Ganduri despre depresie…

0
680

d6c28c6582af8287b0eef478e4a8f548_XL.jpg

… Traiesc greu! Am aproape 40 de ani si traiesc greu… As fi putut fi la vila mea, cu familia mea, cu bani in cont, trei concedii pe an in strainatate, job de invidiat… Adica puternica si implinita! Pana acum nu mi-a iesit. Desi n-am inteles niciodata foarte clar conceptul de “femeie puternica” – sa nu plangi niciodata sau sa plangi fara sa te vada cineva? Sa fii manager de succes, care are obiective de indeplinit si e satisfacut ca la end-ul lunii are beneficii? Sa fii inconjurata si admirata de multi, dar cand vii seara acasa sa n-ai cu cine sa ciocnesti un pahar de vin si in bratele cui sa te cuibaresti de oboseala sau pur si simplu de alint?…

Nu sunt convinsa ca intotdeauna am stiut ce-mi doresc, dar am stiut sigur ce nu-mi doresc.

Dar cum viata e mai presus de noi, am avut, am facut si am fost si ce nu mi-am dorit! Desigur mi-am si invatat cateva lectii din toate cele intamplate. Nu de ajuns se pare. Poate din orgoliu, trufie, din incapatanare, din credinte si convingeri gresite, poate n-am fost atenta la semne…

Tanjesc dupa un echilibru interior si armonie cu mediul social.

Ma duc la aqua-gym, la fitness si masaj. Merg pe jos. Iau vitamine, omega 3 pentru sistemul imunitar si (re) vitalizare. Ma optimizez, frecventez si citesc cursuri de autocunoastere si dezvoltare personala. Imi sunt de folos, dar nu suficiente.

Dar dorm prost, visez infricosator, am disperari si nelinisti greu de gestionat.

Mi se pare ca pentru orice lucru pe care il fac depun un efort fizic si psihic de trei ori mai mare decat altadata. Mi-e rau tot timpul de la ceva – de masina, de avion, de canicula, de aer conditionat… ma ciocnesc mereu surse de “bad mood “, mi-e rau de viata, vorba unui prieten de-al meu psihoterapeut. Viata ma traieste pe mine si nu eu pe ea. Asta nu-mi convine deloc! E neigienic psihic si predispune la somatizari… Dar se pare ca nu boala ne ucide, ci fragilitatea noastra, neuronii si celulele destramate de stres si stilul de trai defectuos si vatamator!

Nu am vreo dorinta sau vreun scenariu de sinucidere. Dar ii inteleg pe cei care aleg “iesirea” asta! Depresia nu e fantasmagorie, nu e gripa, nu se trateaza 10 zile cu antibiotice. Daca nu te ocupi de ea si o neglijezi, se indeseste si te copleseste in timp. Impresurandu-te, ai argumente si obiective de viata din ce in ce mai putine si mai plapande. Parca nu mai conteaza pentru tine ce-ai cladit, ce-ai planuit, ce-ai dorit.

Depresia anesteziaza, minimizeaza resursele. Iti pune in gura vorbele ei preferate: “Si ce daca?… Ce rost mai are sa mai fac asta, sa mai fiu cealalta?!” Pentru ca tulburarea asta opereaza in “alta cheie”, cu alti parametri, dificil de descifrat pentru cei “neatinsi” si deci, norocosi… E o alta “chimie” a creierului… Insa depresivul nu e nebun, e doar un om usor defazat de la linia de bucurie de a trai, un om aflat in suferinta…

Poti sa ai noroc de partener de viata, de prieteni, de parinti si frati care sa fie langa tine, sa te stranga in brate, sa-ti ia mainile in ale lor, sa te incurajeze. E parte din terapie. Dar de multe ori, obosesc si ei, pentru ca nu se mai termina si nu reusesc sa patrunda in toate substraturile abisale ale depresiei, pentru ca nu mai pot gasi nici o fanta de lumina in zidul din jurul tau. Si cedeaza. Si pleaca. Nu-i poti condamna sau judeca. Ei zic si fac ce pot. Dar doar atata pot… Oricat te-ar iubi.

Depresia e strigatul pentru iubire al sufletului amortit. O iubire pe care nu o gasesti sau care ti se ofera, dar pe care nu esti capabila s-o primesti. Si atunci simti doar Gol, Vid, Desertaciune, singuratate irespirabila, care-ti ard pielea pe interior si celulele si tot. Paradoxal, chiar si cu multi oameni si cu multi bani in jurul tau!

Stiu ca atunci cand sufletul tau e fericit – fara nici un motiv, ci asa, ca o stare de A FI pur si simplu – nu se mai poate considera victima nimanui, nici a circumstantelor, nici a vietii.

Stiu ca INTALNIRILE sunt hotaratoare si schimba destine. Mi le doresc cu cerul si pamantul! Multe persoane iti pot oferi iubire, suport si incurajare, atentie, dar esti fericita langa ele doar daca in inima ta esti fericita si daca nu te astepti sa obtii fericirea prin ele. Sau prin obiectivele pe care ti le propui. Pentru ca trebuie sa ai linistea, seninatatea, claritatea si bucuria deja in propria-ti inima! Aici si Acum! Si apoi ai sansa sa daruiesti… fara negocieri, fara asteptari si deconturi! Asta e Lectia pe care eu nu mi-am integrat-o. Nu ma pricep inca sa ma echilibrez cu/in mine insami. Ma incapatanez totusi sa lucrez la asta continuu, cu sincopele si stagnarile aferente si inerente, cu ajutorul meu si al specialistilor priceputi. Pentru ca, pana la sfarsit, mi-ar placea sa contez in viata mea!

Spune-mi, daca ar fi sa alegi trei fiinte care te-ar ferici, care te-ar sprijini in orice moment al vietii tale, care ar fi acelea?!…

 

Autor: Anca Baciu

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent