Comportamente anomice la persoanele varstnice 4/5 (1)
4/51

0
1629


Imbatranirea nu reprezinta doar un program al dezvoltarii umane, ci este mai ales o traire, o stare emotionala si mentala. Conceptul de batranete a starnit foarte multe controverse nu doar datorita faptului ca imbatranirea este foarte diferita in zone geografice diverse, dar si pentru ca ea apare si evolueaza diferit de la persoana la persoana. Au fost identificate mai multe aspecte ce tin de imbatranire, acestea incluzand transformari fiziologice, biochimice si comportamentale. Ca si la varstele de debut ale vietii, si in aceasta perioada are loc o distantare a regresiei biologice fata de cele ale diferitelor functii psihice, a constiintei si a dinamicii vietii interioare.

Viata psihica a omului este strans legata de relationarea acestuia la ambient, fiind influentata de modul in care prelucram informatia o receptam si o prelucram.  Intregul tablou al activitatii psihice este determinat de amprenta experientei de viata parcurse, dar si de procesele de reechilibrare ce antreneaza fortele compensatorii ale experientei si cele functionale ale organismului. Odata cu imbatranirea biologica apar modificari si la nivelul activitatii psihice. Procesele senzoriale sunt in declin, dar sunt afectate si memoria de scurta durata, procesele cognitive etc.
    Declinul psihic este dependent de mai multi factori care privesc atat structura anatomo-fiziologica a individului, cat si de conditiile de mediu, modul de viata dus, felul in care s-a realizat in viata din punct de vedere profesional si familial etc. Conservarea unor functii psihice sunt determinate si de o anumita forma de rezistenta genetica care poate contribui la mentinerea unor insusiri psihice si fizice, binenteles intre anumite limite. Inteligenta poate sa se mentina relativ activa, totusi apar modificari la nivelul tumultului de idei care incepe sa scada. In declin se afla si discursul verbal, tocmai din cauza pierderii ideilor, fapt care determina timidatea sau chiar teama in exprimarea ideilor. Se mai manifesta si o mare inflexibilitate a opiniilor si rationamentelor. Insa aceste scaderi ale performantelor intelectuale difera in functie de pregatirea culturala a fiecarui individ.
    Multor oameni in varsta le plac calatoriile, le place sa citeasca sau sa se uite la televizor. Dupa varsta de 70 de ani se manifesta numeroase momente de observatie linistita (in satele romanesti este binecunoscut peisajul persoanelor in varsta care stau „la ulita” pe banci urmarind cu interes spectacolul oferit de strada si lumea aflata in trecere).
    Din punct de vedere afectiv emotiile devin putin mai primitive. Tulburarile psihoafective sunt dominante si tind sa-si puna amprenta pe intreg comportamentul persoanei in varsta. Apar in mod frecvent starile depresive, ceea ce dermina un dezechilibru in plan intern, dar si o perturbare a relatiilor cu cei din jur. Starile de depresie sunt insotite si de gandurile legate de moarte, dezvoltandu-se teama de moarte. Ideile sunt accentuate de pierderea partenerului de viata sau chiar de decesul unuia dintre copii. Apar si stari de frustrare deoarece isi face simtita prezenta ideea de inutilitate sau cea de neluare in seama de catre ceilalti. Persoanele care sufera de depresie tind sa fie pesimiste, inhibate, nefericite si nelinistite, dar manifesta si negativism fata de orice sugestie.
    Alt fenomen des intalnit la persoanele in varsta este cel de hipertrofiere a sinelui, deoarece au tendinta de a raporta la propria persoana toate faptele si intamplarile, ajung sa justifice astfel anumite comportamente revendicative. Acest fenomen se poate dezvolta pana la aparitia sindromului de depersonalizare care se exprima prin pierderea identitatii de sine. Persoana respectiva se comporta ca si cand nu isi mai apartine siesi, emotiile sunt reci, iar latura comunicationala este inhibata. Acest sindrom se poate asocia cu ipohondria si cu isteria.
    Memoria poate sa fie afectata, aparand asa-numitele amnezii infantile, cand persoana nu-si mai poate aminti evenimente din anumite perioade ale vietii. Framantarile cauzate de pierderile de memorie determina insomnii, dar si comportamente violente (in limbaj mai ales) fata de cei din jur care ii atrag atentia.
    Tulburarile de memorie se asociaza cu tulburarile de gandire si cele ale limbajului. Se instaleaza idei de persecutie, astfel incat persoana respectiva are impresia ca este urmarita si judecata in permanenta pentru ceea ce spune sau pentru ceea ce face. Asocierea acestor cu ganduri cu ipohondria determina idei conform carora este foarte bolnava si nimeni n-o baga in seama.
    Comportamental aceste persoane se manifesta prin nervozitate, irascibilitate si stari de frustrare. In situatii mai grave aceste trairi determina parasirea domiciliului, vagabondaj sau fuga de colectiv. De multe ori aceste comportamente sunt asociate cu un consum excesiv de alcool, cu tentative de viol, mai ales asupra unor persoane mai tinere. Toate aceste comportamente anomice semnifica o proasta adaptare la situatii, dar si la colectiv, o lipsa de cooperare si un pronuntat egocentrism.

Identitati si subidentitati la varsta a III-a: consecinte si mijloace de interventie

In literatura psihologica si in cea medicala apar o serie de dispute cu privire la conceptul de batranete respectiv la perioadele propriu-zise de involutie. Aceste dispute au aparut pentru ca imbatranirea apare diferit de la o zona la alta , dar si de la o perosana la alta. Trebuie luate in calcul si modul de viata, factorii psihologici din timpul vietii, poluare de orice fel, mentinerea unor preocupari profesionale si sociale etc.
    Din punct de vedere psihologic subidentitatile varstei a III-a ca si explicatiile privind imbatranirea sunt explicate prin  raportarea la teoriile behavioriste. Au aparut si teorii mai recente, cum ar fi cele ale invatarii sau cele ale dezvoltarii si continuitatii care incearca sa surprinda specificitatea varstelor senectutii, dar si caracteristicile generale ale acesteia.
    Varsta a III-a poate sa fie impartita, dupa tipul fundamental de activitate si dupa tipul de relatii in trei subperioade:
1.    subperioada de trecere la batranete: 65 – 75 de ani;
2.    subperioada batranetii medii: 75 – 85 de ani;
3.    subperioada marii batraneti sau a longevivilor: dupa 85 de ani.
    In perioada batranetii identitatile si subidentitatile intra intr-o serie de noi pozitii. Astfel tipul fundamental de activitate devine adaptarea la un nou orar de activitati atat de tip familial, cat si social. Datorita pensionarii tipul de relatii se modifica, restrangandu-se din aria profesionala si limitandu-se la relatiile de tip familial. In prima perioada, cea de trecere la batranete, subidentitatea profesionala se dezoficializeaza si se integreaza in subidentitatea de tip social. Subidentitatea maritala ramane esentiala, iar cea parentala este relativ expansiva datoria aparitiei nepotilor care solicita din punct de vedere afectiv si emotional o anumita implicare. Este o perioada care are ca specific o usoara fragilitate biologica, aparand riscul unor boli cardiace, boli respiratorii, dar si cancer. Femeile sunt mai afectate din punct de vedere emotional si afectiv, fiind preocupate mai mult de sanatatea familiei si mai ales a sotului, gandindu-se la situatia lor dupa imbolnavirea acestuia sau chiar decesul lui. Barbatii sunt mai preocupati de propria sanatate si de mentinerea acesteia.
    In perioada batranetii propriu-zise subidentitatea parentala se dilueaza incet, devenind mai importanta cea sociala, dar care se manifesta intr-un teritoriu social sigur. Mortalitatea este mai mare, apare si riscul reducerii mobilitatii sau chiar imobilitatea.
    Fiecare subperioada are caracteristicile sale, insa exista un numitor comun: din punct de vedere fizic si psihic survin modificari care pot genera stari diverse. Rolul familiei este foarte important fiind necesare caldura si atractia familiala, mai ales cand survine decesul unuia dintre partenerii (unuia dintre parinti).
    Crizele de involutie sunt resimtite diferit de barbati si de femei. La acestea, din cauza menopauzei, apar tulburari functionale. De aceea sunt necesare masuri de psihoigiena care sa ajute persoana respectiva sa treaca de aceasta perioada intr-un mod cat mai confortabil. Se impun evitarea excesului de alcool, medicamente, fiind necesare atitudini de intelegere si suport afectiv. Sunt binevenite activitatile practice, utile, placute, relaxante. Prevenirea sau tratarea unor afectiuni psihice (sentimente de culpabilitate, izolare, gelozie, tulburari afective, stari ipohondriace) se pot realiza prin crearea unor ambiante placute, calme, protectoare si antrenante, cu un puternic caracter securizant.
    La barbati crizele de involutie sunt mai putin accentuate ca la femei, iar incetarea activitatii sexuale (andropauza) se instaleaza mai tarziu decat la femei (55 – 70 de ani). Masurile de psihoigiena impun tratament medicamentos, doar daca acesta este necesar, psihoterapie de suport si adoptarea unor activitati cu caracter sublimativ, dar si activitati prin care sa se faca util.
    Alte modalitati de crestere a longevitati, dar si de imbunatatire a traiului unei persoane de varsta a III-a sunt reprezentate de o hranire echilibrata, de existenta unor preocupari, si a unei vieti active si dupa pensionare, de evitare a exceselor si binenteles existenta unui comportament profilactic.

Vulnerabilitate victimala – prevenire si combatere
Vulnerabilitatea persoanelor de varsta a III-a este data de degradarea fizica, dar si de cea psihica. De foarte multe ori persoane in varsta au devenit victime a diferitelor forme de infractiuni, si nu numai. Daca ne referim la vulnerabilitatea victimala determinata de societate, putem sa spunem ca foarte multi batrani ajung sa sufere de foame sau se priveaza de multe beneficii, din cauze financiare. Este un aspect pe care putem sa-l combatem doar cu printr-o reala protectie sociala. Din punct de vedere infractional multe persoane de varsta a III-a devin victimele escrocarii, din cauza diminuarii puterii de discernamant. Astfel ajung sa fie alungati din case datorita primirii in spatiu a unor persoane fara scrupule care le pun sa semneze hartii prin care-i accepta in locuinta, fara a le explica si alte consecinte ale acestui fapt. Apoi sunt infractiunile penale carora le cad victime batranii, dar mai ales femeile (jafuri, batai, violuri sau chiar crime) realizate pe fondul unei incapacitati fizice si a diminuarii reflexelor. In aceste situatii prevenirea se poate realiza de catre familie, care trebuie sa-si protejeze rudele aflate la varsta senectutii.
    O importanta deosebita trebuie acordata unui alt fenomen caruia ii cad victima din ce in ce mai des persoanele aflate peste 65 de ani si anume fenomenului suicidar. Cercetarile realizate in ultimii ani au aratat ca frecventa cazurilor de suicid a crescut mult. Varstnicii sunt mai inclinati decat alte categorii de subiecti sa elaboreze panuri autodistructive, prezentand mai putine semnale de avertizare cu privire la tendintele lor. Aceste sinucideri pot sa imbrace diferite forme, existand si forme silentioase cand acesti decid sa moara de iannitie sau prin amestecul de medicamente. Insa varsta inaintata nu reprezinta un factor predictor, ci mai ales un anumit cumul de factori: depresia, izolarea sociala, pierderile, bolile somatice sau psihice, dar si originea etnica, statutul economic, cel marital etc.
    Cunoasterea acestor factori reprezinta primul pas in cadrul interventiei de criza la varsta inaintata. Totusi este dificil de realizat un diagnostic pentru astfel de situatii de criza carora le cad victime persoanele de varsta a III-a, deoarece acestia ezita sa se adreseze unor cabinete psihologice, ei punand accent pe aspectele somatice sau pe cele spirituale. Este important ca medicii de medicina generala, ca si clericii sa reuseasca sa identifice un posibil comportament de risc.
    Exista si anumiti factori de risc care pot sa contribuie la declansarea unei crize psihologice, cum ar fi: depresia, doliul cu complicatii, abuzul de alcool sau medicamente, scaderea functiilor cognitive, boli cronice severe, precum si modificari in ceea ce priveste statutul socila sau dinamica familiei. Adultii varstnici trebuie sa se adapteze multiplelor modificari de roluri si de responsabilitati. Pensionarea, pierderea partenerului de viata, distanta fata de copiii adulti sau diversele boli somatice reprezinta unele dintre modificarile de roluri si de dinamica a familiei.
    Se stie ca multi dintre cei in varsta prefera sa traiasca independent, insa dificultatile financiare, bolile si alte probleme ajung sa-i forteze sa locuiasca impreuna cu unul dintre copii. Exista insa si situatii in care copii nu accepta acest lucru sau nu exista copii, astfel incat batranii ajung in case de batrani. Este un fapt care poate sa transforme persoana respectiva intr-o victima, sau cel putin asa sa fie considerat de aceasta.  De asemenea pot sa apara situatii de abuz verbal, fizic, emotional, sau de neglijare, situatii care se regasesc in toate mediile sociale.
    Chiar daca astfel de situatii nu pot fi prevenite, macar trebuie gasite solutii de diminuare a efectelor sau de combatere a acestora. Datele de cercetare au aratat faptul ca psihoterapia este eficienta in tratarea depresiei si a altor tulburari de dispozitie a celor aflati la varsta batranetii. Aceasta este utila si persoanelor in varsta carora le sunt contraindicate medicamente antidepresive sau anxiolotice din cauza unor boli somatice.

Bibliografie:

1.    Emil Verza: „Psihologia varstelor”, Ed. Prohumanitate, Bucuresti, 2000;
2.    Ursula Schiopu: „Psihologia varstelor, ciclurile vietii”, EDP, Bucuresti, 1997;
3.    Irina Holdevici: „Consilierea psihologica si psihoterapia in situatii de criza”, Ed. Dual Tech, Bucuresti, 2006;
4.    Ann Birch: „Psihologia dezvoltarii”, Ed. Tehnica, Bucuresti 2006;
5.    Ana Munteanu: „Psihologia dezvoltarii umane”, Ed. Poilrom, Iasi, 2006

 

Autor: Anca Urduzan

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent