Empatie – macar din simpatie!

0
743

0555bbe9368a05bff51437bdc1ff702e_XL.jpg

Empatia este:    “Sa vezi cu ochii celuilalt,  sa auzi cu urechile celuilalt,  sa simti cu inima celuilalt!”

(Alfred Adler)                                                                                              
…Celebrul Noe din Vechiul Testament a primit porunca de la Dumnezeu sa construiasca o barca suficient de incapatoare pentru familia sa si pentru cate doua animale din fiecare specie. Noe si-a numit constructia “arca” si si-a adapostit in ea familia si perechile de animale: caini, pisci, girafe, pantere, pinguini,… Dupa o saptamana, a inceput sa ploua foarte tare si arca a plutit pe ape timp de 40 de zile si 40 de nopti.

Cand ploaia a incetat, au iesit toti din arca. Cu exceptia unui catel, care nu era de gasit. Intr-un tarziu, intr-un coltisor, Noe a observat animalutul. Astupa cu nasucul o gaura formata in punte in timpul calatoriei in furtuna. Fara ajutorul catelului, barca s-ar fi scufundat si toti ar fi pierit. Astfel, catelul i-a salvat pe toti. Curaj, loialitate, altruism…
     Comportamentul de intrajutorare al animalelor (un tip de comportament altruist) reprezinta o dispozitie innascuta. La om, altruismul este o combinatie intre innascut si dobandit (obiceiuri sociale invatate).
Comportamentul   prosocial sau “’help behavior’’ include atat conduita de ajutorare, cat si altruismul.
La baza lor este sentimentul de Empatie. Prin insasi structura ei, empatia contribuie la instaurarea comportamentului altruist, la o conduita prosociala.  Umanistul Carl Rogers sustine ca: “ A fi empatic inseamna a percepe cadrul intern de referinta al altuia, cu acuratete, cu toate componentele sale emotionale si semnificatiile care-i apartin “ca si cum” ai fi cealalta persoana, dar fara a pierde conditia de “ca si cum‘’. Adica fara a merge pana la identificare cu persoana, pentru ca atunci nu o mai putem ajuta!…
Spre deosebire de simpatie, care este o stare emotionala constienta constand in “ a simti cu” (a simti impreuna cu cineva, a fi alaturi de el), empatia consta in “a simti in” (a simti ca si cand ai fi in interiorul cuiva, in intimitatea perceptiilor, gandurilor, trairilor sale).
Persoanele care traiesc emotii pozitive manifesta o mai accentuata tendinta de a-i ajuta pe altii. De ce? Pentru ca o stare afectiva pozitiva ne determina sa fim mai atenti la tot ce ne inconjoara, ne sporeste increderea in noi si in capacitatea noastra de a-i ajuta pe altii. Buna dispozitie influenteaza acordarea ajutorului. Se pare ca atunci cand te simti bine, doresti sa faci bine. Depresia, insatisfactia de a trai,  determina nepasare sau pur si simplu neputiinta de a ajuta. Omul zice “mi-e mila de el, dar de mine mi se rupe inima!”… Dar unii cercetatori au atras atentia asupra faptului ca si emotiile negative (tristetea, suferinta, vinovatia) pot influenta aparitia comportamentelor prosociale. Se poate spune ca, de multe ori, persoanele care se simt vinovate au tendinta da a-i ajuta pe altii din dorinta de se reabilita fata de ei insisi. Si dispozitia negativa poate sa creasca frecventa ajutorului atunci cand aceasta se intampla in public, ceea ce ii da subiectului  ocazia de a produce o buna impresie asupra celor din jur. Persoanele altruiste sunt cele care de foarte de timpuriu au manifestat o dragoste intensa fata de mama. In adolescenta si la maturitate, aceste persoane se identifica cu mama care ajuta si ofera asistenta celor care au nevoie. In general, comportamentul altruist se dezvolta pornind de la un model (de identificare) de baza cu o figura care ajuta, iubeste si nu este agresiva  (nu neaparat figura mamei). Cu cat relatiile dintre copii si modele au fost mai bine intretinute, cu atat mai mult acestia s-au manifestat la maturitate ca altruisti.
Conceptul de empatie este comun celor trei tipuri de inteligenta: mentala (cognitiva), emotionala, sociala. Trecerea de la empatie la actiune se face prin ‘’neuronii oglinda’’, care sunt situati intr-o zona motorie a creierului si au capatat proprietatea de imitare in timpul evolutiei. Studii recente sugereaza ca persoanele care au o capacitate de empatie mai mare au in acelasi timp si o activitate mai pronuntata a neuronilor “oglinda’’.  Cu cat compatimim mai mult, cu atat vrem sa ajutam mai mult.                                                                                                                                                                                                                                                          
Printre factorii multipli aflati in joc in cazul altruismului, unul este timpul pe care ti-l faci ca sa fii atent; empatia noastra este maxima in masura in care ne concentram total asupra cuiva si interactionam astfel emotional. Oamenii de pe strazile marilor orase de pretutindeni sunt mai putin dispusi sa observe, sa salute sau sa ajute pe altcineva din pricina a ceea ce se numeste “transa urbana”, adica o ‘’stare de autoabsorbire’’ in care intram pe strazile aglomerate, fie si numai pentru a ne proteja de excesul de stimuli din jur.
Diviziunile sociale fac si ele diferenta. O persoana fara adapost, care sta deprimata pe o strada de oras si cere bani  poate sa nu primeasca nici o atentie din partea unui trecator care, cativa pasi mai incolo, va asculta si va raspunde bucuros unei femei bine imbracate si vesele, care strange semnaturi pentru o petitie politica.  Desigur, in functie de simpatiile noastre, atentia pe care o acordam poate fi exact pe dos. Verificat, principiul care se respecta este: ‘’Mana intinsa care nu spune o poveste, nu merita sa primeasca nimic!’’ Simpla atentie ne permite sa construim o legatura emotionala. In lipsa atentiei, empatia nu  are nici o sansa!                                                                                                                         
O serie de studii facute la Institutul National de boli mintale (SUA) arata ca o mare parte dintre diferitele abordari empatice au o stransa legatura cu disciplina impusa de parinti copiilor: sunt mai empatici acei copii a caror disciplina presupune atragerea atentiei asupra faptului ca prin comportamentul lor ii afecteaza pe altii, de exemplu: ”Uite ce tare ai suparat-o pe Maria!”, in loc de “ Urat din partea ta, obraznicule ce esti!”.
Creierul nostru a fost programat pentru bunatate. Nu e nevoie sa te simti perfect impacat cu tine insuti pentru a te darui. Psihologul umanist Abraham Maslow, fondatorul miscarii de “dezvoltare personala”, sustine ca  oamenii sanatosi si echilibrati din punct de vedere psihic au ca stadiu ultim al dezvoltarii personale cel in care fiinta umana “actualizata” se intoarce catre ceilalti. El vorbea chiar despre a deveni un “slujbas”, insistand totodata asupra importantei implinirii de sine. “Cea mai buna cale pentru a ajunge un mai bun slujbas al celorlalti este sa devii o persoana mai buna. Dar, pentru a deveni o persoana mai buna, trebuie sa-i ajuti pe ceilalti. Este deci posibil si chiar obligatoriu sa le faci pe amandoua deodata!”

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent