Armonizarea relatiei parinti-copii

0
807

083a3cd1f6267cd054f0bab31261d7ae_XL.jpg

Ne confruntam deseori, in “meseria” de parinte, cu probleme legate de gestionarea relatiei cu copilul. Am intalnit adesea parinti care se plangeau ca nu sunt ascultati de copii. De cele mai multe ori, considerau ca aceasta este o problema a copilului, si doreau metode prin care sa il faca sa asculte, sa fie docil si cuminte. Din fericire, nu exista metode care sa vizeze exclusiv copilul, nu exista un panaceu prin intermediul caruia copilul sa fie tratat de neascultare. Si asta, deoarece in majoritatea cazurilor nu este o problema a copilului, ci este o problema a relatiei dintre parinte si copil, iar cel mai in masura sa intervina pentru optimizarea acestei relatii este parintele. Schimbandu-si maniera de abordare a copilului, va reusi sa schimbe si comportamentul copilului, si sa puna bazele unei relatii armonioase.

Relatia parinti-copii nu este nici pe departe o relatie liniara sau uni-directionala, ci este o relatie circulara. Asta inseamna ca orice gest, atitudine, vorba sau comportament al parintelui determina un raspuns al copilului, raspuns care la randul sau, determina urmatoarea reactie a parintelui.

Inca din primii ani de viata, initiatorii acestei relatii sunt parintii. Ceea ce inseamna ca de comportamentul lor va depinde comportamentul copilului. Nu exista un manual cu reguli clare care sa ii invete pe parinti cum sa reactioneze in fiecare situatie pe care o pot intalni, pentru a avea cu copii o relatie ideala.

Exista insa, cateva principii de care ar trebui, in rolul de parinti, sa tinem cont, atunci cand dorim sa ne imbunatatim relatia cu copilul.

–          Fiecare copil este unic. Ceea ce inseamna ca elementul esential in relatie este sa ne cunoastem copilul. A-l cunoaste inseamna a sti ce ii place, ce prefera, ce detesta, cum se comporta in diverse situatii, etc. Cunoscandu-l vom sti sa tinem cont de ceea ce ii face placere sau nu, vom sti cum sa il abordam in diverse situatii. De exemplu, daca stim ca nu ii face placere sa mearga la gradina zoologica, deoarece ii este teama de animale, vom evita sa il ducem in acel loc pana in momentul in care teama este depasita. Insistand sa il ducem, fortat, in locuri care nu ii plac, vom declansa o reactie ostila sau de retragere care il indeparteaza de noi si ne pozitioneaza in rolul de agresor. Copilul va intelege in acel moment, ca parintele nu tine cont de dorintele lui si il pune in situatii dificile. Concluzia sa poate fi ca nu poate conta pe parintele sau si relatia este din start afectata. In schimb, putem modifica acest comportament cu pasi mici, fara insistenta, aratandu-i atlase cu animale, inventand povesti menite sa ii creeze simpatie fata de anumite specii si dorinta de a le intalni in realitate. In felul acesta aratam intelegere si blandete si castigam increderea copilului nostru. Este indicat sa ii aratam ca tinem cont de parerile si alegerile lui si ii respectam in felul acesta personalitatea. Il putem intreba cu ce doreste sa se imbrace a doua zi, ce doreste sa manance la gustare, ce tricou prefera sa ii cumparam atunci cand am iesit impreuna la cumparaturi. In felul acesta reusim atat sa il cunoastem mai bine cat si sa il ajutam sa se cunoasca pe sine.

–          Increderea reciproca si respectul sunt esentiale. In orice relatie, nu putem cere de la cineva, ceva ce noi insine nu oferim in relatia respectiva. Nu ii putem pretinde sotului sau sotiei sa ne iubeasca daca noi nu oferim iubire, nu ii putem cere vecinului de scara sa ne respecte daca noi il tratam cu ironie, etc. Prin urmare, nu ii putem cere copilului nostru sa aiba incredere in noi, atat timp cat nu ii demonstram ca si noi avem incredere in el, si ca suntem demni de incredere. Asta inseamna ca, in orice situatie, ii spunem adevarul, ne tinem promisiunile, suntem sinceri si deschisi cu el. A-l minti inseamna “nu te cred suficient de destept incat sa-ti dai seama ca te mint”, a ne incalca promisiunile inseamna “nu te cred suficient de important incat sa ma tin de cuvant” sau “am altele mai importante pe cap”, a nu fi deschis inseamna “nu cred ca ai capacitatea sa ma intelegi”. Sunt mesaje dureroase pe care, chiar daca nu le exprimam deschis, sau chiar daca noi insine nu suntem constienti ca le transmitem indirect, copilul le primeste. Cand suntem sinceri, deschisi, ne tinem promisiunile, demonstram copilului ca avem incredere in el si ca il respectam. Ii aratam, prin felul in care il tratam, ca este important pentru noi. In felul acesta, el invata de la noi cum sa se comporte, prin exemplele pe care i le dam, iar un exemplu in sine face cat o mie de cuvinte.

–          Timpul si activitatile lui sunt importante. Un element definitoriu al inteligentei emotionale, alaturi de empatie, este capacitatea de a face diferenta intre esential si neesential. Un exercitiu de autoevaluare ar fi sa trecem pe o coala de hartie, cate dintre activitatile noastre zilnice sunt cu adevarat esentiale. Vom fi uimiti sa constatam cat timp pierdem cu amanunte sau actiuni neesentiale (ii povestim o ora sotului despre cearta de la serviciu, vorbim cu vecina despre ultima inundatie, privim la televizor si ne minunam de cate emisiuni proaste au aparut in ultima perioada, si lista poate continua). Toate acestea sunt actiuni neesentiale care, uneori, ne rapesc un timp pretios alaturi de copil. Orice ocazie de a face ceva impreuna este valoroasa pentru el si ajuta la optimizarea relatiei. Joaca lui cu masinutele sau papusile este o ocazie pe care o putem valorifica, deoarece este o activitate in care este implicat emotional, oricat de puerila ni se pare noua ca adulti. Daca impartim cu el aceasta activitate plina de semnificatie pentru el, cream un canal de comunicare si de apropiere si il facem sa se simta important. In drumul spre parc, il putem antrena in diverse activitati: sa compuna o poveste despre un copac pe care tocmai l-a vazut, sa inventeze un joc nou sau sa povesteasca despre colegii de la gradinita. Ritualurile sunt la fel de importante si au rolul de a produce o apropiere intre parinti si copii prin elementul de stabilitate si reper pe care il au in rutina zilnica. Cititul unei povesti inainte de culcare, pregatirea impreuna a hainutelor pentru a doua zi, un joc preferat al copilului jucat impreuna, toate acestea si multe altele au un rol la fel de important in valorizarea copilului. De asemenea, putem implica copilul in activitatile noastre gospodaresti, dandu-i sarcini pe care sa fie capabil sa le indeplineasca. In loc sa il lasam in camera lui sa se joace cat timp suntem ocupati sa pregatim masa de pranz, ii putem da sa modeleze figurine din coca, sau sa decupeze servetele in forme geometrice. In felul acesta, el capata incredere in sine, vazand ca este util, si avem o alta ocazie de a petrece timp impreuna.

 

Metodele prin care ne putem optimiza relatia cu copilul nostru sunt inepuizabile. Este bine sa ne bazam pe propria intuitie si creativitate pentru a gasi solutii la orice problema care apare, si sa fim convinsi ca nu exista dificultati de nedepasit. Totul este sa ne acordam incredere noua si copilului nostru si sa ne dorim cu adevarat sa avem o relatie frumoasa. Si, nu uitati, nu exista copii rai, ci doar copii descurajati.

 

Autor: Claudia Gabriela Dumitriu

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent