Fericirea, in criza?

0
869

Ca multe alte subiecte din domeniul psihologiei, fericirea are numeroase înţelesuri şi este o temă controversată. Unii pot spune că reprezintă o trăire afectivă încărcată de emoţii pozitive (bucurie, mulţumire, împlinire, satisfacţie), alţii că este o descărcare hormonală a endorfinelor în corpul omenesc, alţii că reprezintă o activare a anumitor regiuni a cortexului sau chiar un stil de viaţă. Indiferent de definiţia pe care o acceptăm, este evident faptul că oamenii mai fericiţi sunt mai sănătoşi, că au o viaţă mai liniştită, sunt mai optimişti, altruişti şi tind să fie mai toleranţi cu ceilalţi, sunt mai eficienţi profesional şi au o familie împlinită.Nu trebuie să ne sperie nefericirea.E un lucru absolut necesar pentru a avea termen de comparaţie. Cu cât ai fost mai nefericit, cu atât preţuieşti mai mult momentele de fericire. Am vazut undeva pe internet sintagma „profesor de fericire”. Nu ştiu dacă meseria asta există într-adevăr.

Asta ar presupune că dacă suntem buni „elevi”, suntem implicit şi fericiţi. Nu cred în acest lucru. A trăi fericirea presupune un demers de introspecţie, personal.

Iată câteva întrebări care te pot ajuta în acest demers:

• Ce înseamnă fericirea pentru mine?

• Acum sunt fericit?

Dacă răspunsul este „da”, următoarele întrebări ar fi:

• Ce anume mă face să mă simt fericit? Cum aş putea amplifica aceşti factori?

• Cum i-aşi putea folosi şi în alte situaţii mai puţin fericite?

Dacă răspunsul este „nu”, următoarele întrebări ar fi:

• Când anume aş putea fi fericit?

• De cât timp am nevoie pentru a ajunge să fiu fericit?

• Ce anume m-ar ajuta să fiu fericit? (ceea ce este în aria mea de control, stă în puterea mea?

• Cine m-ar putea ajuta? Ce trebuie să fac pentru a putea spune că „sunt fericit”?

Răspunzînd la aceste întrebări, ne facem o imagine mai clară a situaţiei în care ne aflăm, a locului în care dorim să ajungem, a resurselor de care avem nevoie precum şi a paşilor pe care trebuie să îi parcurgem pentru a atinge fericirea. Fericirea nu există în mod absolut. Deşi o denumim la fel, ea este altfel în fiecare persoană în parte. Aşa cum nu există două persoane identice, nu există nici două „fericiri” la fel. Chiar una şi aceeaşi persoană experimentează de-a lungul vieţii mai multe stări distincte de fericire. Aceastea sunt alcătuite în general din clipe. Unele sunt mai încărcate emoţinal, altele mai puţin. Însumarea lor de-a lungul vieţii duce la împlinire.

Gândirea pozitivă, emoţiile pozitive, relaţionarea eficientă cu ceilalţi, momentele de relaxare petrecute în familie sau cu tine însuţi susţin fericirea. A face haz de necaz, a te înconjura de oameni calzi, a trăi fiecare clipă cu bucuria unui nou început te pot ajuta să fii fericit. A te purta „ca şi cum”, a juca rolul unei persoane fericite, chiar dacă nu este ceea ce simţi pe moment, poate deveni o predicţie ce se auto-împlineşte. Auto-prezentarea într-o manieră pozitivă ne face mai împliniţi. S-au realizat experimente în care li se cerea subiecţilor să se prezinte unui intervievator fie într-un mod pozitiv, fie într-un mod depreciativ. Cei care s-au prezentat ca fiiind extrem de inteligenţi, atenţi şi sensibili au manifestat o stimă de sine crescută când s-au prezentat ulterior unui alt cercetător. Acest efect „a spune devine a crede” este valorizat în tehnici terapeutice (ca în terapia comportamentală, terapia raţional-emotivă, terapia cognitivă) ce provoacă pacienţii să practice un comportament şi o discuţie mai pozitivă despre ei înşişi.

Stima de sine, optimismul, extraversiunea şi locusul controlului sunt buni predictori ai fericirii. Cei care se plac şi se acceptă aşa cum sunt se simt în general mulţumiţi de viaţa lor. În ceea ce priveşte autoatribuirea, se ştie că oamenii acceptă mai degrabă responsabilitatea pentru lucruri pozitive decât negative, pentru succese mai degrabă decât pentru eşecuri. De asemenea, acceptă descrieri pozitive mai degrabă decât negative. Această tendinţă de a-şi crea „iluzii pozitive”, îi fac mai echilibraţi, mai rezistenţi la stres şi îi protejează de anxietate şi depresie.

Optimiştii care văd mereu „partea plină a paharului” şi consideră că „credinţa mută munţii din loc” tind să interpreteze evenimentele mai puţin fericite ale vieţii sub principiul ericksonian „Nu există eşec, există feed-back”. Fiecare nereuşită nu este considerată un eşec personal ci este interpretată ca un semn pentru a aborda o altă cale de soluţionare a situaţiei. Se consideră că extraversiunea este o dimensiune temperamentală care predispune oamenii la o stare de bine predominantă. Această afirmaţie este susţinută de cercetări longitudinale făcute pe studenţi din S.U.A. în primul an şi apoi după absolvire. Rezultatele au arătat că spre deosebire de introvertiţi, extravertiţii sunt mai implicaţi în relaţiile cu alţii, se angajează mai des în activităţi sociale satisfăcătoare şi beneficiază de un suport social crescut. Totodată, aceste caracteristici se menţin în timp, la fel ca starea de bine a celor extravertiţi, indiferent de evenimentele de viaţă prin care au trecut.

Sentimentul de control al propriei vieţi şi al propriului destin face ca oamenii să dezvolte strategii adaptative mai eficiente şi mecanisme de coping la stres. Locusul controlului intern, posibilitatea de a-ţi controla mediul în care trăieşti şi manageria propriul timp contribuie la promovarea stării de bine personale. A-ţi stabili singur sarcini de lucru, termene şi a le atinge creează o satisfacţie puternică şi contribuie la obţinerea de rezultate personale şi profesionale excelente. Cu acestea fiind spuse, putem concluziona că nu există o reţetă a fericirii; fiecare o trăieşte în felul său propriu, unic şi personal. Esenţial este însă să te bucuri de lucrurile mărunte şi să cauţi în interiorul tău resursele împlinirii. După cum arată cercetările din domeniu, există factori care ne uşurează căutarea. Totuşi, dacă nu ai o trăsătură sau alta, o poţi crea, jucându-ţi rolul aşa cum îţi doreşti să fii. Indiferent pe unde te-ar purta drumul vieţii, aminteşte-ţi să vezi mereu frumuseţile din jur şi mai ales din tine însuţi.

Doar aşa poţi găsi fericirea.

Autor: Otilia Ivan-Tugui

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent