. Lumea reala a devenit greu de suportat si atunci unii dintre ei au evadat in lumea virtuala.
In acesta lume artificiala traiesc de regula cei care nu sunt educati sa traiasca in mod natural toate aceste transformari care duc inevitabil spre moarte si i-am numit, in mod simbolic aici, autisti, schizoizi, caracterizati de raceala afectiva.
De aceea as indrazni sa afirm, facand o paralela si fortand oarecum comparatia pentru cei care ne citesc, ca cei care sunt fascinati de lumea vampirilor si se regasesc in aceasta lume la un nivel subconstient, sunt aceasta categoria a tinerilor izolati de lumea plina de neprevazut, care s-au retras in clandestinitatea lumii artificiale a computerului. Tehnologia care face posibil orice. Mai putin iubirea autentica.

Vampirii sunt doar o legenda “care vinde” sau un mit plin de intelesuri si semnificatii pentru viata reala. Pentru lumea plina de pericole care sfarseste prin moarte. Si acest adevar este surprins si redat mai nou in societatea universala de catre productiile americane de film.

Industria cinematografica americana livreaza acestui public la care m-am referit exact ceea ce e nevoie in acest moment de cumpana al omenirii. Mesajul e simplu. Iubirea e cea care poate face lagatura intre cele doua lumi. Care le poate impaca. Care stinge razboiul si pune capat luptei.
In mod oarecum paradoxal un vampir din lumea virtuala/fantastica se indragosteste de o muritoare din lumea reala. Sentimentele, emotiile celor care se confrunta cu viata care curge spre moarte sunt cele care castiga batalia. Vampirul cedeaza in fata iubirii, pentru ca doar iubirea, cu toate pericolele pe care le implica ea, este cea care poate “furniza” energia vitala. Nu mai e nevoie de sangele “furat/supt” din gatul celuilalt pentru asta. Iubirea confera acceptarea trecerii noastre nemiloase, a deteriorarii, a batranetii si implicit a mortii. Iubirea poate fi suficienta pentru viata. Cu alte cuvinte, iubirea este sensul vietii.

Toate aceste concluzii triste mi-au fost deslusite prin generozitatea unui exponent al generatiei nascuta in aceasta lume confuza. Un tanar care, desi traieste noaptea (slujba i-o cere) poseda si sentimente si emotii si iubire. El mi-a impartasit cu o luciditate dezarmanta despre capcana acestor doua lumi in care unii dintre ei sunt nevoiti sa traiasca. Iar ceilalti traiesc in ea, in lumea de noapte artificiala, doar pentru ca nu-i ajuta nimeni sa inteleaga pericolul instrainarii de ei insisi.

Articol scris de: Georgeta Ghinea, psiholog

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent