Cum sa-i cunoastem pe copii

0
768

d197c421d422f5cbf569ea13f09ef700_XL.jpg

JOCUL este un prim si fundamental izvor al dezvoltarii personalitatii.

Prin joc copilul cauta sa depaseasca situatia imediata si sa-si realizeze scopurile fictive. “Jocul pregateste viitorul, potolind nevoile prezente”- Claperade

Poate ma veti intreba de ce m-am oprit asupra jocului si de ce caut sa-i scot in evidenta importanta pe care o are, pentru ca mi-a fost dat sa intalnesc si sa lucrez cu, copii fara copilarie. Lucrez alaturi de copii care nu au invatat ce inseamna sa te joci, ce inseamna joaca, ce inseamna joc, jocul spontan si fara grija, jocul copilului, care stie ca mama si tata vor fi acolo cand se va intoarce de la locul de joaca.

Copii mult prea traumatizati de o societate mult prea egoista, prea avara, care loveste cu buna stiinta in tot ce are ea mai de pret in viitorul ei, in copii.

Copii batrani, care au uitat sa zambeasca, au uitat sa se mai joace, acum griji si nevoi, frici si temeri, zgandara gandul si somnul copilului.

O intrebare nerostita citesc in ochii acestor copii. Se va mai intoarce mama? Se va mai intoarce tata? Oare isi mai amintesc de mine?

Comoara unui parinte sunt copii. Dar putini stiu asta!

Procesul de socializare al copilului prin joc se identifica la varsta prescolara, acest lucru se datoreaza in mare parte structurii jocului, respectiv continutului sau.

Cand jocul prescolarilor depaseste simpla manuire de obiecte, el ajunge sa reflecte in continutul sau aspecte ale dinamicii vietii sociale, diverse raporturi, care se stabilesc intre om si obiectele folosite de acesta, precum si relatia dintre oameni si procesele de creare sau de utilizare a obiectelor.

Jocul, impune pe langa relatii de continut si relatii directe intre copii, determinate de necesitatea organizarii acestuia. Astfel inainte de inceperea jocului, copii isi selectioneaza tovarasii de joaca, iar acest lucru are o importanta deosebita in procesul de socializare.

Daca la anteprescolari si la prescolarul mic, criteriul de selectionare este vecinatatea spatiala, interesele imediate (jucaria dorita), obisnuinta, spre varsta de 5 ani apare dorinta de a manifesta preferinte subiective, bazate pe un sentiment de simpatie sau antipatie. Criteriile atractiei si respingerii, incep sa ocupe un rol hotarator in grupele de joc.

Pana la 4 ani predomina forma de joc individual, datorita slabei capacitati a copilului, de a-si corela actiunile proprii, cu cele ale partenerului, si tot la aceasta varsta, partenerul de joc este perceput ca un rival, ca pe cineva care trebuie intrecut. Abia spre 5 ani, acest rival capata valente de partener egal de activitate, iar dorintele acestuia sa fie luate in considerare. Varsta de 5 ani sunt marcate importante modificari ale jocului, in sensul trecerii la jocul de grup. Evolutia acestuia se face gradat, intr-o prima faza are aspectul de “joc paralel”. Prescolarii mici, doi sau mai multi se joaca unul langa altul, cu jucarii identice, jocuri identice, depasind stadiul de as smulge unul altuia jucaria. O alta faza o constituie “jocul de alternanta”, joc in care copilul indeplineste unul sau mai multe roluri (de. Mama si copilul).

O a trei etapa spre jocurile de grup o constituie, jocul in doi, iar apoi aparitia jocului in grupuri mai mici.

Jocul in doi, se intalneste frecvent la varsta de 3 ani, jocul cu adultul sau jocul cu un copil mai mare. Jocul cu un partener de aceiasi varsta este o etapa mult avansata in procesul de socializare, deoarece presupune deprinderi si obisnuinte din viata sociala.

Intr-o forma primara a jocului in doi, unul dintre copii va indeplini un rol pasiv, iar celalalt va avea un rol activ, pentru ca treptat sa se activeze nevoia de participare specifica oricarui copil si sa impuna o incercarea de comunicare, de dialog si in sfarsit de cooperare.

Jocul in grupuri mici este prezent la prescolarii mici si mijlocii si creeaza copiilor o ocazie de experienta pozitiva, din punctual de vedere al experientii vietii in colectiv.

Jocul este un proces care exista si se dezvolta, schimbandu-se in mod continuu, nu are varsta si nu se finalizeaza, deci el nu poate fi vazut deci nici nu il putem atinge, iar ceea ce nu putem vedea nu putem definii, el exista pur si simplu. A ne intreba ce este jocul, inseamna a ne intreba de ce este copil.

Copilul se joaca inca din primele momente ale vietii, iar jocul este cea mai mare achizitie a vietii sale. Este firesc sa vezi un copil care se joaca la orice varsta, iar noi ca adulti trebuie sa-l invatam sa se joace si in acelasi timp sa-i dezvoltam capacitatile de a se juca.

Un rol deosebit de important in jocul copilului il au: familia, gradinita, scoala, care au obligatia morala de a-i asigura copilului conditii de joc.

Varsta prescolara ocupa un punct nodal in evolutia jocului, datorita locului si ponderii pe care o ocupa in viata copilului.

S-a aratat ca este activitatea dominanta a varstei infantile, afirmandu-se chiar ca este forma exclusiva a comportamentului sau.

Jocul are o valoare functional imediata sau tardiva, el pregateste numeroase adaptari si fixeaza achizitiile pretioase ale copilului. Copilaria este data copilului pentru joc, jocul este un antrenament pentru viata, pentru o cat mai buna adaptare la cerintele societatii. Daca acest antrenament pentru viata i se refuza copilului, acesta va devenii un dezadaptat si un introvertit.

Jocul copiilor constituie un teren important al desfasurarii capacitatilor psihologice, inclusive a celor intelectuale si a trasaturilor de personalitate.

La varsta prescolara dorinta de explorare, de a descoperi este prezenta, iar fantezia copilului nu are margini; mai apare la aceasta varsta si o dorinta de miscare, permanenta, iar in toate acestea se regasesc subiectele de joc ale copilului.

Prin joc joc copilul descopera pas cu pas lumea inconjuratoare, analizeaza, experimenteaza, cu alte cuvinte ii creste dezvoltarea capacitatilor intelectuale, iar prin jocurile de miscare, care presupun activitate motrica, se dezvolta si fizic.

In joc, copilul modeleaza, picteaza, construieste, dezvoltandu-si simtul estetic sin nu numai prin joc copilul invata sa cunoasca realitatea inconjuratoare, cunoaste caracterele spatiale ale obiectelor, putandu-si da anumite raspunsuri..

Prin joc copilul invata sa comunice cu obiectele, cu cei din jur invatand cum sa se comporte intr-o prima faza, datorita caracterului sau imitativ.

Prin joc copilul isi descopera punctele slabe si cele forte, capacitatile si interesele, jocul il ajuta sa se integreze intr-un grup, sa se inteleaga cu lumea inconjuratoare, astfel jocul este parte integranta a vietii copilului.

Prescolaritatea este apreciata, ca fiind perioada, care cuprinde cea mai importanta experienta educationala din viata unei persoane.

Simbol al bucuriei, al primaverii, al florilor, al zborului, al expansiunii sufletesti creatoare, copilaria este determinanta pentru “scara valorica’, pe care va putea urca orice om pe parcursul vietii. Astfel putem defini copilaria, ca fiind marea uvertura a marii opere ce se numeste viata.

“Omul nu este intreg decat atunci cand se joaca” -Shiller

Jocul este activitatea fundamentala la varsta prescolara, el se realizeaza in afara unui scop anume, bine definit, dar cu tipul, jocul va capata contur si un continut mai precis, bine definit.

Jocul coloreaza intens intreaga viata a viitorului om, iar prin intermediul activitatii de joc se realizeaza progresul necesar pentru integrarea intr-un nou stadiu de dezvoltare. Jocul este o conditie esentiala pentru evolutia sa ulterioara. Si pe buna dreptate se poate spune, ca, “cel mic” lipsit de joc va ramane pe viata cu o puternica carenta in structura personalitatii sale. Acolo unde sunt create conditii normale pentru dezvoltarea, jocul patrunde adanc in viata copilului, influentand si subordonand celelate activitati (invatatura si munca).

Ceea ce caracterizeaza jocul la varsta prescolara este caracterul sau tot mai iradiant.

Jocul la varsta prescolara are o dubla semnificatie, pe de o parte el este cadrul in care se manifesta si se exteriorizeaza intreaga viata psihica a copilului, in joc copilul exprimandu-si cunostintele, emotiile, satisfacandu-si dorintele, descarcandu-se tensional.

Jocul reprezinta principalul instrument de formare si dezvoltare a capacitatilor psihice ale copilului, caci nici una dintre functiile psihice ale copilului nu pot fi concepute in afara activitatii de joc..

Jocul satisface in cel mai inalt grad nevoia de miscare si de actiune a copilului, jocul nu deschide nu mai universal activitatii, ci si universal extrem de variat al relatiilor interumane, oferind prilejul de a patrunde in intimitatea acestora si dezvoltand dorinta de a se compara cu adulti, jocul da posibilitatea copilului de as apropia realitatea inconjuratoare, de a se familiariza cu activitatea socioumana a activitatii adultilor, a cunoaste si stapanii universului imediat.

Jocul formeaza, dezvolta si restructureaza intreaga viata psihica a copilului.

Jocul copiilor este incitant, copiii au nevoie sa viseze, sa fabuleze, sa imbine lumea realului cu cea a fantasticului, pentru ca mai apoi adaptarea la viata cotidiana, la viata reala sa se faca intr-un mod cat mai adecvat, intr-un mod cat mai natural, cat mai firesc.

 

Autor: Ilinca Rusu

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent