Atribuire si motivatie 4.67/5 (2)
4.67/52

1
2000

 

      Comportamentul oamenilor este influentat de modul in care percep realitatea, de modul in care identifica posibile cauze si explicatii pentru a analiza o situatie.

       Fritz Heider, initiatorul teoriei atribuirii, considera ca oamenii aflati in fata unor situatii, vor fi tentati sa le analizeze si vor face doua tipuri de atribuiri: interne si externe. Este important sa ne identificam tipul de atribuire  pe care il realizam  deoarece in acest mod vom descoperi si alte aspecte legate de propriul comportament adoptat.

 

        Pentru inceput, vom analiza urmatoarea situatie:

” Astazi am intarziat la serviciu.

 Cine este de vina?

  Raspuns: a) seful care mi-a stabilit programul;

                 b)eu, deoarece nu mi-am organizat suficient de bine timpul;”

 Daca voi alege raspunsul a), tind sa identific o cauza externa, “seful”, deci am  judecat comportamentul meu in termeni de cauzalitate externa (situationala).

Daca voi alege raspunsul b), “eu”, am judecat comportamentul meu in termeni de cauzalitate interna (dispozitionala).

  De ce am luat ca exemplu aceasta situatie? Deoarece am dorit sa arat ca atribuirile pe care le facem, constituie o variabila semnificativa pentru viitoarele noatre comportamente. Asadar, revenind la exemplul anterior, daca am ales raspunsul b), este posibil ca pe viitor sa-mi organizez lucrurile asa incat sa nu mai intarzii. Deci, tipul de atribuire pe care il facem, devine predictor pentru viitorul comportament adoptat.

   Oamenii fac atat autoatribuiri, incercand sa-si explice propriul comportament, cat si heteroatribuiri , cautand sa explice comportamentul altora. In acest context interesant este faptul ca, oamenii tind sa judece comportamentul celuilat in termeni de cauzalitate interna iar propriul comportament sa-l judece in termeni de cauzalitate externa. L. Ross (1977), a numit aceasta tendinta a oamenilor, eroare fundamentala de atribuire.

   De ce se intampla acest lucru? De ce atunci cand ne judecam propriul comportament, il punem mai degraba pe seama atribuirilor situationale, externe?  Deoarece, fugim de responsabilitate, incercam sa o transferam altcuiva.

   Problematica preferintei pe care o au oamenii pentru a face atribuiri interne sau externe, a fost analizata de J.B. Rotter, sub denumirea de locul controlului. (locus of control). Atunci cand locul controlului este intern, oamenii vor considera succesul sau esecul, o consecinta a eforturilor depuse sau a propriilor capacitati. Cand locul controlului este extern, succesul sau esecul, va fi pus pe seama unor factori precum: sansa, influenta celorlalti, dificultatea sarcinii.

  Locul controlului este legat de motivatie, in sensul ca oamenii cu un loc al controlului intern, sunt mai motivati, mai putin stresati si se considera capabili sa exercite un control asupra a ceea ce li se intampla.

  Atribuirile pe care le facem sunt legate de o anumita dimensiune a personalitatii, si anume de autoeficienta.  Autoeficienta se refera la ceea ce credem despre abilitatile  proprii, despre capacitatea pe care o avem de a duce la bun sfarsit actiunile necesare obtinerii unor performante.

  In concluzie, observam ca atribuirile  pe care le facem in termeni de cauzalitate interna sau externa, locul controlului pe care-l detinem, influenteaza viitoarele noastre comportamente. Ideal ar fi sa nu plasam responsabilitatile noastre pe umerii celorlati, sa ne asumam greselilie, sa invatam din ele, sa avem pretenii de la noi si apoi de la ceilalti.

 

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

1 COMENTARIU