Explorari ale identificarii traumelor psihice la persoanele care au emigrat 5/5 (3)
5/53

0
1078

041f8ef5b15effcb1dc4f41914f9679e_XL.jpg

Emigrant – strainul caruia i se acorda o forma de protectie numita “statut de refugiat” deoarece indeplineste conditiile prevazute de Conventia de la Geneva din 1951 privind statutul refugiatilor.

Refugiatul – “este orice persoana care, datorita unei temeri bine-intemeiate de a fi persecutata pe motive de rasa, religie, nationalitate, apartenenta la un anumit grup social sau opinie politica, se afla in afara tarii a carei cetatenie o are si nu poate sau, datorita acestei temeri, nu doreste sa se puna sub protectia acelei tari; sau care, neavand cetatenia nici unei tari si aflandu-se in afara tarii in care si-a avut resedinta, nu poate sau, datorita acestei temeri, nu doreste sa se reintoarca in aceasta tara”, (Conventia de la Geneva 1951; Legislatia interna. Conventia din 1951 si Protocolul din 1967 privind statutul refugiatilor sunt instrumente internationale adoptate de ONU, care stabilesc standardele internationale minime in privinta protectiei refugiatilor).

Persecutia se refera in general la orice violare severa a drepturilor omului. In contextul refugiatilor, persecutia se refera la orice act prin care sunt sever incalcate drepturi fundamentale pe motiv de rasa, etnie, nationalitate, opinie politica sau apartenenta la un anumit grup social.

Persoana cu protectie subsidiara – strainul caruia i se acorda forma de protectie numita “protectie subsidiara” in baza altor motive decat cele prevazute in Conventia din 1951. Protectia subsidiara se poate acorda strainului care nu indeplineste conditiile pentru recunoasterea statutului de refugiat si cu privire la care exista motive temeinice sa se creada ca, in cazul returnarii in tara de origine, va fi supus unui risc si care, nu poate sau datorita acestui risc nu doreste protectia acestei tari.

In “Inhibitie, simptom, angoasa” (1926), Sigmund Freud a definit trauma psihica in analogie cu trauma fizica: punctul esential intr-o situatie traumatica este dupa parerea lui, neajutorarea Eu-lui in fata unei excitari insuportabile, ce poate avea origine in interior sau in exterior. Asupra eului total nepregatit sa abate un eveniment extern coplesitor si ca urmare este doborat scutul protector, iar eul este invadat de angoasa.

Emigrarea traita ca o stare de criza, poate duce la noi traumatizari mai ales cand o persoana reuseste sa foloseasca spatiul intercultural in scopul depasirii propriilor traume, emigrarea poate constitui inceputul unui proces de reorganizare care poate constitui un stimul de dezvoltare pentru propria identitate.

Prin risc serios se intelege:

–          Condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse;

–          Tortura, tratamente sau pedepse inumane sau degradante;

–          O amenintare serioasa, individuala, la adresa vietii sau integritatii, ca urmare a violentei generalizate in situatii de conflict armat intern sau international, daca solicitantul face parte din populatia civila.

Trauma psihica este experienta vitala de discrepanta intre factorii situationali amenintatori si capacitatile individuale de stapanire, care este insotita de sentimente de neajutorare si abandonare lipsita de aparare si care duce astfel la o zdruncinare de durata a intelegerii de sine si de lume (G. Fischer, P. Riedesser, 1998).

Criterii diagnostice (DSM IV):

–          Persoana a fost expusa unui eveniment traumatic care indeplineste urmatoarele criterii:

  1. persoana a trait, a fost martora sau a fost confruntata cu unul sau mai multe evenimente, care cuprindeau o moarte de facto sau amenintarea cu moartea, o ranire grava, un pericol de pierdere a integritatii corporale a propriei persoane sau a altora;
  2. reactia persoanei a cuprins frica extrema, neajutorarea sau indignarea.

–          Evenimentul traumatic a fost retrait in mod persistent in cel putin una din urmatoarele maniere:

  1. amintiri recurente sau intruzive ale evenimentului imaginilor, gandurilor sau perceptiilor;
  2. vise recurente, apasatoare despre eveniment;
  3. a actiona sau a simti ca si cum evenimentul traumatic s-ar intoarce;
  4. suprasolicitarea psihica intensa la confruntarea cu stimuli externi sau interni cu putere de indiciu care simbolizeaza un aspect al evenimentului traumatic sau care amintesc de unele aspecte ale acestuia;
  5. reactii somatice la confruntarea cu stimuli – indiciu interni sau externi, care simbolizeaza un aspect al evenimentului traumatic sau care amintesc de aspecte ale acestuia.

–          Evitarea persistenta a stimulilor de trauma, sau aplatizare a reactivitatii generale:

  1. evitarea constienta a gandurilor, sentimentelor sau expresiilor verbale care sunt legate de trauma;
  2. evitarea constienta a activitatilor, locurilor sau oamenilor care pot trezi amintirea traumei;
  3. incapacitatea de a-si aminti un aspect important al traumei;
  4. interes in mod clar diminuat sau participare diminuata la activitatile importante;
  5. sentimentul de ratacire sau de instrainare de altii;
  6. ingustarea paletei afectelor;
  7. sentimentul unui viitor ingustat.

–          Simptome, apar cel putin din urmatoarele simptome:

  1. dificultate de a adormi sau de a mentine somnul;
  2. iritabilitate sau izbucniri de manie;
  3. dificultati de concentrare;
  4. stare supradimensionata de trezire;
  5. reactii de teama exagerata.

–          Tabloul tulburarilor produce intr-un mod clinic semnificativ suferinta sau jena in functiile sociale, profesionale.

–          Fazele procesului traumatic (Fischer si Riedesser, 1998) sunt:

–          Faza expozitorie peri – traumatica – raspunsul normal este format din tipete, teama, doliu si reactie de manie. Starea patologica a experientei este desemnata ca inundare cu impresii coplesitoare. Persoana afectata este cuprinsa de o reactie nemijlocita si se afla adesea inca mult timp dupa aceea intr-o stare de panica, respectiv, epuizare, care ia fiinta din reactiile emotionale care escaladeaza.

–          Faza de negare – cei afectati se apara impotriva amintirilor din situatia traumatica.

–          Faza de invazie a gandurilor sau imaginilor mnezice – varianta patologica: trairi cu ganduri si imagini mnezice ale traumei care se impun.

–          Faza de perlaborare – cei afectati se confrunta cu evenimentele traumatice si cu reactia lor personala.

Patologia fazelor – variantele patologice ale ultimilor doua faze sunt stari de incremenire cu simptome psihosomatice, ca senzatii corporale false de diferite naturi si pierderea sperantei de a putea perlabora si concluziona experienta traumatica, mai departe, alterari de caracter ca o incercare de a nu mai trai subiectiv cu experienta traumatica imposibil de stapanit. Comportamentele de evitare extinse se transforma cu timpul in trasaturi fobice de caracter.

Identificarea cauzelor – principalele cauze de persecutie din tara de origine sunt:

–          violenta – fizica si psihica (maltratare psihica)

–          disparitii (din statistici reiese: ca dintr-o familie formata din 4 – 5 membri, 3 – 4 membrii au disparut, de cele mai multe ori aceste persoane care au trecut printr-un astfel de eveniment le este foarte greu sa povesteasca;

–          lipsa adapostului – lipsa adapostului asociata cu lipsa hranei sunt principalele cauze, care il indeamna sa isi paraseasca tara de origine;

–          moarte, (fazele doliului dupa Bowlby (1980) sunt: amortire, plans si cautare, dezorganizare si disperare, reorganizare, dupa Kubler Ross (1969) sunt: negare si izolare, furie, targuire, depresie, acceptare), separare, izolare, deportare, incalcarea dreptului omului, imposibilitatea si capacitatea de a alege – sunt cauze principale traumatice care si-au pus amprenta asupra fiecarei persoane vulnerabile;

–          alte pierderi care deriva din pierderea relatiei: a structuri familiale, a prietenilor, a mijloacelor economice, suferinta de golul ramas, suferinta presupune intalnirea golului, amortire si furtuna emotionala, durere sufleteasca;

–          stare de teroare psihica – isi pune de cele mai multe ori amprenta asupra tanarului; trebuie sa tinem cont, ca din datele statistice, persoanele care au participat la consilierea sociala aveau sub 28 ani;

–          sexualitatea traumatica – hiperaccentuarea domeniului sexual, confuzie legata de propria identitate corespunzatoare varstei, ca si de normele sexuale, amestecare sau confuzie in sexualitate si dragoste si grija, aversiune sau teama fata de intimitatea sexuala, sau, dimpotriva, atractie compulsiva fata de placerea sexuala.

–          abuzul sexual la copii: nevoia copilului de relatie simbiotica, nevoia de tandrete ale copilului, disponibilitatea copilului pentru fantasme oedipiene, abuzul creand o relatie excitanta in doi cu excluderea unui al treilea, nevoia copilului de a crede cele spuse de parinti, de a asculta de adult, nevoia de protectie a familiei prin inducerea temerii de o distrugere a familiei daca va vorbi despre cele intamplate;

–          stare de captivitate

–          stare de alarma

–          distrugerea valorilor culturale

–          lipsa socializarii

–          lipsa atentiei acordata de societate

–          lipsa sistemului cultural dar mai ales al celui religios – au o importanta relevanta in dezvoltarea individului.

Reactii la trauma

–          anxietate – de cele mai multe ori este manifestata in comportament, persoanele sunt adesea deprimate si nelinistite

–          stres posttraumatic – persoanele care au imigrat din zone fragmentate social si marcate de conflicte civile pot prezenta procente ridicate de stres posttraumatic. Astfel de persoane pot fi extrem de refractare la impartasirea experimentelor de tortura suferite din cauza statutului lor vulnerabil de imigranti.

–             stresul posttraumatic poate surveni la orice varsta, inclusiv din copilarie, severitatea si durata expunerii la evenimentului traumatic al unui individ sunt printre cei mai importanti factori care afecteaza posibilitatea aparitiei stresului posttraumatic.

Din statistici rezulta ca:

–          suportul familial

–          istoricul familial

–          experientele din copilarie, sunt variabilele personalitatii si preexistenta tulburarilor mentale care pot influenta aparitia stresului

 

Stresul era denumit inainte, “coaja de soc”, “oboseala de lupta”, “sindromul, trauma violarii”, aceasta este inclusa in Manualul Asociatiei Americane de Psihiatrie. Stresul este o tulburare datorata anxietatii care poate sa apara dupa expunerea la un eveniment traumatic ce a cauzat frica intensa, neajutorare sau groaza.

Stresul poate rezulta din: experientele personale (exemplu: viol, razboi, dezastre naturale, abuz, accidente grave, captivitate), sau din a fi martor la un eveniment tragic sau poate a afla despre un eveniment tragic.

Simptomele stresului post-traumatic, acestea se pot manifesta psihic prin: iritabilitate, anxietate, scaderea concentrarii, frustrari si ura. Pot aparea si simptome fizice: tensiuni musculare, dureri de cap, dureri de spate, insomnii, hipertensiune. Starea de stres acuta apare cand victimele dezvolta aceste simptome, sau altele suplimentare care includ un sentiment subiectiv de amortire sau desprindere, o reducere a gradului de constientizare a mediului, o depersonalizare sau o amnezie. Stresul acut poate aparea intr-o luna de la incidentul traumatic, si se manifesta intr-un interval de timp cuprins intre 48 de ore si 4 saptamani. Dupa o luna, aparitia simptomelor indica prezenta sindromului de stres post-traumatic, diagnosticul stresului post-traumatic se administreaza atunci cand simptomele dureaza mai mult de trei luni, stresul post-traumatic cronic este definit prin: „prezenta simptomelor dupa trei sau mai multe luni, ’’ iar stresul post-traumatic intarziat se refera la aparitia pentru prima data a simptomelor la cel putin sase luni de la incidentul traumatic, in plus in timp ce orice persoana expusa la un agent stresor, poate dezvolta o tulburare de stres acut sau post-traumatic, exista dovezi suplimentare empirice care sugereaza ca exista persoane care se pot confrunta cu ambele forme de stres mentionate mai sus si uneori poate avea efecte negative asupra individului la locul de munca. Factorii de risc care cresc probabilitatea de a fi traumatizat, includ genetica, inteligenta limitata, educatia de baza sub nivelul mediu si ajutorul social de nivel minim. In mod similar, in primul rand boala mintala, viata de familie disfunctionala si antecedentele unei traume cresc riscul de insuficienta functionala in fata unor evenimente traumatice de viata. Cu toate acestea acesti factori au o importanta mica in comparatie cu cauzele stresului post-traumatic, cel mai mare factor de risc de stres sau stres post-traumatic este expunerea. In acest sens exista dovezi ale legaturii intre expunerea la incidente critice si ultima stare de dezvoltare a sindromului de stres sau stres post-traumatic. Everly (1993) sustine ca pentru a intelege cu adevarat natura unei traume psihologice, trebuie sa se analizeze problema atat din punct de vedere psihologic cat si biologic. Exista trei domenii de functionare umana care contribuie la sanatatea fizica si mintala: grija fata de aproapele tau, maiestria si scopul clar si precis al existentei umane. Maiestria presupune in acest caz formarea unui mediu pentru a satisface nevoile personale

 

Tulburarea de stres posttraumatica, exista trei grupuri de experimente:

1. Re–experimentarea: persoanele cu stres postraumatic experimenteaza adesea reamintiri curente. Unii pot experimenta impresia intoarcerii in trecut

– Halucinatii

– Senzatii puternice ca evenimentul sa se produca din nou

Altii experimenteaza mari tulburari psihologice sau fiziologice cand anumite lucruri (obiecte, situatii, sunete), le aduc aminte de evenimente traumatizante.

2. Evitarea – multi dintre cei, care au stres vor evita cu persistenta lucruri care le amintesc de evenimentul traumatic.

3. Excitare persistenta – simptomele din aceasta categorie pot include dificultati de concentrare, a deveni foarte atent sau vigilent si/sau nervozitate sau a fi foarte usor uimit.

 

Stresul postraumatic poate afecta:

 

Memoria – nu isi poate aminti (primejduita de amintirea evenimentului traumatic prin care a trecut)

Emotia exprimata – cei care sufera de stres posttraumatic pot parea insensibili

Detentia – este o amintire constanta a traumei:

– Sunete (zgomote puternice, chei)

– A te simti intotdeaua supravegheat

– Evitare

– Frica de intuneric

Depresie – inseamna doar a fi intr-o stare de spirit proasta, face ca totul sa fie mai greu de facut si sa para ca este mai putin valoros. In cea mai severa forma, depresia majora poate ameninta oamenii sa devina suicidali.

Depresia se arata in mai multe feluri, persoanele vulnerabile care au trecut printr-un eveniment traumatic in tara de origine realizeaza afectiuni psihice.

Din aplicarea instrumentelor de lucru folosite in programul de consiliere sociala am evidentiat urmatoarele simptome ale depresiei manifestate de persoana aflata in consiliere. Acestea sunt:

–          persoana este agitata si nelinistita

–          se trezeste devreme, are dificultati in a dormi, sau doarme mai mult

–          fumeaza mai mult ca de obicei

–          are dificultati in ascultare

–          se simte prost in majoritatea timpului

–          nu are incredere in sine si nu se autoapreciaza

–          se simte lipsita de ajutor, acuza persoanele cu care intra in contact ca nu ii ajuta

–          se distanteaza de ceilalti

–          are viziune posomorata

–          are o viziune pesimista asupra viitorului

–          se simte nelinistita

–          labilitate psihica

–          comunicare defectuoasa

–          schimbarea tipului de reactie: mahnire, unele persoane cu un grad ridicat al traumei, uneori sunt depasite de situatie si cele mai multe din cauza anxietatii si nestiintei nu stiu cum sa faca fata situatiei precare in care se afla;

–          pot sa se simta lipsiti de speranta catre viitor

–          uneori sinuciderea pare a fi singura cale de rezolvare a problemelor, odata pentru totdeauna, si de incetare a durerii emotionale de a trai.

 

 

Surse bibliografice:

 

–          Munteanu, Ana; Munteanu, Anca, Violenta, trauma, rezilienta, Editura Polirom, Bucuresti;

–          Gottfried, Fischer; Peter, Riedesser (2001), Tratat de psihotraumatologie, Editura Trei, Bucuresti;

–          Ken, McClure (2010), Trauma, Editura Amaltea, Bucuresti;

–          Franz, Ruppert (2012), Trauma, atasament, constelatii familiale, Editura Trei, Bucuresti;

–          Peter Brundel, Ilany Kogan (2006), Copilaria dincolo de trauma si strainatate, Editura Fundatiei Generatia;

–          Paun, Mihai (2011), Cauze si reactii la trauma, Experiente traumatice din tara de origine a refugiatilor, publicata in lucrarea „Inteligenta emotionala, abordari multidisciplinare”, Editura Psihomedia, Sibiu;

– World Health organization, (1994) The ICD – 10 Classification of Mental and Behavioural Discorders and Diagnostic Guidelines, Geneva;

*** Legea 122/2006 privind azilul in Romania (publicata in mai 2006);

*** Protocolul de la Instambul, Manual de investigare efectiva si documentare asupra torturii si a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Biroul Natiunilor Unite.

 

Autor: Mihai Adrian Paun

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent