Factorii psihologici implicati in stimularea creativitatii angajatilor 4.83/5 (16)
4.83/516

0
1790

Expansiunea problemei creativitatii dincolo de sfera psihologiei, spre cele mai diverse domenii ale stiintei si activitstii umane, i-au sporit nu doar complexitatea, ci si dificultatea surprinderii tuturor aspectelor sale intr-o definitie singulara, sintetica si unitara. In functie de elementele pe care le accentueaza fiecare autor, creativitatea este fie “aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou si valoros”, fie “procesul prin care se realizeaza un produs nou” (Al. Rosca) sau este “o dispozitie generala a personalitatii spre nou” (P. Popescu-Neveanu).

Indiferent insa de perspectiva din care este privit fenomenul creatiei, specialistii recunosc unanim ca este o capacitate specific umana, al carei scop este transformarea, obtinerea noului si ca este rezultatul activitatii conjugate a tuturor functiilor psihice ale persoanei (intelectuale, afective si volitive), constiente si inconstiente, native si dobandite, de ordin biologic, psihofiziologic  si social.

Cunoasterea intima si detaliata  a structurii fenomentului si a factorilor implicati este principala conditie a gasirii celor mai eficiente metode de stimulare a potentialului creativ, dar si de inlaturare a factorilor care il pot inhiba.

Sarcina activarii si dezvoltarii potentialului creativ se impune atat din perspectiva intereselor individuale (prin creatie omul se valorizeaza pe sine insusi), cat si a celor sociale, unde creativitatea fiecarui membru al societatii este sursa primara a progresului umanitatii in ansamblu.

Creativitatea este caracteristica fiecarui om, este o capacitate general umana, care in grade si proportii diferite se gaseste in fiecare om si, in ciuda faptului nu se poate invata din carti,  poate fi “educata” si dezvoltata.

A dezvolta capacitatile creative ale gandirii inseamna a cultiva flexibilitatea, abilitatea de a gandi abstract, originalitatea, fluiditatea expunerii ideilor, capacitatea de a stabili asemanari si deosebiri, disponibilitatile de elaborare, organizare si reordonare.

Acad. Al. Rosca considera ca in acest lant veriga centrala este flexibilitatea gandirii, calitate care depinde de modul in care inteligenta a fost solicitata si cultivata in directia rezolvarii problemelor prin dezvoltarea initiativei, independentei, originalitatii, capacitatii de investigatie.

Chiar daca multa vreme creatia a fost considerata apanajul exclusiv al unei minoritati restranse, astazi nu se mai face o separare neta intre omul obisnuit si creator. Orice om normal poate realiza o imbunatatire in munca sa, o mica inovatie sau inventie. Dovada sta si faptul ca, in multe tari, numarul inventatorilor cu brevet e de ordinul zecilor si chiar al sutelor de mii, iar deschiderea unor ,,cursuri de creativitate” si chiar ,,scoli de inventica”, aratand importanta acordata acestei laturi a psihicului uman.

Nu oricine poate fi creativ la un nivel ridicat, insa oricine poate descoperi si inlatura barierele din calea propriei creativitati.

Factori inhibitori ai creativitatii

S-a observat, de exemplu, ca blocajele culturale sunt factori inhibatori extrem de importanti. In societatile conservatoare, care accepta cu greu schimbarea, conflictul ce apare intre valorile personale si cele impuse de sistem frâneaza semnificativ creativitatea. Nu intâmplator, societatile cu un grad ridicat de eterogenitate rasiala (SUA, Canada) sunt adevarate creuzete de inovatie si implicit de dezvoltare economica si sociala. Pe de alta parte, lipsa de repere, a unui cadru de referinta sunt factori ce nu incurajeaza inovatiile.

Conformismul, de exemplu, sau influenta nefasta a prejudecatilor existente la un moment dat in societate, descurajeaza curiozitatea si spiritul interogativ natural al oamenilor. La acestea se mai adauga supraestimarea aparentelor, prejudecata raritatii indivizilor superior dotati, falsa  disjunctie intre munca si joc sau obsesia activitatii contra cronometru.

Dincolo de blocajele socio-culturale se afla desigur cele intelectuale, atitudinale sau motivationale, la fel de importante sub aspectul lor inhibator:

– lipsa increderii in fortele proprii;

– teama de a nu gresi sau de a parea exravagant;

– neincrederea in puterea imaginatiei si valorizarea exagerata a ratiunii logice;

– aprecierea eronata a realitatii;

– teama de relationare si de  competitie;

– comportamentul egocentric;

– complexele si frustrarile personale;

– lipsa de comunicare, marginalizarea si izolarea,

– teama de a risca sa fii un “pionier”, de a fi in minoritate;

– oprirea prematura la prima idee, solutie care apare sau teama ori neincredere fata de superiori, colegi, colaboratori;

– capacitatea slaba de a se destinde, de a lasa timp incubatiei sa se desfasoare, sa actioneze;

– dorinta aproape patologica pentru aparenta securitate a “cunoscutului” si a “evidentului”;

– dificultatea de a schimba modelul de gandire;

– lipsa competentei de a depune un efort sustinut pentru a desfasura procesul de rezolvare a unei probleme de la identificarea ei pana la solutionare.

Abordarea creativitatii din perspectiva manageriala porneste de la specificul muncii managerului, evidentiat cu pertinenta de P. Drucher: transformarea sarcinilor in actiuni concrete, prin folosirea eficienta a resurselor companiei in vederea  cresterii profitului, gasirea cailor de mobilizare si motivare a salariatilor pentru munca. Putem spune ca, in esenta, creativitate manageriala se manifesta atât in exercitarea functiilor manageriale, cât si in “construirea” si functionarea componentelor sistemului de management. In ambele situatii, intensitatea implicarii creativ-inovative a managerului este determinata de o multitudine de factori, precum:

– factori psihici intelectuali (gandirea convergenta-divergenta; sensibilitate fata de problemele manageriale; aptitudinea de a redefini problemele in termeni specifici managerului; analiza si sinteza; inteligenta generala si specifica);

– factori psihici nonintelectuali (motivatia interioara si exterioara; caracter (curaj, perseverenta); fler; intuitie;

– factori biologici (varsta, sexul, programul genetic mostenit);

– factori socio-economici si organizationali (reflectati de situatia economico-financiara a firmei, calitatea profesionala a subordonatilor; cadrul structural-organizational; cultura organizationala)*)

Creativitatea, indiferent de nivelul la care se manifesta, este o capacitate psihica complexa, care presupune in primul rand imaginatie, in al doilea rand motivatie,  si in al treilea rand vointa, perseverenta.

Chiar si o persoana careia ii lipseste creativitatea poate deveni un bun manager, cu conditia sa fie dispus sa incurajeze creativitatea in altii, dar si dispus sa asculte ideile altora.

Un bun manager, chiar daca nu este creativ, trebuie sa stie foarte bine ce vrea sa faca, sa fie un bun strateg,  sa aiba  abilitatea de a lua decizii si de a-i monitoriza pe cei cu care lucreaza, dar mai ales sa nu-i lipseasca abilitatea de a-i asculta pe cei din jur.

Foarte multi manageri considera ca performanta este un corolar al competentei angajatilor. Desigur, gradul de pregatire profesionala si experienta reprezinta o conditie necesara care face cu putinta obtinerea de performante. Totusi, ceea ce face ca un angajat sa fie mai performant decat altul, poate la fel de competent, este coeficientul de creativitate. Cu alte cuvinte, capacitatea de a identifica si schimba pattern-uri de gandire si comportament, capacitatea de a intelege si de a vedea lucrurile si din alte perspective decat cea evidenta, capacitatea de a genera alternative si solutii diferite.

Atunci cand potentialul creativ al oamenilor dintr-o companie este ignorat, compania are un grad de inovare scazut. Asadar, pentru ca organizatia in ansamblu sa fie capabila sa inoveze, managementul ei trebuie sa dezvolte un cadru de afirmare a initiativelor creative ale indivizilor care o compun. Coeficientul de inovare al unei companii depinde de capacitatea managementului de a crea acest context de „actualizare” a creativitatii. Altfel, ideile creative raman disparate si, cel mai adesea, se pierd.

Creativitatea este cel mai simplu si mai ieftin mod de a dobandi avantaj competitiv, dat fiind ca reprezinta o resursa care se gaseste din abundenta in aproape toate companiile si care nu necesita costuri adiacente.

Firmele au la dispozitie mai multe posibilitati de a-si creste coeficientul de creativitate. Astfel, un prim pas este ca in procesul de recrutare sa se aplice teste de creativitate si, in procesul de selectie, sa se acorde o pondere insemnata scorurilor obtinute de catre candidati la aceste teste. O alta varianta este sa se apeleze la training-uri/workshop-uri de dezvoltare a potentialului creativ, mai ales ca acestea au o importanta componenta de team-building.

Brainstormingul, o alta metoda cu larga utilizare, este una din cele mai raspandite metode de stimulare a creativitatii, utilizata cu succes in cadrul companiilor, deoarece prin intermediul ei se asigura o amplificare a “productiei” de idei noi, susceptibile de a fi transformate in solutii de rezolvare a unei anumite probleme complexe.

Brainstormingul constituie o deliberare creativa in grup, pentru a obtine o serie de idei vizand rezolvarea problemei, urmand ca, ulterior,  sa se recurga la evaluarea,  perfectionarea si aplicarea ideilor.  A. Osborne, creatorul acesteia, nu a considerat metoda ca un panaceu universal, atragand atentia ca ea rezolva doar o secventa a procesului de inovare si ca principalul el avantaj rezida in obtinerea unui numar de idei net superior celui din cazul unei discutii clasice obisnuite sau al unei incercari individuale de rezolvare a problemei.

Avand la baza budismul Zen – sinteza intre cultura intelectuala a Indiei, spiritul pragmatic al Chinei si sensibilitatea emotional-sentimentala a Japoniei – metoda faciliteaza transmiterea de la un participant la altul a iluminarii ideatice asociativ-combinatorie si, prin aceasta, realizarea unei “rectii creative in lant”.

Brainstorming-ul se desfasoara in cadrul unui grup format din maxim 30 de persoane, de preferinta eterogen din punct de vedere al pregatirii si al inclinatiilor, sub coordonarea unui moderator care indeplineste rolul atat de animator, cat si de mediator.

Un principiu de baza al brainstormingului este cel conform caruia cantitatea genereaza calitatea. De aceea, pentru a ajunge la idei viabile si inedite este necesara o productivitate creativa cat mai mare. (Osborne, 1959). Prin folosirea acestei metode se provoaca si se solicita participarea activa a membrilor grupului, se dezvolta capacitatea de a trai anumite situatii, de a le analiza, de a lua decizii in ceea ce priveste alegerea solutiilor optime si se exerseaza atitudinea creativa si exprimarea personalitatii.

De asemenea, utilizarea brainstormingului optimizeaza dezvoltarea relatiilor interpersonale. Este usor de constatat ca persoanele se simt mai valoroase, mai importante. Obiectivul principal ramane insa identificarea solutiilor pentru o problema data.

Cum se desfasoara o sedinta de brainstorming:

1. Se alege tema si se anunta sarcina de lucru.

2. Se solicita exprimarea intr-un mod cat mai rapid, in enunturi scurte si concrete, fara cenzura, a tuturor ideilor – chiar traznite, neobisnuite, absurde, fanteziste, asa cum vin ele in minte legate de rezolvarea unei situatii-problema conturate. Se pot face asociatii in legatura cu afirmatiile celorlalti, se pot prelua, completa sau transforma ideile din grup, dar atentie, fara referiri critice.Se suspenda orice gen de critica, nimeni nu are voie sa faca observatii negative.In acest caz functioneaza principiul „cantitatea genereaza calitatea”.

3. Totul se inregistreza in scris, pe tabla, flipchart, video, reportofon, etc.

4. Se lasa o pauza de cateva minute pentru „asezarea” ideilor emise si receptionate.

5. Se reiau pe rand ideile emise, iar grupul gaseste criterii de grupare a lor pe categorii-simboluri, cuvinte-cheie, imagini care reprezinta posibile criterii.

6. Grupul se imparte in subgrupuri, in functie de ideile listate, pentru dezbatere. Dezbaterea se poate desfasura insa si in grupul mare. In aceasta  etapa are loc analiza critica, evaluarea, argumentarea si contraargumentarea ideilor emise anterior. Se selecteaza ideile originale sau cele mai aproape de solutii fezabile pentru problema pusa in discutie. Se discuta liber, spontan, riscurile si contradictiile care apar.                            

7. Se afiseaza ideile.

Foarte important este ca moderatorul sa fie un autentic catalizator al activitatii, care sa incurajeze exprimarea ideilor, sa nu permita interventii inhibante si sa stimuleze explozia de idei.                                                

  • Avantajele  utilizarii metodei brainstorming sunt multiple:

– obtinerea rapida si usoara a ideilor noi si a solutiilor rezolvatoare;

– costurile reduse necesare folosirii metodei;

– aplicabilitate larga, aproape in toate domeniile;

– stimuleaza participarea activa si creaza posibilitatea contagiunii ideilor;

– dezvolta creativitatea,spontaneitatea,increderea in sine prin procesul  evaluarii amanate;

– dezvolta abilitatea de a lucra in echipa.

  • Limitele brainstorming-ului:

– nu suplineste cercetarea de durata, clasica;

– depinde de calitatile moderatorului de a anima si dirija discutia pe fagasul dorit;

– ofera doar solutii posibile nu si realizarea efectiva;

– uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanti.

Factori care stimuleaza creativitatea

Imaginatia – important factor al creativitatatii si in acelasi timp conditie a unui bun management,  presupune  sinteza a trei insusiri principale:

a) Fluiditatea – posibilitatea de a ne imagina in scurt timp un mare numar de imagini, idei, situatii etc. ; sunt oameni care surprind realmente prin “bogatia” de idei si viziuni;

b) Plasticitatea – consta in usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, cand un procedeu se dovedeste inoperant; greseala frecventa a celor mai multi manageri este de a se crampona in metode  “rigide”, desi este evidenta ineficienta lor;

c) Originalitatea – este expresia noutatii, a inovatiei, care se poate constata, de exemplu, prin raritatea statistica a unui raspuns sau a unei idei.

Fiecare dintre aceste trei insusiri are insemnatatea ei, caracteristica principala ramanad originalitatea, pentru ca ea garanteaza valoarea rezultatului muncii creatoare.

Cercetarile fundamentale si aplicative au demonstrat posibilitatea educarii si antrenarii potentialului creativ la toate varstele. Specialistii in prospectiva educatiei sustin ca se considera drept solutie buna inlocuirea tipului invatarii de mentinere cu invatarea inovativa si de progres. Aceasta inseamna pregatirea de-a lungul intregii vieti pentru a utiliza tehnici de prognoza, simulare, proiectare, evaluare, de a dezvolta judecati critice constructive, de a forma capacitatea de decizie responsabila constructiva, de a constientiza si folosi permanent informatia fiind creativ-inovativ. Realizarea acestor obiective la nivelul personalitatii presupun includerea acestora intr-un program de pregatire, instruire si educare continua, conceput in acest spirit atat sub raportul continutului cat si al metodelor.

Desigur exista mai multe trepte de creativitate, fiecare cu rostul sau in educarea si dezvoltarea potentialului creativ. C.W. Taylor a identificat  cinci “planuri” ale creativitatii:

a) Creativitatea expresiva – se manifesta liber si spontan in desenele sau constructiile copiilor mici. Nu se pune problema, la acest nivel, de utilizare sau originalitate. Este insa un mijloc excelent de a cultiva aptitudinele creatoare ce se vor manifesta ulterior.

b) Planul productiv – este planul crearii de obiecte, specific muncilor obisnuite. Un olar sau o tesatoare de covoare produc obiecte a caror forma se realizeaza conform unei traditii, unei tehnici consacrate, aportul personal fiind redus. Este planul la nivelul caruia accede orice om muncitor.

c) Planul inventiv– este accesibil unei minoritati foarte importante. E vorba de inventatori, acele persoane ce reusesc sa aduca ameliorari partiale unei unelte, unui aparat, unei teorii contraversate. Intr-o tara mare, cum este Japonia, se inregistreaza anual peste 100.000 de brevete de inventii, ceea ce asigura un progres vizibil al productiei.

d) Creativitatea inovatoare – o gasim la oamenii caracterizati ca fiind “talente”. Ei realizeaza opere a caror originalitate este remarcata cel putin pe plan national.

e) Creativitatea emergenta – este caracteristica geniului, a omului care aduce schimbari radicale, revolutionare, intr-un domeniu si a carui personalitate se impune de-a lungul mai multor generatii.

In ce priveste factorii creativitatii, se poate vorbi, mai intai, de aptitudini pentru creatie. Exista anumite structuri cerebrale, pe care nu le cunoastem, care favorizeaza imaginatia, ele creand predispozitii de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, noi idei. Totusi e nevoie de interventia mediului, a experientei pentru ca ele sa dea nastere la ceea ce numim talent. Sunt unii care exagereaza chiar rolul muncii in creatie. De exemplu, Thomas Edison, cunoscutul inventator, sustinea ca geniul este 99% transpiratie si 1% inspiratie.

Un al factor care stimuleaza creativitatea, indiferent de domeniu, il constituie experienta, cunostintele acumulate. Importanta nu este doar cantitatea, bogatia experientei, ci si varietatea ei. Multe descoperiri intr-un domeniu au fost sugerate de solutiile gasite in discipline colaterale.

Se disting doua feluri de experiente:

a) o experienta directa, acumulata prin contactul direct cu fenomenele sau prin discutii personale cu specialisti

b) o experienta indirecta, obtinuta prin lectura de carti ori audierea de expuneri.

In ce priveste rolul inteligentei, un alt factor implicat in procesul reativ, situatia e mai putin clara, desi e evident ca in domeniul stiintei prezenta sa este de netagaduit. In conformitate cu experientele efectuate, relatia dintre inteligenta si creativitate e complexa. S-au aplicat la un mare numar de subiecti teste de inteligenta si creativitate. S-au obtinut corelatii semnificative, dar destul de modeste. Analiza rezultatelor a aratat ca printre subiectii cu note ridicate la inteligenta sunt unii avand cote slabe la creativitate.

In schimb, cei cu performante ridicate de creativitate aveau la inteligenta cote cel putin mijlocii, de unde concluzia necesitatii sale pentru o creativitate superioara. Totodata reiese ca in anumite tipuri de inteligenta (gandirea critica) nu e implicat si spiritul creativ.

In ultima analiza, societatea are o influenta deosebit de importanta pentru inflorirea spiritului creativ intr-un domeniu sau altul. In primul rand, intervin cerintele sociale. Stralucita epoca a Renasterii italiene, spre exemplu, care a stimulat pozitiv domeniul picturii si sculpturii, a generat un proces care a inceput mai intai cu imbogatirea negustorilor, ceea ce a atras dupa sine cerinta construirii de palate noi si somptuoase, impodobite cu picturi si sculpturi, ceea ce a stimulat talentele. Asa s-au creat scolile ilustre care au dus aceste arte pe cele mai inalte culmi. Secolului nostru, dimpotriva, ii este specific interesul pentru progresul tehnicii, ceea ce explica si dezvoltarea sa fara precedent, precum si polarizarea mintilor creative in aceasta directie.

In zilele noastre a fi creativ este o misiune destul de grea si in acelasi timp este o necesitate a acestui mileniu, dupa cum recunostea si Bill Gates. Totodata, investitia in potentialul creativ al angajatilor este, in vremurile de criza, solutia ieftina si la indemana care face de cele mai multe ori diferenta pe piata.

Un studiu asupra creativitatii, realizat de Teresa Amabile, director la Harvard Business School, desfiinteaza cele 6 principale mituri despre creativitate (www.confidencecamp.ro) :

 

1. Ideile creative vin numai de la oamenii creativi

Fals. Orice persoana cu o inteligenta normala este capabila sa indeplineasca si anumite sarcini care cer creativitate. Creativitatea insa depinde de un anumit numar de lucruri: experienta, incluzand cunostinte si indemanari tehnice, talent, abilitatea de a gandi intr-un mod diferit decat cel uzual, capacitatea de a elimina ideile fara valoare si mai ales de motivatie. Chiar si cel care executa  o activitate de rutina, paote fi creativ in domeniul sau daca are motivatia necesara.

2. Banii sunt un motivator al creativitatii

Flas. Experienta a aratat ca cei care se intreaba mereu ce bonusuri vor primi pentru munca pe care o realizeaza, sunt cei mai putin creativi oameni.
Angajatii creativi vor sa aiba oportunitatea de a se angaja profund in munca lor și sa faca reale progrese. Ei pun o valoare mai mare pe mediul de lucru in care creativitatea este ajutata sa se dezvolte, sa fie valorizata si recunoscuta.

3. Presiunea timpului dezvolta creativitatea

Studiul a relevat ca, dimpotriva,oamenii care erau cel mai putin creativi erau tot timpul in lupta cu timpul.

Presiunea timpului distruge creativitatea deoarece oamenii nu se pot angaja in mod profund in problemele pe care le au de rezolvat.

4. Ingrijorarea sparge tiparele de gandire

Procesul creativ este asociat pozitiv cu bucuria si dragostea iar negativ este asociat cu mania, frica și anxietatea.

Cercetarile au demonstrat ca oamenii sunt cei mai fericiti cand gasesc o idee creativa si gasesc o idee care sa sparga tiparele cand au fost fericiti cu o zi inainte.  Ee tot atat de adevarat insa ca limitele stimuleaza procesul creativ, nu il inhiba.

5. Competitia este mai buna decat colaborarea

Fals. Cele mai creative echipe sunt cele intre care exista incredere pentru a impartasi si dezbate ideile. Dar cand oamenii lupta pentru recunoastere, ei se opresc din impartasirea ideilor lor. Si acest lucru este distructiv deoarece nimeni intr-o organizatie nu are toate informatiile cerute pentru a pune toate piesele puzzle-ului impreuna.

6. O organizatie restructurata este o organizatie creativa

Cercetatoarea a observat insa ca restructurarile sunt foarte dificile pentru angajati si distrug de cele mai multe ori creativitatea.

 

 

Surse bibliografice:

Alopi, C.,  -Creativitate si inovare-  Editura  A. S. E., Bucuresti, 2002;

Athanasiu, A., – Suferinta si creatie. Influenta suferintei si  bolii asupa  personalitatii si operi marilor creatori de cultura – Editura Tehnica, Bucuresti, 1968;

Caluschi, M., – Grupul mic si creativitatea – Editura Cantes, Iasi, 2001;

Miclea, M, Radu,I., – O perspectiva psihologica asupra problemei -Revista de Psihologie nr.2,1987;

Oprescu,V., – Aptitudini si atitudini – Editura Stiintifica, Bucuresti, 1999;

Paun, M.,- Creativitatea salaraiatilor un atu vital in conditii de criza- Revista de Psihologie Economica Aplicata, nr. 4/aprilie 2009;

Roco, M., – Creativitatea  individuala si de grup – Editura Academiei, Bucuresti,1979;

Roco, M., -Stimularea creativitaii tehnico-stintifice- Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1985;

Roco, M. – Creativitate si inteligenta emotionala – Editura Polirom, Bucuresti, 2001;

Rosca, Al., – Creativitatea – Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1972.

Ion Verboncu, -Creativitate si creativitate manageriala,- Tribuna Economica nr. 15, 2006, pag. 22-24

www.cariereonline.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent