Cum putem combate procrastinarea. Metoda Pomodoro 4.63/5 (10)
4.63/510

0
3800

Ține deja de domeniul evidenței cum că succesul este o combinație de ceva talent și mult efort. Sunt celebre cuvintele lui Thomas Edison: „Geniul este format din 1% inspirație și 99% transpirație”. Ca să ajungem să ne atingem maximul de potențial, avem nevoie să ne luăm angajamentul că vom munci constant pentru a ne dezvolta aptitudinile. Uneori însă motivația nu este suficientă în acest sens și ajungem să ne împotmolim în obstacole foarte pragmatice.

Procrastinarea este un fenomen foarte răspândit, și unul din obstacolele serioase care ne blochează în timpul desfășurării unei activități, ajungând în cazuri mai extreme să ne îndepărteze complet de scopurile pe care ni le propunem. Procrastinarea presupune a ceda în permanență unor diverse tipuri de tentații care ne determină să nu mai facem ceea ce, rațional, suntem conștienți că trebuie să facem într-un anume moment. Practic, atunci când vrem să începem o activitate, se dă o luptă în mintea noastră între latura noastră rațională și cea care preferă confortul. Ne dedublăm în doi indivizi separați care încep să se certe între ei. Unul spune că e timpul să muncim, că trebuie să începem și apoi să terminăm ceea ce ne-am propus, că e mai înțelept să facem treaba din timp și apoi să ne rămână și vreme pentru activități mai plăcute. Celălalt ne convinge însă că nu e atât de grav și că nu e atât de târziu, că putem să o lăsăm pe mai încolo, că ne-ar face mai productivi dacă începem cu activitățile plăcute. În mod normal, dacă suntem obișnuiți să procrastinăm, personajul rațional ajunge să se impună abia în ultimul moment. Este mai bine decât deloc, cu siguranță, dar activitatea pe care o întreprindem are inevitabil de suferit – nu reprezintă maximul nostru de potențial.

A admite predispoziția înspre procrastinare este primul pas în combaterea ei. Apoi este importantă conștientizarea faptului că vorbim de o obișnuință foarte greu de evitat. De multe, ori simpla voință nu se dovedește a fi eficientă, tentația fiind prea mare și obișnuința prea bine înrădăcinată. Anumite metode însă ne pot ajuta atât pe termen scurt, cât și pe termen lung să ne luptăm cu această problemă.

Metoda pomodoro este una din metodele împotriva procrastinării care au dat rezultate pentru multe persoane și care merită să fie încercată. A fost inventată de Francesco Cirillo, iar numele îi vine de la un cronometru de bucătărie pe care acesta îl folosea și care era în formă de roșie (pomodoro – roșie în limba italiană). Metoda presupune împărțirea timpului în perioade relativ scurte de muncă intensă focalizată pe o singură sarcină, urmate de pauze (timpul alocat muncii împreună cu pauza aferentă reprezintă un pomodoro). Cronometrul dotat cu alarmă, preferabil în formă fizică, eficientizează metoda, reușind pe termen lung să creeze chiar un reflex condiționat care să genereze instantaneu concentrarea. În cazul în care nu avem unul la îndemână, se poate folosi și un cronometru online, existând chiar unele realizate special pentru această tehnică.

Se spune că cea mai eficientă perioadă de concentrare este aceea de 25 minute, urmată de 5 minute de pauză. Sigur însă, cifrele se pot adapta, astfel încât să corespundă ritmului de muncă al fiecăruia. O persoană mai activă ar putea alege perioade mai scurte de timp, în timp ce o persoană mai lentă, căreia îi este greu să pornească și apoi greu să se oprească, ar putea alege perioade mai lungi urmate și de pauze mai lungi. Alte variante ar putea fi 10 minute de activitate urmate de 3 minute de pauză sau 45 de minute de activitate urmate de 15 minute de pauză. Nici pauzele mai lungi nu afectează eficiența metodei (în cazul în care asta ne face mai productivi și nu avem un volum de muncă atât de mare încât să nu ni le permitem). Un pomodoro poate fi format și din 15 minute de muncă și 15 minute de pauză. O metodă de acest tip, la fel ca metodele de învățare de exemplu, nu funcționează la fel pentru toată lumea. Este important să avem asta în minte, ca să nu ne descurajăm în cazul în care metoda nu ni se potrivește sau nu dă rezultate imediate.

După realizarea corectă a patru pomodoro (un ciclu) se ia o pauză mai lungă, după care se reia procesul de la început. În cazul în care vorbim de perioada standard de 25 de minute de muncă și 5 minute de pauză, după patru perioade de acest fel se poate lua o pauză de până în 30 de minute. Numărul de patru pomodoro trebuie să fie și numărul maxim de perioade alocat unei singure activități. Dacă estimăm că e necesar mai mult timp, înseamnă că activitatea trebuie sub-divizată, astfel încât să devină abordabilă. Complexitatea unei activități este unul din motivele care ne fac să procrastinăm realizarea ei.

Ideea este să nu lăsăm nimic să ne oprească din realizarea activității noastre, în timpul perioadei alocate concentrării asupra acesteia. Aceasta înseamnă că este necesar să ne distanțăm de orice stimuli care ar putea să ne tenteze (Internet, telefon etc.). Sigur, ne dăm seama că, dacă ne dorim ca metoda să funcționeze, putem să ne verificăm Facebook-ul doar în pauză. Însă tentațiile pot să apară și într-un mod mai subtil, lucru de care este nevoie să fim conștienți. Să luăm un exemplu. Ne pregătim pentru un examen folosind metoda pomodoro, iar activitatea noastră este aceea de a aprofunda primul curs. Începem să citim și găsim un concept care nu ne este familiar și pe care nu îl găsim explicat în notițe. Ne hotărâm să îl căutăm pe internet. Este foarte probabil acum să ne lăsăm absorbiți de ceea ce găsim, să ajungem de la explicația conceptului la alte idei cu care vrem să ne familiarizăm mai bine, și tot navigând pe internet să ajungem în cele din urmă să citim despre subiecte care nu au nicio legătură cu activitatea noastră.

Există însă o soluție pentru acest tip de tentație aparent inocentă. Orice lucru despre care considerăm că are nevoie de aprofundare separată, îl notăm pe o hârtie. După ce am notat, continuăm activitatea, sărind peste partea problematică. Apoi, în ideea în care, cel mai probabil (mai ales dacă vorbim de activități de studiu), se vor aduna mai multe asemenea subiecte de cercetare ulterioară, ne alocăm un pomodoro (sau mai multe) special pentru acest scop.

Dacă dintr-un motiv mai mult sau mai puțin justificat am întrerupt perioada alocată activității pentru ceva care nu are legătură cu ea, fie chiar și pentru un minut, acel pomodoro este considerat nul și trebuie să îl începem din nou.

Aplicarea metodei pomodoro are toate șansele să devină o poveste de succes, întrucât realizează care sunt principalele cauze care ne fac să procrastinăm și propune soluții în acest sens. Se pornește de la câteva principii de bază.

–         Obiectivele vagi și complexe creează anxietate. De aceea este important să începem cu o fază de planificare, în care formulăm obiective realizabile (pe parcursul a maxim patru pomodoro) și pe care le aranjăm într-o anumită ordine în funcție de priorități. Poate suna de-a dreptul înfricoșător un obiectiv de tipul „să mă pregătesc pentru sesiune” în timp ce „să citesc ce spune Hobbes despre starea de natură pentru cursul de Istoria ideilor politice” sună abordabil.

–         Ne putem concentra doar perioade limitate de timp. În cazul în care suntem motivați să realizăm ceva, ne putem propune să ne concentrăm până ce ne atingem scopul, lucru care ne va extenua în scurt timp, moment în care putem intra într-o stare de panică. Respectând această tehnică, putem veni în întâmpinarea acestei evidențe prin a ne aloca pauze de care ne putem bucura în mod legitim și care ne vor încărca bateriile pentru următoarea sesiune de lucru. Este foarte important să intercalăm timp liber de-a lungul desfășurării activității. În cazul în care procrastinăm, nefăcând nimic productiv, nici nu reușim să ne bucurăm de activitățile care în alt context ne-ar părea relaxante. Ne simțim în permanență vinovați  că nu facem ceea ce ar trebui, chiar dacă tentația de a face orice altceva este prea mare ca să ne facă să ne schimbăm comportamentul.

–         Multi-taskingul nu este productiv. Încercând să facem foarte multe în același timp, nu reușim să facem de fapt nimic. Alternarea activităților poate să fie foarte productivă, dar este necesar ca, totuși, o perioadă considerabilă de timp să fim concentrați pe ceva anume. În caz contrar, nu doar că realizăm activități doar pe jumătate, dar ne și ia mult mai mult timp, pentru că de fiecare dată când schimbăm ceea ce facem avem nevoie de o perioadă de acomodare.

Surse bibliografice:

CIRILLO, Francesco, The Pomodoro Technique, Lulu.com, 2009

NOTEBERG, Staffan, The Pomodoro Technique Illustrated. The Easy Way To Do More in Less Time, Pragmatic Programmers, Canada, 2009

Why Procrastinators Procrastinate

 

Autor: Maria Măgurean

Liceunet

Bacalaureat2016

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent