Despre frustrari… 3.92/5 (4)
3.92/54

0
1037

9b61c9add26ae66de11f78f97af7a160_XL.jpg

„Viata este ce ni se-ntampla atunci cand lucrurile nu merg conform planului” – John Lennon

„Cand am renuntat la ideea de a controla viata si pe ceilalti, am simtit ca sunt liber si mult mai putin odios!” – Sting

Spunem despre Dorel ca reactioneaza intr-un anumit mod pentru ca este frustrat. Pentru ca parintii nu i-au oferit afectiune, pentru ca in copilarie n-a avut parte de atentie, de jucariile dorite, de ciocolata sau de piscoturi…

Cum ne vindecam de frustrare? Merita sa investim energie in „vindecarea” de ea?

Frustrarea este emotia negativa care inseamna fie impiedicarea cuiva sa-si realizeze o dorinta, sa-si implineasca o nevoie, fie starea psihica ce rezulta din acest blocaj. Blocajul este recunoscut de individ ca un obstacol si este trait ca atare. Persoana poate avea parte de bariere subiective si obiective, la care reactioneaza adaptativ sau nu. In cazul neadaptarii la situatie, intervine stresul.

Frustrarea se asociaza cu stresul. Cand obstacolul nu poate fi inlaturat, devine generator al starii de stres, iar organismul trece prin ceea ce H. Selye a numit „sindrom general de adaptare”. Acest sindrom evolueaza in trei etape: de alarma, de rezistenta si de epuizare. Faza de alarma, se manifesta prin hipotensiune, tahicardie si o secretie crescuta de hormoni suprarenali (cortizon, adrenalina). In faza de rezistenta, organismul s-a adaptat aparent la situatie. Daca efectele stresului se mentin, se intra in faza de epuizare, cu consecinte nocive in organism: psihosomatizari (ulcer, migrene, cefalee, constipatie, diaree), anxietate si depresie, anorexie si bulimie, tulburari sexuale, de somn, boli de inima.

Stresul genereaza frustrare, iar frustrarea prelungita si nesolutionata devine la randul ei stres. Cele doua fenomene se interconditioneaza, se presupun reciproc.

Stresul „pozitiv”, eustresul, este dat de gestionarea incorecta a evenimentelor pozitive (nasterea unui copil, casatorie). Stresul „negativ”, distresul, este generat de evenimentele negative din viata (pierderea locului de munca, divort, etc). Pare curios, dar eustresul necesita tot atat de mult efort de adaptare din partea organismului ca si distresul, pentru ca si experientele pozitive pot declansa aceleasi modificari biochimice ca si cele negative.

Avem reactii diferite la frustare. Reactionam diferit la barierele externe sau interne:

– Infruntam pericolul

– Ocolim pericolul intuit, perceput

– Supracompensam (daca o persoana are un complex de inferioritate intr-un domeniu, va compensa, ajungand sa exceleze intr-un alt domeniu. Artistul Henri Toulouse Lautrec, de exemplu, avea picioarele taiate, dar a fost un pictor celebru, iar Jacques Salome, considerat unul dintre marii comunicatori ai lumii, are un handicap fizic, etc).

Frustrarea pune in functiune mecanismele de aparare ale Eului fiecaruia. Aparitia sentimentului frustrant activeaza automat mecanisme de aparare: activismul, altruismul, anticiparea, intelectualizarea, izolarea, refularea, sublimarea, umorul, refuzul realitatii, etc. Dintre toate, umorul si sublimarea sunt considerate cele mai „mature”.

Sublimarea este desexualizarea unei pulsiuni, derivarea unei pulsiuni sexuale sau agresive spre activitati valorizate social: artistice, intelectuale, morale, sportive.

In ceea ce priveste simtul umorului, este benefic sa-l avem permanent „la purtator”. Este util si eficient „sa reformulam” situatii traite si percepute ca traumatizante intr-un mod in care sa descoperim si sa punem accent pe aspectele placute, insolite. Omul trebuie „sa-si aplice personal” umorul, pentru ca un simt sanatos al umorului nu presupune a rade de altul, sarcasm sau ironie.

Multe lucruri sunt bune, dar nu toate ne sunt de folos! Ne dorim diverse si nenumarate, dar avem oare Nevoie de ele? Avem nevoie cu adevarat de acceptarea altora, de masina aceea, de pantofii aceia, de statutul acela?! Daca suntem frustrati ca vecina are un post mai bun, ca prietena are un sot mai atragator sau ca seful tipa la noi, ar fi de folos sa devenim constienti ca toate acestea isi au sursa in comparatii – care sunt cu adevarat daunatoare – si in neiubirea de sine.

O anumita doza de frustrare ajuta la maturizare. Studiile referitoare la amanarea placerii, facute cu copii, au dus la concluzia ca cei care au rezistat satisfacerii imediate a placerii si a dorintei, adica cei cu toleranta la frustrare mai mare, au ajuns adulti echilibrati in viata, cu incredere in ei, cu rabdare. Deci, putina frustrare nu strica, ba dimpotriva ne este necesara in procesul maturizarii, al adaptarii.

Ajunsi la terapie, adultii isi dau seama ca nevoile lor reale sunt altele, ca prin acumulari materiale nu fac decat sa incerce sa-si demonstreze continuu, iluzoriu, ca sunt persoane „perfecte”. Inteleg ca nu au nevoie decat sa invete sa aiba incredere in sine, sa se accepte, sa se iubeasca, adica” Sa Fiinteze”, sa fie!

Solutia impotriva frustrarii este sa intelegem verbul „A Fiinta”. Pentru ca acest demers sa fie mai simplu simplu, iata verbe sinonime care ne ajuta in intelegere si aplicare:

– A respira constient;

– A dansa, a canta, a citi, a picta;

– A face o baie calda;

– A palavragi cu prietenii;

– A rade de tine, a rade cu altii;

– A face sport de dragul miscarii, nu de dragul performantei;

– A face dragoste;

– A invata sa avem rabdare cu sine si cu altii;

– A invata sa-ti placa de tine, a invata sa (te) apreciezi;

– A face voluntariat…

Va invit sa completati completati voi aceasta lista, pe linia punctata imaginar…

 

Autor: Camelia Anca Baciu

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent