Iertarea – un dar din iubire

0
720

832731af5d81b95ba82de72993209600_XL.jpg

Motto: „le pardon, quel repos!” (Victor Hugo)

… A rosti simplu si caldut „te iert!”, ni se arata, de cele mai multe ori, insuficient, nesatisfacator. Pentru ca doar pronuntarea celor doua cuvinte nu dizolva sentimentele de furie din umbra lor.

IERTAREA – „mecanismul” ei, inseamna in acelasi timp, un proces si o atitudine. Suntem predestinati si condamnati de viata sa (ne) gresim noua insine, celor din jurul nostru, sa ne iertam pe noi insine si pe ceilalti, fiindca nu ne-am nascut ingeri sau sfinti, ci doar oameni imperfecti (dar perfectibili!).

Daca putem intelege si accepta ca o fiinta umana zice sau face, la un moment dat, exact ceea ce crede ca e mai potrivit, mai corect pentru ea si poate si pentru altii, conform logicii ei private, e de bine! Pentru ca astfel, chiar daca cineva ne-a tradat, ne-a umilit sau nedreptatit, ne-a respins sau chiar abandonat, activand ranile noastre interioare, nu a fost „atac la persoana”! Daca am priceput „radacina” durerii, frustrarii profunde care a initiat actiunile neplacute ale cuiva fata de noi, atunci ne situam pe treapta empatizarii cu suferinta acelei persoane. Care va sa zica, dam dovada de compasiune. Si iertare fara exercitarea compasiunii, nu se poate. In actul compasiunii, iesim din rolul de victima. Iertarea nu este conditionata de comportamentul altcuiva. Daca insistam in ideea ingaduintei conditionate, nu mai putem depasi postura de victima. Mentinerea si intretinerea in victimizare reprezinta cea mai sigura metoda de a stagna, de a ne bloca vindecarea trupului si sufletului. Practic, ne incremenim intr-un proces de neajutorare, „rotund” si vicios…

Iertarea nu ne cere sa ne imprietenim cu cel care ne-a ranit, sa avem grija de el la batranete sau sa-i angajam copiii la noi la firma.

Iertarea este o stare mentala care poate naste actiuni specifice, dar care nu este definita de acestea.

Procesul iertarii incepe cu o suferinta si avem tot dreptul sa simtim asa, deoarece:

a) Devenim constienti ca ni s-a facut o nedreptate, care NU va disparea niciodata!

b) Apoi, suntem maniosi, furiosi ca am fost loviti in credinta noastra cum ca trebuie sa fim respectati de semeni, nimeni n-are voie sa ne raneasca;

c) Mai mult, iertarea presupune ca noi sa renuntam la ceva ce ne apartine, adica la mania si resentimentele noastre…

Iertarea este un dar pentru cel care ne-a facut rau, ea schimba relatia pe care o avem cu el (mai ales cand e vorba sa ne iertam chiar pe noi insine!), nu ne mai lasam dominati de accese de furie la adresa lui. Ceea ce predispune la a (ne) percepe intr-un alt fel de lumina, dintr-o alta perspectiva…

Petrecem mult din viata neiertand, imbatosati in mastile noastre de judecatori, care ne induioseaza cu beneficii pe termen scurt, dar, emotional si rational, eu spun ca:

MERITA (M) SA (NE) IERTAM, SA NE ANTRENAM IN PROCESUL IERTARII, pentru ca:

– Iertarea este si ea o dovada de iubire, de generozitate. Iertand, scapi de povara dusmaniei, a urii, a raului „primit”, nu le mai cari in spate… te eliberezi!

– Sa porti greutatea sacului cu Neiertari, nu e nici igienic-mental, nici well-being, te cocoseaza la propriu, iti fragilizeaza oasele, te urateste…

– Specialistii (psihologi, psihoterapeuti, psihiatri, etc) sustin ca:

• Oamenii care prezinta o mare diversitate de simptome psihologice se pot vindeca prin intermediul procesului iertarii, de exemplu – a) persoanele anxioase pot experimenta o pace interioara mai puternica atunci cand iarta; b) depresivii, cei care au accese de furie sau sunt paranoici au prezentat o reducere semnificativa a simptomelor;

• Actele reale de iertare conduc la imbunatatirea generala a nivelului de maturitate emotionala a unei persoane. Asta inseamna capacitate de a iubi, curaj, interes si preocupari sociale. Adica echilibru!

• Iertarea diminueaza culpabilitatea si atunci sentimentul de frica este mai putin intens!

• Iertarea topeste furia care poate duce la cresterea presiunii arteriale; desigur, majoritatea cazurilor de hipertensiune nu isi au originea in incapacitatea de a ierta, dar exista dovezi potrivit carora, chiar in situatiile in care hipertensiunea are o cauza fizica, accesele de manie pot amplifica aceasta stare!

– Mie personal, mi-au demonstrat oameni destepti si experimentati ca Ne-iertarea nu este deloc rentabila si, in esenta, nu mai este Timp pentru ranchiuna, conflicte si alte nabadai! (care cica ne dau adrenalina pe care o confundam cu vitalitatea si de fapt e doar stress…), iar eu „m-am prins” ca…

– … IERTAREA este (si) GRATIS!

*** PASI PENTRU IERTAREA PROPRIEI PERSOANE:

1. Asumati-va responsabilitatea faptelor;

2. Marturisiti-va greselile, „natura” lor, lui Dumnezeu, voua insiva si unei alte fiinte;

3. Cautati fateta buna a lucrurilor intamplate;

4. Fiti dispusi sa faceti imbunatatiri acolo unde puteti face asta fara a va rani pe voi sau pe alte persoane;

5. Cereti ajutor…

6. Intrebati-va ce ati invatat din experientele pe care le-ati avut! Reflectati!

(JOAN BORYSENKO, Ph. D.)

*** PASI PENTRU IERTAREA CELORLALTI:

1. Sa recunoastem ca suntem responsabili pentru mentinerea supararii;

2. Sa ne marturisim intamplarea noua insine, altei persoane – de incredere, lui Dumnezeu;

3. Sa cautam partile bune din noi si din ceilalti (nu suntem doar comportamente defectuoase, inadecvate in anumite momente de viata…)

4. Sa ne gandim daca exista ceva ce putem face si sa actionam in consecinta;

5. Sa cerem ajutor…

6. Sa meditam la ce am invatat din toate experientele!

(JOAN BORYSENKO, Ph. D.)

 

 

Autor: Camelia Anca Baciu

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent