Atitudinile de interpretare in comunicarea interpersonala 4/5 (1)
4/51

0
1321

cdbf366d9f51982d2973fefc5c0ec9b1_XL.jpg

Intr-o situatie de comunicare interindividuala, orice individ poate sa dezvolte cinci mari tipuri de atitudini (de interpretare, de evaluare, de ajutor sau de consiliere, de chestionare sau de ancheta, de comprehensiune). Avand la baza lucrarile lui Porter, tipologia atitudinilor ne va permite sa intelegem ca orice atitudine creeaza un anumit tip de relatie.

Pornind de la definitia atitudinilor de interpretare in comunicarea interpersonala: „a formula, a verbaliza pentru celalalt ratiuni ascunse care se afla la originea spuselor sau faptelor sale” (J.C. Abric, Psihologia comunicarii), lucrarea de fata va prezenta tipologia atitudinilor de interpretare, avand ca suport principal studiul de specialitate a lui Jean Claude Abric – “Psihologia comunicarii”.

TIPUL DE RELATIE CREATA

Interpretarea presupune automat un interpretant si un interpretat. Cineva transmite ceva ce stie celuilalt, care nu stie acel ceva. Atitudinea de interpretare creaza si accentueaza o diferenta de statut intre actorii interactiunii, creand o relatie ierarhizata in profitul celui ce interpreteaza. Ea creaza – sau accentueaza – o relatie de dependenta a interpretatului fata de interpretant: cu cat interpretez mai mult pe cineva, cu atat creste mai mult dependenta lui fata de mine. Natura dependentei se intemeiaza pe relatia fata de cunoastere: interpretantul se prezinta ca detinator al unei presupuse cunoasteri.

CONSECINTELE POSIBILE ASUPRA EXPRIMARII CELUILALT

In principal exista trei consecinte posibile si anume:

– Contradependenta;

– Blocarea exprimarii interpretatului;

– Canalizarea discursului celuilalt.

REACTIA DE CONTRADEPENDENTA

Reactia celuilalt la relatia de dependenta poate lua forma unui refuz de a accepta aceasta situatie. Printre formele curente ale reactiei de contradependenta se numara si agresivitatea.

BLOCAREA EXPRIMARII CELUILALT

Se disting doua situatii de interpretare: gresita si corecta. Daca interpretarea este gresita, este aproape de la sine inteles ca poate produce blocarea comunicarii, daca avem in vedere ca ea reprezinta expresia neintelegerii celuilalt, fapt care nu este in masura sa favorizeze exprimarea. Cand verbalizam o interpretare gresita, riscam ca celalalt sa se opreasca din exprimare, acesta observand ca ceea ce a spus nu a fost catusi de putin inteles.

Al doilea caz este cel in care interpretarea este corecta. Paradoxal, interpretarea corecta reprezinta tipul de interpretare susceptibil de a produce blocajul maxim. Intr-adevar, formularea unei interpretari corecte va declansa, in cele mai multe cazuri, mecanisme de aparare cu atat mai importante cu cat interpretarea este mai pertinenta.

Indiferent daca interpretarea este corecta sau gresita, atunci cand in cadrul comunicarii utilizam atitudinea de interpretare ne asumam un risc considerabil, si anume acela de a declansa un blocaj. O alta problema delicata apare in acest punct al analizei.

Care este explicatia pentru faptul ca interpretarea este considerata o atitudine negativa (ca un fel de concluzie: daca vrei sa comunici nu trebuie sa interpretezi), desi se stie ca o serie de practicieni din domeniul psihologiei o utilizeaza sistematic in relatiile terapeutice? Raspunsul la aceasta intrebare este ca in situatiile terapeutice, interpretarea este o formulare care apare ca pertinenta doar incepand cu un anumit moment al comunicarii, referindu-ne aici la cura.

Altfel spus, o interpretare poate juca in mod efectiv un rol pozitiv, cu conditia de a fi formulata intr-un moment in care celalalt poate sa o inteleaga si sa si-o asume (sau mai exact sa si-o apropie). Si tocmai pentru ca el este in masura sa si-o apropie, interpretarea in acel moment va juca un rol pozitiv.

Cand spunem non-interpretare, nu sustinem ca interpretarea trebuie exclusa definitiv si total dintr-o situatie de comunicare, ci mai degraba ca atitudinea de interpretare nu poate constitui in nici un caz fundamentul comunicarii, ci doar rezultatul acesteia.

Deci in concluzie, prima consecinta posibila a interpretarii este: contradependenta, mai precis agresivitatea, deteriorarea climatului si deteriorarea comunicarii.

A doua consecinta este blocajul –indiferent daca interpretarea este corecta sau gresita -, intreruperea exprimarii.

CANALIZAREA DISCURSULUI CELUILALT

Canalizarea discursului celuilalt este a treia consecinta posibila. Interpretarea este una dintre cele mai performante metode ale manipularii. Daca se doreste ca discursul celuilalt sa fie orientat intr-o anumita directie, unul dintre mijloacele cele mai sigure ale orientarii va consta in formularea unei interpretari sau a alteia, interlocutorul fiind astfel incitat sa reactioneze in raport cu aceasta. O serie de interpretari poate canaliza si orienta complet discursul celuilalt in directia dorita de interpretant.

CONCLUZII

Atitudinea de interpretare il expune pe utilizatorul sau unui numar mare de riscuri in raport cu obiectivul vizat.

Regula non-interpretarii se poate formula simplu: daca dorim sa-i permitem celuilalt sa se exprime in mod autentic, trebuie sa evitam interpretarea. “Cu cat interpretez mai mult, cu atat permit mai putin celuilalt sa se exprime intr-un mod real, personal si profund „(dupa J.C. Abric, Psihologia comunicarii).

Conform dr. Cornel Lazar: „… indeosebi in consiliere, interpretarea, ca atitudine a consilierului, este o practica utila, cu conditia stapanirii ei si aplicarii in momentul potrivit, ca mijloc de provocare in constiinta pacientului a unei autointerpretari corecte.”

Legat de afirmatia de mai sus (anume ca interpretarea este una dintre cele mai performante metode ale manipularii), in cartea sa „Arta de a influenta”, Alex Mucchielli infatiseaza o multitudine de exemple privitoare la influentarea prin manipulare. Voi cita din aceasta carte doar un singur exemplu, referitor la influentarea prin manipularea emotiilor, si anume cazul orbului de pe podul Brooklyn:

„Pe podul Brooklyn, intr-o dimineata de primavara, un orb cerseste. Pe genunchii sai se afla un carton pe care scrie: „Orb din nastere”. Multimea trece indiferenta prin fata lui. Un necunoscut se opreste, ia cartonul, il intoarce, mazgaleste cateva cuvinte pe el si pleaca. Imediat dupa aceea, miracol! Fiecare trecator intoarce capul si multi, induiosati, se opresc si arunca un banut in cutie. Cele cateva cuvinte au fost de ajuns. Ele spun simplu: Este primavara iar eu nu pot sa o vad.”

De ce in prima situatie trecatorii nu-i dadeau nimic cersetorului?

De ce, o data cuvintele schimbate, accepta sa-i ofere un ban?

Exista doua explicatii care au fost date:

1. Noul text de pe carton „atinge” una din motivatiile profunde ale trecatorilor: compasiunea lor, in timp ce primul text nu reusea sa o faca. „Forta” mesajului asigura deci producerea efectului scontat.

2. Interpretarea proprie a autorului este total diferita. In acceptiunea sa, raspunsul e de bun simt: trecatorii in primul caz nu dau nimic, pentru ca actiunea lor nu are o semnificatie pozitiva. In cel de-al doilea caz, trecatorii ofera bani cersetorului pentru ca acum actiunea lor capata un sens pozitiv pentru ei. Semnificatia pozitiva poate fi de genul: „trebuie sa contribui la usurarea poverii acestui sarman orb”.

Cu alte cuvinte, spunem sau facem ceva tocmai pentru ca afirmatia sau actiunea cu pricina au un sens pentru noi.

Andre de Peretti, Jean-Andre Legrand si Jean Boniface in studiul lor comun privind tehnicile de comunicare, dau cateva exemple relevante de comportamente, relatand mai jos unul din exemple:

– Frederic este un student de 18 ani. La cafenea Bruno, un prieten de-al sau ii vorbeste despre insuportabilele dureri de cap pe care le are de doua saptamani. Frederic il intreaba daca a consultat un medic, la care celalalt raspunde: „Nu am fost la nici un medic. Nu vreau sa mi se acorde nici o ingrijire.”

Frederic poate raspunde adoptand unul dintre urmatoarele comportamente:

INTERPRETARE:

– Explicativa: „Cred ca ai o amintire neplacuta in legatura cu vreun medic.”

– Directiva: „Nu vrei sa te supui unei ingrijiri pentru ca vrei sa te autopedepsesti pentru ceva.”

– Proiectiva: „Esti nelinistit in legatura cu examenele si ti-e teama de orice examinare medicala.”

– Cooperanta: „Suferi, dar vrei sa rezisti in singuratate, din mandrie sau din nehotarare.”

Desigur, raman ca si variante si celelalte comportamente de raspuns (decizii sau solutii, suport, evaluare, ancheta, reverberare, diversiune).

Horst Ruckle in „Limbajul corpului pentru manageri” arata cat de importanta este interpretarea corecta a ceea ce ni se comunica:

„Un refuz lipsit de afect se exprima printr-un „nu”. O incarcatura negativa apare atunci cand folosim expresii ca „niciodata”, „imposibil”, „asa nu”, pe care le subliniem prin lasarea buzei in jos, prin mainile atarnate, etc.

In afara de forma continutului comunicarii, este necesar sa efectuam codificarea, intr-un mod convenabil partenerului de discutie. Numai astfel el va putea sa decodifice si sa inteleaga mesajele.

Neintelegerile in comunicare se pot datora, de exemplu: momentului ales nepotrivit in timp, perturbarilor in canalul de transmisie, unor coduri gresite si unor semnale nepotrivite transmise prin limbajul corpului.

Pentru a micsora erorile de comunicare, trebuie definite, stabilite, in mod precis: locul, motivatia, initiativa, comportamentul participantilor, tipul de relatii, precum si stilul si forma procedurilor de comunicare.”

 

Lista bibliografica:

Jean Claude Abric –Psihologia comunicarii, Editura Polirom, Iasi, 2002

Andre de Peretti, Jean-Andre Legrand, Jean Boniface –Tehnici de comunicare, Editura Polirom, Iasi, 2001

Horst Ruckle –Limbajul corpului pentru manageri, Editura Tehnica, Bucuresti 2001

Alex Mucchielli –Arta de a influenta; analiza tehnicilor de manipulare, Editura Polirom, Iasi, 2002.

 

Autor: Simona Chereches

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent