Despre hipnoterapia durerii

0
983
Exista mai multi factori care influenteaza raspunsul unui pacient la durere iar importanta acestora este proportionala cu gradul de suferinta pe care o cauzeaza. Ei includ personalitatea, fondul cultural, experienta anterioara, semnificatia organului implicat si aspectele financiare astfel incat evaluarea prin anamneza si prin examinare directa trebuie sa ia in considerare si o evaluare a aspectelor sociale. Tratarea componentei fizice a durerii fara a lua in considerare consecintele emotionale si psihologice ale acesteia va avea un rezultat mult sub asteptari. 
MASURARE
O provocare in tratamentul durerii este masurarea. Aceasta masurare este necesara atat diagnosticului cat si pentru a evalua succesul unui tratament. Cea mai simpla masura este Scala Vizual Analogica (VAS), o abordare grafica simpla ce consta intr-o linie orizontala sau verticala a carei capete sunt marcate cu afirmatiile „niciun fel de durere” respectiv „cea mai rea durere experimentata vreodata”. Hawkins, (2009, pp. 109-110) descrie mai pe larg aceasta scala. El indeamna pacientul: „Cand experimentati problema, acum, ca este mult mai bine (cereti-i sa-si imagineze momentul cand acest lucru s-a intamplat), spuneti-mi unde se aflam indicatorul pe o scala de la 0 la 10 unde 10 este cel mai mare disconfort (distres) si 0 este situatia cea mai confortabila si relaxanta.” De asemenea, Chestionarul Durerii McGill (MPQ) a fost foarte bine studiat si validat. Acesta consta in grupuri de descriptori ai durerii  care alcatuiesc trei mari categorii: senzoriala (pulsatila, arzatoare, crampe, etc.), afectiva (gretoasa, infricosatoare, orbitoare, etc.), evaluativa (enervanta, mizerabila, de nesuferit, etc.). Mai multe studii au confirmat faptul ca, aceste cuvinte alese de pacient pentru a-si descrie durerea reprezinta masuri importante ale severitatii, cuvintele cu conotatie afectiva fiind cele mai importante.
STRATEGII GENERALE
Indici ai utilizarii potrivite a abordarilor hipnotice pentru tratamentul durerii sunt deseori oferiti chiar in terminologia pe care pacientii o utilizeaza pentru a-si descrie durerea. Adjectivele folosite pot avea un rol important in alcatuirea diagnosticului. De exemplu, durerea datorata lezarii nervilor este deseori descrisa ca o impuscatura sau fulgerare. Aspectul este foarte relevant pentru ca, de pilda, afectiunile in care durerea este descrisa ca avand o calitate de a arde, pot raspunde foarte bine la utilizarea sugestiilor hipnotice de racorire. La antipod, ariile dureroase care sunt asociate cu senzatii de frig sau imprejurari in care vasoconstrictia chiar a avut lor pot raspunde foarte bine sugestiei de caldura precum: „imagineaza-ti ca tii (zona dureroasa), la caldura degajata de niste flacari intr-un semineu deschis, si ca zona despre care vorbim absoarbe caldura astfel incat o caldura placuta inlocuieste, astfel, senzatia de rece.”
Daca un pacient se plange de o durere constanta sau intermitenta este important pentru diagnostic, deoarece aceasta durere ar putea fi acutizata de pozitie sau activitate. Atunci cand pacientii se plang de perioade aparent fara sfarsit de durere severa, si perioade mult prea scurte de confort relativ, sugestiile de distorsiune a timpului pot fi de un real ajutor. Acestor pacienti le se poate spune in cadrul hipnozei ca „perioadele de durere severa pot zbura ca si cum ar fi prezente doar pentru un timp deosebit de scurt, iar perioadele de oarecare confort pot parea a se intinde la nesfarsit in acel timp special al hipnozei”.
Durerile constante de cap, mai ales cele descrise ca o banda stransa in jurul craniului, se vor datora, de obicei, contractiilor musculare secundare stresului care pot fi usurate prin „renuntare… prin a deveni din ce in ce mai relaxat in timp ce renunti la orice strangere ne-necesara, stres sau legatura.”
ABORDAREA DURERII CRONICE
Comportamentul corect fata de un pacient care se prezinta cu o durere cronica include un diagnostic urmat de cea mai eficienta strategie terapeutica. Aceasta solicita cunostinte cu privire la etiologie, mecanism, patofiziologie si simptomatologie a diverselor sindroame dureroase, precum si disponibilitatea diverselor modalitati de terapie. In cele mai multe cazuri, succesul demersului va sta in multidisciplinaritatea colaborarii. Este important de determinat daca exista anormalitati fizice sau fiziologice.
O buna grija fata de pacienti cu durere cronica solicita mai mult timp si efort, fara de care rezultate optime vor fi dificil de atins, iar probleme iatrogenice pot fi provocate cu usurinta. Uzul corect al acestor abordari, combinat cu medicatia psihotropa potrivita, consiliere psihologica si cu trimiteri prompte ale pacientilor cronici catre centrele multidisciplinare pentru durere pot asigura un demers imbunatatit la aceasta arie dificila atat pentru pacient cat si pentru practician. Pentru primii pasi in terapie, Evans (2001) subliniaza importanta contractului terapeutic in cazul pacientului caruia i se administreaza hipnoza in tratamentul durerii. Pacientii pot avea un istoric de incercari nereusite, se pot simti abuzati de sistemul medical sau chiar inselati de medicina alternativa. Contractul aduce demersul hipnoterapeutic in domeniul asteptarilor realiste, insa conceperea lui nu trebuie sa se abata de la o verificare ecologica a simptomului (inclusiv depresia mascata sau beneficiile secundare). Realismul asteptarilor poate fi testat prin intrebari de genul „Ati fi satisfacut daca durerea dumneavoastra s-ar reduce la jumatate?”. Raspunsurile extreme pot indica natura acestor asteptari.
INTERACTIUNEA DINTRE DURERE SI STRES
Hawkins (2009, pp. 286-287) precizeaza ca „durerea nu este neaparat produsa de stres, ea este adesea amplificata de acesta: iar durerea poate fi, desigur, foarte stresanta.” Durerea reprezinta un stresor major in viata persoanei, si produce raspunsurile fiziologice clasice pentru toti stresorii. Totusi, diferiti stimuli de durere sau situatii produc diferite niveluri percepute de stres, in functie de masura in care acestia sunt interpretati ca punand in pericol viata, astfel incat raspunsurile fiziologice arata o mare variabilitate. Exista dovezi convingatoare asupra efectului daunator pe care stresul cauzat de durere il are asupra raspunsului imunitar. Un mare numar de dovezi arata ca stresul suprima functia imuna in general, indicand ca durerea severa si prelungita are consecinte grave pentru sanatate. Pentru ca aceasta survine mai ales la oamenii in varsta care au forme de durere post-operatorie severa sau alte forme de durere, durerea nu mai poate fi bagatelizata.
Hawkins (2009, p. 297) subliniaza importanta relaxarii in tratamentul durerii. El arata ca relaxarea reduce anxietatea si stresul mai ales in cazul durerilor acute. In plus, ea reprezinta un demers care poate fi invatat cu usurinta de orice pacient. Pentru a atinge aceasta stare de relaxare, autorul trece in revista mai multe metode, vorbind, de pilda, de un „bazin magic”, o „sfera de lumina”, un „dus magic”, un „lichid medicinal”, o „floare magica”, etc.
Mai multe date descriu efectele fiziologice ale durerii acute. In schimb, stim mult mai putin despre efectele fiziologice ale durerii cronice. Pe de alta parte, efectele durerii cronice asupra sanatatii psihologice sunt foarte bine stiute. Durerea cronica produce depresie, anxietate si frica. Aceste consecinte psihologice afecteaza persoana, familia si, din cauza costurilor ridicate directionate catre ingrijirea medicala si sociala, intreaga societate.
CATEVA ARGUMENTE PRIVIND EFECTELE ANALGEZIEI HIPNOTICE
Asa cum a fost precizat in prima parte, un numar de investigatii au sprijinit, in mod clar, eficienta hipnozei in demersul de cura a durerii. Aceasta a fost demonstrata pentru diverse tipuri de experienta a durerii, si chiar in pacienti cu hipnotizabilitate scazuta. Spiegel, Bierre & Rooteberg (1989) citati de Rose (2001) au descoperit un efect fiziologic bine intemeiat al controlului durerii. Ei au determinat ca amplitudinea raspunsului neurofiziologic al subiectilor carora li s-a administrat imagerie care „blocheaza” durerea a fost semnificativ redusa in comparatie cu cei care nu au fost hipnotizati. Bazat pe acest fenomen, ei vor sa demonstreze ca exista, de fapt, o baza neurofiziologica pentru blocarea durerii prin hipnoza, dar nu reusesc sa probeze acest fapt. De asemenea nu exista dovezi clare a relatiei dintre hipnoza si endorfine. Pe de alta parte, s-a aratat ca efectul placebo in controlul durerii functioneaza, prin faptul ca sistemul nervos isi produce propriile opioide endogene (Portenoy, 1994) citat de Rose (2001).
METODE FELIXIBILE IN ABORDAREA DURERII CRONICE
Hipnoza contribuie frecvent la reducerea anxietatii, insa efectul sau poate fi distins de cel al reducerii durerii. Anxietatea este puternic asociata cu durerea, insa ea exista separat de durere; o persoana cu durere acuta va fi, deseori, anxioasa, in timp ce durerea cronica este, de obicei, asociata cu depresia. S-a aratat ca benzodiazepinele reduc durerea prin micsorarea anxietatii, insa nu afecteaza pragul durerii sau senzatia fizica de durere. Toleranta la durere este ceva dicolo de durerea senzoriala, astfel incat, in unele cazuri, hipnoza inlocuieste un tranchilizant, mai degraba decat sa actioneze ca un analgezic.
Hipnoterapia este, deseori, ineficienta in ceea ce priveste durerea care are o etiologie psihologica, mai ales cand durerea este privita ca un echivalent deprimant. Depresia mascata este una din conditiile in care hipnoza ar trebui evitata, cu exceptia situatiei in care hipnoterapeutul este capabil sa gestioneze corect interactiunea cu depresia, folosind medicatia si psihoterapia. Aceasta situatie ar trebui suspectata in cazul in care pacientul are o istorie de tulburare de somn, oboseala, inapetenta sexuala, neputinta de a mai munci sau tendinta de a sta in pat. Aceasta situatie survine mai ales daca anterior pacientul a functionat eficient; asemenea pacienti pot raspunde dramatic la terapia cu antidepresive. Hipnoza poate fi folosita doar dupa ce depresia este controlata. Metodele de tratament trebuie sa fie adaptate la abilitatea hipnotica a individului. Ele depind de interesele pacientului, capacitatile sale si nivelurile de motivare. Chiar si subiectii non-hipnotizabili pot beneficia de alte aspecte ale terapiei, mai curand decat hipnoza insasi. 
Reducerea hipnotica a durerii este, de asemenea, aplicabila mai multor conditii de durere, atunci cand aceasta survine in episoade scurte, cum este, de pilda, cazul celor mai multe proceduri stomatologice. Este si cazul nasterilor si chirurgiei, unde durerea este mai lunga dar cu un punct terminus cunoscut. Este, de asemenea, folositor in situatiile in care durerea este prelungita, cum este cazul arsurilor sau cancerelor. 
AUTOHIPNOZA CA SCOP
Abordarile moderne incurajeaza implicarea mai activa a pacientilor in propria ingrijire, prin selectarea propriilor fantezii si mentinerea unei comunicari in ambele directii cu un practician in hipnoza. Exista o tendinta spre metode naturale, in care terapeutul autoritar lasa loc unei ghidari mai permisive, care conduce pe subiect in noul teritoriu al starii modificate de constiinta, pana in momentul cand acesta este pregatit sa preia initiativa. Abordarea moderna a controlului hipnotic al durerii este mai individualizata, clinicianul avand grija de nevoile speciale ale pacientului, pregatindu-l pentru ceea ce va urma si marind capacitatea sa de a face fata. Introducerea recenta a asa-numitelor abordari indirecte a plasat elemente naturaliste in practica hipnotica si a pretins ca insasi rezistenta la hipnoza poate fi invinsa. 
Studiile au aratat ca subiectii inalt sugestibili la hipnoza au o probabilitate mare sa aiba o imaginatie vie. Pe de cealalta parte, o buna imaginatie descopera putin din sugestibilitatea la hipnoza. Folosirea imageriei si fanteziei implica prezenta anumitor abilitati speciale ale persoanei hipnotizate. Imaginatia activa este permisa de catre hipnotist care incearca sa creeze cea mai favorabila situatie cu putinta pentru prezentarea abilitatilor si talentelor subiectului. Realitatea si fantezia coexista, potential, pentru a-l influenta pe subiect in felul in care acesta alege sa se comporte. Succesul depinde de motivatie.
Durerea cauzata organic este, de multe ori, ameliorabila prin tehnici bazate pe hipnoza, chiar si in situatiile in care subiectul detine beneficii importante de tip economic si social, beneficii care l-ar putea determina sa intretina starea de durere. Acestea pot include situatii in care cineva doreste sa maximizeze valoarea daunelor platite in urma unui proces sau cand persoana a castigat un stil de viata alternativ ca „pacient profesionist” al durerii, unul care adopta in permanenta rolul de „bolnav cronic”. Durerea psihogena, de obicei indusa de unul sau altul din tipurile de stres, este deseori singura cale prin care un individ anume este capabil sa-si exprime stresul. Este mult mai putin probabil, asadar, ca hipnoza sa fie folosita cu succes pentru a o trata.
Atunci cand sunt motivati de durere, chiar si pacientii care nu sunt considerati buni subiecti de hipnoza, pot castiga un control eficient al acesteia. Astfel, sugestiile hipnotice pot fi cel mai eficiente la cei puternic hipnotizabili si la cei care sunt foarte motivati de succes.
EVALUAREA POTENTIALULUI PENTRU RASPUNS HIPNOTIC
Factorii considerati de ajutor pentru terapeut, in prezicerea rezultatului controlului hipnotic al durerii includ:
1. Natura si originea durerii, mai ales daca este de natura organica sau psihologica;
2. Credinta sau scepticismul pacientului in hipnoza, respectiv expectantele legate de ameliorarea durerii;
3. Prezenta unui beneficiu secundar, social sau financiar, care survine ca urmare a mentinerii contextului de durere;
4. Motivatia pacientului spre imbunatatire;
5. Dezvoltarea unei relatii pozitive si de incredere intre terapeut si raportul pacient/client;
6. Dorinta pacientului de a practica auto-hipnoza.
Abilitatea de a produce o stare profunda de transa hipnotica nu este intotdeauna importanta, iar bunele rezultate apar ocazional si in prezenta hipnozei usoare, sau a starilor vecine cu somnul. Training-ul in autohipnoza da pacientului un sentiment al controlului sau asupra durerii si astfel, el devine independent de terapeut. Ca o alternativa, casetele audio sunt deseori oferite ca o extensie a terapiei.
TEHNICI DE CONTROL AL DURERII PRIN HIPNOZA
Tehnicile de reducere hipnotica prezinta un numar de similaritati interesante cu mecanismele de aparare cunoscute, care sunt folosite in mod normal cu functie de strategii de coping. Acestea sunt reprezentate de amnezie (reprimare), substituire, negare, deplasare si retragere in fantezie. Astfel, simptomele pot fi inlocuite: durerea poate deveni o gadilitura sau o „durere nedureroasa”. O problema intalnita deseori in terapia durerii este cea a durerii severe care nu cedeaza, durere intalnita, de exemplu, in urma accidentelor de motocicleta. In aceasta situatie, unui pacient i se poate cere „sa-si imagineze bratul ca fiind racit prin pulverizarea de apa pe piele, urmata de un suflu de aer rece – ca o briza racoroasa pe care o simti cand iesi din apa, dupa un inot, intr-o zi de vara”.
Printre tehnicile specifice de control al durerii, putem mentiona cateva demersuri concrete:
1. sugestiile de relaxare profunda pot reduce anxietatea care acompaniaza deseori durerea. Aceste sugestii pot fi potentate prin oferirea unei imagerii sub conditii enviromentale placute, cu cat mai multa imagerie senzoriala si vizuala posibila. De pilda, a cere pacientilor sa-si imagineze ca se afla intr-o cabana la munte, inconjurata de zapada, poate fi terapeutic in sine sau poate conduce la producerea unei anestezii prin racire. Aceasta poate surveni atunci cand pacientilor li se cere sa-si imagineze ca merg la o plimbare in zapada, ca iau de jos un bulgare de zapada, ca il tin pe zona dureroasa si ca raceala si amortirea se transfera, pentru a inlocui durerea;
2. sugestii directe de alinare a durerii: prin modalitatea de a spune, pur si simplu, pacientilor sub hipnoza ca durerea va disparea si ca nu se va intoarce atunci cand pacientul se va afla in starea normala de veghe, poate conduce la o aparenta reducere a durerii;
3. transferul hipnotic al durerii dintr-o parte a corpului la cealalta, unde provoaca mai putina suferinta, poate oferi beneficii pacientului care au o nevoie psihologica ca durerea sa continue fie pentru castigarea simpatiei, fie pentru beneficii materiale. De pilda, asemenea pacienti pot fi capabili sa-si transfere durerea de la abdomen la deget. Hawkins (2009, p. 303) avertizeaza ca durerea la extremitati este mai putin cauzatoare de anxietate decat cea in zona viscerala. Din acest motiv, tehnicile de „mutare” a durerii vor avea, de regula, aceasta abordare proximo-distala. Autorul (ibid, p. 307) mentioneaza o forma deosebita de mutare a durerii, in momentul cand, intr-o imagerie ghidata, el ofera, intr-un mod special, aceasta durere unui animal prietenos, cerandu-i permisiunea sa o ia inapoi oricand;
4. hipnoza poate fi folosita pentru a schimba senzatiile de durere in senzatii mai tolerabile. Poate fi sugerat ca durerea sa fie experiata ca o „zvacnire” sau „caldura” placuta in schimbul unei senzatii acute sau adanci. Hawkins (2009, p. 303) atrage atentia asupra faptului ca senzatia in care se converteste durerea poate sa nu fie una totalmente placuta pentru pacient; in caz contrar, se risca administrarea unei sugestii cu grad mic de verosimilitate. Durerea poate fi controlata prin sugerarea unei amortiri intr-o anumita zona, amortire produsa prin cererea catre pacienti de a-si imagina ca un anestezic local a fost administrat. O alta metoda anterior mentionata este „anestezia prin manusa” care poate fi transferata asupra zonei dureroase. De pilda, in stomatologie, un gel anestezic poate fi folosit pe degetul unui copil. Copilului i se spune, ulterior, ca are un deget „magic” care poate inlatura orice disconfort care este experiat in timpul procedurii. Anestezicul intareste, asadar, sugestia terapeutica. Hawkins (2009, pp. 295-296) citeaza pe Olness si Gradner (1988) si mentioneaza o tehnica prin care copilului i se prezinta, eventual prin desen, cum semnalul de durere este transmis de catre creier ca raspuns la diverse semnale ce vin pe nervii din toate partile corpului. Apoi copiilor li se cere sa-si imagineze ca detin un comutator, in creier sau in orice alta parte a corpului. Demersul presupune „intreruperea durerii”, pe perioade scurte de timp, apoi prelungirea acestor perioade din ce in ce mai mult.
5. disocierea poate fi folosita si pentru a separa pe pacienti de durerea lor. Daca pacientii sunt bine antrenati si motivati, este cu putinta pentru ei sa se disocieze cu totul sau in parte, de durere, folosind o imagerie vie si placuta. Pacientii pot chiar „sa-si paraseasca corpul” in timpul interventiilor dureroase. Disocierea poate fi atinsa prin imaginarea unei scene placute. De exemplu, se poate calatori pe o plaja insorita cu nisip cald, sau o jungla umbroasa si racoroasa, unde pacientii sunt invitati sa-si imagineze ca se micsoreaza mult de tot incat pot calatori pe spatele unui fluture. Pe masura ce ei se micsoreaza, se micsoreaza si durerea. Acest grup de tehnici s-au dovedit foarte eficiente pentru multi pacienti, mai ales pentru bolnavii de cancer;
6. in starea hipnotica, pacientii isi folosesc imaginatia pentru a gandi ca durerea lor este o experienta interesanta – neutra si distincta de suferinta pe care o poate produce;
7. poate fi sugerat ca durerea sa fie schimbata intr-o „senzatie placuta”, incompatibila cu durerea sau suferinta – pacientilor li se poate cere sa halucineze aceste senzatii, sa le viseze ori sa le proiecteze pe un ecran de film in imaginatia lor. De pilda, pacientilor li se poate spune: „Imagineaza-ti ca stai confortabil in fata unui ecran. Acum imagineaza-ti ca pe ecran te poti vedea pe tine insuti – nu asa cum ai fost, dar cum ti-ar placea sa te vezi – fara durere – si capabil sa functionezi la maximum de capacitate.”;
8. pacientilor li se poate cere, in transa, sa-si imagineze in sens invers in timp „un moment de demult, inainte ca orice durere sau disconfort, cand te simteai plin de energie si aveai un simt complet de bunastare – iar atunci cand te intorci la starea de veghe, vei simti din nou aceeasi stare de bine”;
9. distorsiunea hipnotica a timpului poate fi folosita fie pentru a lungi perioadele de confort sau pentru a scurta, aparent, perioadele de durere intensa: „Ca un rezultat al noii capacitati de a te relaxa, timpul va parea ca zboara atunci cand experiezi perioade de durere intensa. Pe de cealalta parte, timpul se va misca foarte incet atunci, iar fiecare secunda se va intinde in asa fel incat sa te bucuri din plin de perioadele cand disconfortul tau este minim, si sa le folosesti la maximum lor de potential pozitiv.”;
10. alte tehnici implica cerinta de a transforma durerea intr-o imagine vizuala care poate fi manipulata de catre imaginatie. „Acum, vezi propria ta durere. Ce forma are? Un triunghi? Un cerc? Poate o piramida sau un cub? Ii vezi culoarea? Este rosie? Galbena? Mov? Poate… o alta culoare? Acum schimba-i forma si culoarea. Noua forma si culoare sunt in mod clar incompatibile cu durerea.” Hawkins (2009, pp. 288-289) dezvolta acest procedeu si include chiar o comunicare cu durerea: „Inchide ochii si concetreaza-te un moment asupra durerii… O poti vedea, simti, atinge sau poate chiar auzi… Ce culoare are? Ce temperatura are? Este calda sau rece? Ce forma si ce dimensiuni are? Daca o poti atinge, spune-mi ce consistenta are. Este tare sau moale, aspra sau neteda? Poate vorbi sau se poate misca? Ma intreb ce ar putea spune… Daca ai asculta-o cu atentie, ai putea auzi ce are de spus… Poate ca are ceva important sa-ti spuna… Daca nu acum, poate mai tarziu in cursul unui vis… Va trebui sa astepti si sa te intrebi ce se va intampla. Imagineaza-ti ca plutesti deasupra corpului tau si poti vedea de sus unde este durerea. Poate durerea din corpul tau are o anumita culoare…”
 
La tehnicile de abordare a durerii mentionate mai sus, alte metode hipnotice au fost considerate utile, inclusiv calatoria pacientului pe curcubeu folosind culorile pentru a insufla o stare emotionala pozitiva in momente de criza. In aceasta imagerie, rosul este asociat cu un sentiment de caldura si energie vindecatoare, portocaliul cu pacea completa, galbenul cu fericirea si bunastarea, verdele cu bucuria, bleu-ul cu apa si libertarea, violetul cu linistea completa.
In cazul durerilor de cap, Gibbons (1979), citat de Rose (2001) prezinta o tehnica utila, in care pacientilor li se cere sa-si imagineze ca sunt un delfin care inoata in mare. Autorul sugereaza ca aceasta imagerie scade pulsul si descreste presiunea sanguina, ceea ce conduce inevitabil la o usurare a congestiei circulatorii de la nivelul capului si o ameliorare a durerii la pacientii care sufera de migrena si alte dureri de cap induse de stres.
 
CONCLUZII
Tehnicile prezentate aici reprezinta doar o scurta trecere in revista. Consecutiv unei bune intelegeri a metaforelor si interventiilor utilizabile in tratamentul hipnotic al durerii, hipnoterapeutii pot veni cu propriile lor idei si pot construi noi modalitati de abordare.
 
Multumiri coordonatorilor proiectului POSDRU/88/1.5/S/47646 pentru publicarea acestui articol.
 
 
Bibliografie
 
Evans, F.J. (2001) „Hypnosis in Chronic Pain Management” in International Handbook of Clinical Hypnosis Burrows, G.D., Stanley, R.O., Bloom, Ed.; ISBN el. P.B. 0-470-84640-2 , pp. 247-260
Hawkins, P.J. Hipnoza si stresul: Ghidul pentru clinicieni. Iasi, Polirom, 2009
Olness, K.N,, Gardner, G.C. Hypnosis and hypnotherapy with children. Londra: Grune & Straton, 1988
Portenoy, R.K. (1994) „Opioid therapy for chronic non-malignant pain: Current status.” in Fields, H.L., & John C. Liebeskind (Ed.), Progress in Pain Research and Management, Vol 1, (pp. 247-287) Seattle: ISAP Press 
Rose, L. (2001) „Hypnose and pain” in International Handbook of Clinical Hypnosis Burrows, G.D., Stanley, R.O., Bloom, Ed.; ISBN el. P.B. 0-470-84640-2 , pp. 261-272
Spiegel, D., Bierre, P. & Rootenberg, J. (1989) „Hypnotic alteration of soatosensory perception” in Am. J. Psychiat., 146, pp. 749-754  
 

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent