Factori de risc in adictie – familii de risc (partea III)

0
979

d2ba94f3222b824cf3568813b993f00a_XL.jpg

Factorul principal al socializarii tanarului il constituie familia. De modul in care familia se raporteaza la copil, de climatul si confortul fizic si mai ales psihic pe care parintii il ofera minorilor, de controlul si atitudinea fata de copil, depinde dezvoltarea personalitatii acestuia.

Este de inteles ca un mediu familial nefavorabil, cu carente pedagogice, educationale si mai ales afective din partea parintilor fata de minori este favorizant dorintei copilului de a evada din familie si a se asocia cu semeni care au probleme asemanatoare.

In cadrul grupului familial, parintii exercita, direct sau indirect, influente educational-modelatorii-formative asupra propriilor copii.

Climatul educational familial este o formatiune psihosociala foarte complexa, cuprinzand ansamblul de stari psihice, moduri de relationare interpersonale, atitudini etc. Acest climat poate fi pozitiv sau negativ si se impune ca un filtru intre influentele educationale exercitate de parinti si achizitiile comportamentale realizate la nivelul personalitatii minorului. Este foarte important sistemul de atitudini parentale in raport cu diferitele norme si valori sociale, modul in care este perceput si considerat copilul, modul de manifestare a autoritatii parintesti, gradul de acceptare a unor comportamente variate ale minorului, dinamica aparitiei unor stari tensionale si conflictuale, modul de aplicare a recompenselor si a sanctiunilor, gradul de deschidere si sinceritate ale copilului in raport cu parintii.

In situatii in care intensitatea, continutul, forma de manifestare si frecventa conflictelor intraconjugale cresc semnificativ, acestea capata valente dezorganizatoare in microgrupul familial, devenind simptome ale sindromului disfunctional familial.

In aceste familii, copiii, datorita marii lor sensibilitati, recepteaza si traiesc deosebit de intens orice eveniment intervenit intre parintii lor.

Efectul principal al relatiilor interpersonale conflictuale din familie asupra personalitatii copiilor il constituie devalorizarea modelului parental si totodata pierderea posibilitatii de identificare cu acest model. Acelasi model poate fi respins activ de catre minor, devenind model negativ, care treptat poate conduce la stimularea si dezvoltarea agresivitatii si comportamentului antisocial. Este posibil ca in astfel de momente critice ale relatiei parinti-copii, acestia din urma sa recurga la consumul de droguri pentru a scapa de anxietate, frustrare si de alte stari emotionale. In foarte multe cazuri minorii sunt gasiti ca tapi ispasitori pentru neadaptarea lor la viata de familie.

Diverse studii au constatat faptul ca adolescentii care consuma droguri au probabilitate mai mare de a avea parinti care beau excesiv sau consuma substante psihotrope. Ei provin de obicei din familii dezorganizate sau nu traiesc cu ambii parinti si nu pot comunica deschis cu ei, deoarece parintii nu-i inteleg, nu le remarca strigatul de ajutor sau prezinta o moralitate indoielnica.

Efectul acestor tipuri de situatii familiale este de a crea personalitati problematice care pot cauza apelarea la droguri de catre persoanele tinere, aceasta lipsa a capacitatii de a rezolva probleme indreptand adolescentii spre abuzul de substante pentru a uita de durere si conflicte.

Acesti minori sunt practic respinsi de familiile lor, iar aceasta atitudine a parintilor, accentueaza sentimentele de anxietate, insecuritate, stima de sine scazuta, negativism, ostilitate, singuratate, fapt care ii conduce spre integrarea lor in grupuri de semeni, adeseori delincvente si consumatoare de droguri.

Un alt tip de climat familial este cel autoritar.

Severitatea excesiva, cu multe rigiditati, cu interdictii, nu lipsite uneori de brutalitate, cu comenzi ferme pline de amenintari isi lasa puternic amprenta asupra procesului de formare a personalitatii minorului. Mentinerea copilului intr-un climat hipersever determina treptat modificari serioase in una din cele mai importante dimensiuni ale personalitatii- cea atitudinal relationala, tradusa in fenomene de apatie si indiferenta, accentuate fata de ceea ce trebuie sa intreprinda sau in ceea ce priveste relatiile cu altii, atitudini de protest si revolta chiar fata de noile influente exercitate asupra sa, toate acestea ca urmare a unei suite de frustratii acumulate in timp.

Este interesant faptul ca in cazul parintilor hiperautoritari, acestia opereaza cu anumite imagini asupra copiilor, defavorabile pentru acestia si care influenteaza in mod negativ.

Desigur, in fata parintilor hiperautoritari si hiperagresivi, copilul nu are alta alternativa decat supunerea oarba. Un minor care se simte frustrat de dragostea paterna se simte respins de tatal sau si care adesea este chiar maltratat de catre acesta, va invata modul agresiv de reactionare, dar obiectul agresivitatii sale va fi nu doar persoana tatalui sau, ci toti detinatorii de autoritate (scoala, lege, etc).

Hiperpermisivitatea, la polul opus, creeaza in mod excesiv conditii de aparare a acestuia impotriva pericolelor si prejudiciilor. Parintii depun mari eforturi de a proteja copilul, de a-l menaja intr-o maniera exagerata. Grija parinteasca exagerata constituie sfera protectoare, din cauza careia el nu mai poate iesi singur in lume pentru a-si incerca fortele proprii. Se pot astfel contura imagini de ingamfare, exacerbare a imaginii de sine si a eului, supraevaluare a propriilor posibilitati, tendinta de a-si impune vointa in mod dominator.

Un asemenea tratament educational poate conduce la conduite delincvente si la consum de droguri.

In cazul unui mediu familial perfectionist copilul se confrunta cu lipsa spontaneitatii, comportament rigid, conflicte serioase, tendinta de vinovatie si autocondamnarea.

In cercetarile de la West Midlands, Harriett Wilson a urmarit aproape 120 de baieti (dintr-un esantion de 400) si familiile lor, ajungand la concluzia ca cea mai importanta corelatie cu actele delincvente era lipsa supravegherii din partea parintilor.

Lipsa comportamentului adecvat al parintilor fata de copii duce la consumul de droguri din partea minorilor intr-o proportie de 50%. Aceasta inseamna ca se transmite intergenerational agresivitatea si comportamentul violent.

De asemenea, posibilitatea consumului de marijuana creste cand controlul parental este excesiv si nedrept, in special cand este insotit de indiferenta si respingere din partea parintilor.

Un studiu asupra elevilor din 18 licee din New York a demonstrat ca cei care luau droguri aveau drept cauze lipsa de apropiere fata de parinti care foloseau control autoritar in disciplina, care consumau droguri sau alcool, lipsa spatiului intim cu cel mai bun prieten.

Alt studiu asupra relatiei familiei cu adolescentii consumatori de droguri a demonstrat ca familiile celor care abuzau de substante psihotrope tratau adolescentii ca pe o problema de familie, aratau abilitati scazute de a lua decizii rationale, permiteau foarte putina libertate de exprimare deschisa a opiniilor. Aceste tipuri de familii incurajau practic obiceiul minorilor de a consuma droguri.

Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui parinte poate crea familiei, pe langa o privatiune economica si o frustrare emotionala ce poate induce o stare de anxietate, si un sentiment de singuratate. Absenta unuia dintre parinti poate influenta negativ personalitatea copilului prin absenta figurii de identificare necesara in conturarea personalitatii viitoare.

Luat ca fenomen complex, divortul devine pentru copil un fapt iremediabil. Disputele premergatoare, tensiunile excesive dintre parinti sau un parinte brutal, alcoolic si care provoaca certuri duc la o stare de situatii fara echivoc din partea acestora care, pe langa anxietatea si insecuritatea pe care o pot insufla copilului, poate crea unele resentimente sau pot constitui pentru el un model de imitat.

Institutionalizarea cu caracter indelungat afecteaza puternic dezvoltarea personalitatii viitoare a copilului. Studiile au aratat ca minorii institutionalizati arata dificultati si retinere in relatiile cu altii, rar cer ajutor adultilor si nu dau semne de atasare de vreo persoana. S-au remarcat si retardari ale vorbirii si dezvoltarii limbajului, apatie emotionala si activitati ludice repetitive si saracacioase. S-a descoperit ca minorii abandonati au un risc crescut de tulburare psihica si nivel excesiv de agresivitate. Asemenea comportamente sugereaza anxietate in relatiile interpersonale, reactii de aparare impotriva orientarii de neincredere in lume.

In Canada, un studiu pe scara larga asupra sanatatii copiilor din Ontario (3000 de copii intre 4-16 ani) a raportat ca familiile monoparentale tind sa aiba copii care consuma droguri. Este greu de detectat care sunt elementele specifice ale familiei de acest tip. Este posibil ca minorii proveniti din astfel de familii sa ia droguri pentru eliberarea frustrarilor, de cele mai multe ori economice, pentru a scapa astfel de anxietate, tensiune, realitate. Acestia devin totodata imaturi emotional.

Copiii din familiile devenite monoparentale in urma divortului sau separarii parintilor au prezentat un potential crescut de a incepe sa comita delicte la 21 de ani, in comparatie cu cei proveniti din familii nedestramate.

Familiile destramate, in timp ce copiii aveau intre 0-4 ani in special, predispuneau la delincventa acestora, in vreme ce casniciile destramate, cand copiii aveau intre 11-15 ani, nu prezentau potential criminogen pentru minori.

Recasatoria, care se poate intampla cel mai adesea dupa un divort sau separare, a fost asemenea asociata cu un risc crescut de delincventa, sugerand un posibil efect negativ al parintelui vitreg.

 

Autor: Loreta Magdalena Popa

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent