Despre tulburarea obsesiv-compulsivă 4.67/5 (5)
4.67/55

0
1070

Tulburarea obsesiv-compulsivă, cunoscută și ca OCD (de la acronimul termenului din engleză – Obsessive Compulsive Disorder) este o realitate care ajunge să afecteze grav calitatea vieții unei persoane. Tulburarea poate să degenereze relativ ușor și ca urmare a faptului că, în variantă incipientă, este privită ca inofensivă sau, mai mult, ca o atitudine sănătoasă.

Această tulburare psihică își preia numele de la perechea obsesie – compulsie, care îi definește manifestarea. Obsesia este acel gând sau imagine care apare în mintea unei persoane în mod repetat, intruziv și fără ca respectiva persoană să și-o dorească. De la obsesie, se ajunge la compulsie, care este un comportament prin care persoana reușește să se detensioneze pentru o perioadă scurtă de timp. Compulsiile însă, având o eficiență limitată în timp, ajung să fie repetate din ce în ce mai des pe măsură ce obsesia se instaurează mai puternic. Vorbim de ritualuri iraționale, comportamente prin care se consideră, în mod fals, că se poate elimina obiectul obsesiei.

Dacă în cazurile extreme obsesiile și compulsiile pot ocupa efectiv tot timpul unei persoane, făcând-o complet nefuncțională social, profesional și emoțional, putem vorbi de începutul unei tulburări obsesiv-compulsive dacă pe durata a cel puțin o oră pe zi persoana dedică timp obsesiei sale. Printre cauzele tulburării se numără predispozițiile genetice și deficitul cognitiv în sensul în care persoana nu poate să își modifice comportamentele ca urmare a receptării de noi informații.

Obsesiile cu privire la sănătate

Anxietatea cu privire la germeni și la posibilitatea contaminării este cea mai răspândită formă de OCD. Un procent de 38% din cei care suferă de această tulburare își conturează obsesiile în jurul pericolului de a nu contracta o boală ca urmare a expunerii la microbi, bacterii sau germeni despre care se consideră că sunt peste tot.

În cazurile cele mai extreme, persoana poate să nu mai iasă din casă pentru a nu se contamina, își petrece aproape tot timpul dezinfectându-se pe sine și lucrurile cu care intră în contact. Chiar și în variantele mai moderate, disconfortul poate ajunge să fie foarte mare: compulsia spălării repetate pe mâini, evitarea folosirii toaletelor publice, petrecerea unui timp îndelungat pentru a găti.

Obsesiile cu privire la integritatea fizică

Aceste obsesii presupun anxietatea cum că, din neglijență sau ca urmare a propriilor noastre acțiuni incontrolabile, am putea provoca o situație prin care ne-am pune în pericol pe noi sau pe cei din jurul nostru, consecințele putând să fie fatale. Apar gânduri cum că ar putea lua foc casa din pricina faptului că nu am stins aragazul, că am putea avea un accident pentru că nu ne-am luat toate măsurile de securitate, că cineva ar putea intra în casă pentru că nu am închis ușa etc. De aici, apar compulsiile, care se manifestă prin verificarea repetată a surselor care ar putea genera pericolul.

Aceste obsesii pot lua și o formă mai puțin comună, și anume aceea a anxietății de a nu vătăma corporal pe cineva apropiat sau de a nu ne provoca singuri un rău iremediabil. Obsesia suicidală este o formă de acest tip. În aceste cazuri, încercăm să ne apărăm de noi înșine, ținându-ne departe de obiecte care ar putea să provoace leziuni, uneori și de situații în care am putea acționa necontrolat (nu mai călătorim cu metroul ca urmare a anxietății de a nu ne arunca compulsiv în fața lui). Nu este vorba de dorința sinuciderii, ci de obsesia în legătură cu aceasta.

Obsesiile superstițioase

Putem include aici toate gândurile intruzive care generează compulsii ritualice și iraționale de tipul număratului, păstrării simetriei, a ordinii și respectării superstițiilor de diverse tipuri. Lucrurile trebuie să fie așezate într-o anumită poziție și numai în aceea, persoana pășește mereu cu un anumit picior în față, numără stâlpii de electricitate de pe stradă – sunt doar câteva din posibilele manifestări.

În ceea ce privește superstițiile sau gândirea magică, anxietatea cum că, deși acestea par iraționale, ceva rău s-ar putea totuși întâmpla dacă nu sunt respectate nu poate fi depășită. Dincolo de superstițiile clasice (de tipul pisicii negre care taie calea), există și o multitudine de superstiții personale, de acțiuni care se consideră că determină anumite consecințe (se mănâncă un anumit tip de aliment înainte de un eveniment important).

Obsesiile cu privire la lucruri

În acest caz, lucruri nefolositoare sunt păstrate pentru că există obsesia cum că, într-un anumit moment, am putea avea nevoie de ele. Există anxietatea cum că, în caz contrar, am putea fi puși în situația de a nu ne descurca, există teama cum că am ajunge într-o situație de disconfort puternic ca urmare a neglijenței noastre de a arunca ceva util.

Păstrarea de obiecte lipsite de valoare poate ajunge să fie o problemă serioasă și poate altera relațiile cu cei din jur. Lucrurile ajung să ocupe spațiul de locuit, creând disconfort, iar atașamentul emoțional și irațional față de ele creează o barieră între cel care le păstrează și cei care nu înțeleg de ce face acest lucru.

Tipuri de terapie

Cea mai comună modalitate de a aborda această tulburare este terapia cognitiv-comportamentală. Scopul terapiei nu este acela de a elimina complet anxietatea, ci de a ajuta persoana să ducă o viață funcțională, înțelegând iraționalitatea comportamentelor compulsive și reducând gândurile cu privire la presupusul pericol.

Metoda expunerii (exposure and response prevention-ERP) s-a dovedit a fi eficientă în mare parte din cazuri. Se pornește de la ideea că persoana trebuie încurajată să își deconstruiască obsesiile. Este așadar pusă în situațiile pe care le consideră a fi periculoase, pentru a vedea că anxietatea nu este întemeiată, că nimic rău nu se va întâmpla. De exemplu, dacă are obsesia îmbolnăvirii, ca urmare a contactului cu germeni, va fi expusă la situația de a nu se spăla pe mâini o anumită perioadă de timp. Se pornește de la punctele cele mai puțin sensibile, ajungându-se gradual la cele mai serioase. În acest sens, se construiește o „scară a anxietății”, care presupune organizarea ierarhică a gândurilor intruzive, ca urmare a analizării lor.

 

Surse bibliografice

O’CONNOR, Kieron și AARDEMA, Frederick și PELISSIER, Marie-Claude, Beyond Reasonable Doubt. Reasoning Processes in Obsessive-Compulsive Disorder and Related Disorders, John Wiley & Sons, Ltd, 2005

Self-help: Managing your OCD at home,

http://www.anxietybc.com/sites/default/files/adult_hmocd.pdf

 

Autor: Maria Măgurean

 

Liceunet

Bacalaureat2016

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent