Ecuatia MINTE-INIMA-CORP 4/5 (1)
4/51

0
1736

Se spune ca in rugaciunea autentica mintea coboara in inima. Oare cum se face asta? Intrebarea vine automat in mintea mea de homo sapiens invatat sa-si traiasca experienta vietii numai in minte. Dupa care mintea mea se lanseaza in periplul obisnuit al ratiunii si-mi adreseaza o noua intrebare: daca mintea poate cobori in inima, atunci e posibil ca impreuna sa coboare in corp? Dar corpul oare exista sau mintea mea e inima si corpul la un loc?

Yoghinii spun: „Locul de odihna al mintii este inima. Cat e ziua de lunga, mintea nu aude decat galagie, cearta si huruit, si tot ce isi doreste este liniste. Singurul loc in care mintea va putea gasi pace este linistea inimii. Acolo trebuie sa ajungi.”

Daca mintea isi gaseste linistea in inima, atunci inima unde isi gaseste pacea? „Corpul este templul inimii” reprezinta o sintagma prin care oamenii societatii de azi inteleg o ideologie pentru corpul frumos si sanatos, ideologie ce naste tendinta autoagresiva catre un bodywork excesiv. Eu inteleg prin „templul inimii” locul in care inima isi gaseste linistea.

Iata astfel trinitatea gazduita de orice fiinta umana: MINTE-INIMA-CORP, o trinitate ce ne este data inca de la nastere, dar pe care am fost invatati sa o negam si s-o ignoram!

Unde traim noi, oamenii de astazi, in interiorul fiintei noastre? Majoritatea traiesc doar in minte. Inima e considerata un impediment prin generarea de emotii si sentimente tulburatoare ce ne intuneca ratiunea si ne impinge catre esec. Intalnesc la tot mai multi oameni nemultumirea ca nu-si pot controla emotiile sau sentimentele in anumite situatii, considerand ca astfel au de pierdut. Cine revendica acest control? Bineinteles ca mintea! De ce are nevoie mintea sa detina controlul absolut? Pentru ca ratiunea neaga esecul sau frica de esec. Traim o epoca a succesului la superlativ, asa ca mintea isi insuseste puterea. Dar daca am putea controla emotiile si sentimentele direct din inima cu ajutorul mintii? Pe de alta parte, corpul este considerat doar o carcasa frumoasa care ne poarta mintea de colo-colo si ne ajuta sa facem diverse actiuni pentru a supravietui si a ne satisface nevoile primare sau pentru a obtine diferite beneficii care sa ne satisfaca ego-ul.

Cu toate acestea, fara sa ne dam seama toate cele trei parti ale noastre participa impreuna la fiecare secunda a experientei noastre traite. Numai ca nu suntem atenti decat la ce se petrece in mintea noastra, unde stapanii acceptati sunt Ego-ul si Ratiunea. Ce s-ar intampla daca acesti doi stapani ar recunoaste si beneficiul inimii? Ce s-ar intampla daca mintea si inima ar integra corpul ca pe un prieten drag? Ce s-ar intampla daca la fiecare moment al vietii noastre, daca la fiecare respiratie am fi pe deplin constienti de felul in care mintea, inima si corpul conlucreaza ca trei frati imuabil legati? Ar fi acesta urmatorul pas catre desavarsirea umana? Am putea gasi in felul acesta raspunsul la intrebarile dificile ce ne strabat existenta?

Cu siguranta intelegerea noastra asupra lumii, vietii si asupra noastra ca oameni s-ar extinde dincolo de limitele autoimpuse. Poate ca astfel vom ajunge sa aflam secretul vindecarii.

Din perspectiva aceasta cred ca ar prinde bine oricui un exercitiu de autoanaliza: gandeste-te la viata ta de pana acum si gaseste un moment in care ai fost pe deplin constient de prezenta activa si simultana a mintii, inimii si corpului?

Eu ma straduiesc de ceva timp sa gasesc in experienta mea traita acest moment si nu reusesc! Mintea se grabeste sa-mi promita va cobori in inima si va recunoaste corpul, dar inima imi da de inteles ca se asteapta sa fie dezamagita, iar corpul este incordat ca si cum se pregateste sa fie atacat.

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent