Al treilea sex. Metrosexualul 4.12/5 (14)
4.12/514

0
1728

         De-a lungul istoriei, noțiunea de bărbat ideal a fost redefinită de nenumărare ori, în funcție de caracteristicile principale ale epocii respective. Astfel, faraonii, regii și țarii aveau prilejul de a se bucura de plăcerea marială, prin posesia de blănuri și bijuterii, în timp ce clasele de mijloc trăiau în condiții mizere, fiind îmbrăcate în zdrențe și mușcate de purici. Un prim indicator al superiorități sociale îl reprezenta vestimentația, caracterizată prin opulență.  Începând însă cu secolul XX, multe dintre casele regale din Europa au căzut și marea prapastie dintre cei care aveau și cei care nu aveau a început să se diminueze, una dintre consecințele acestor evenimente fiind modificarea rolurilor masculine și feminine. Acesta este contextul apariției și evoluției noului bărbat, bărbatul stilat, sofisticat și încrezător în propriile puteri.

          Bărbatul, vechi, tradițional, reprezintă produsul unor forțe convergente precum: acțiunea biologica, reprezentată de cromoxomul Y și testosteron, acțiunea sociala, prin funcțiile acordate bărbaților la acea vreme- războaie, vânatoare- și acțiunea psihologică, prin educația specifică impusă bărbaților, întâlnită în limbajul verbal sub formă de: „Un bărbat trebuie să fie așa și sa facă așa”, „Unde ți-e bărbăția?”, „Fii bărbat!”. Principala caracteristică a bărbatului tradițional o reprezintă forța: forța musculară, puterea sexuala, tăria de caracter. Bărbatul tradițional este agresiv, agresivitate ce îl determină să fie combatativ, curajos, războinic, dar și violent, crud, criminal. Totodată, agresivitatea îl face să dețină autoritatea, să fie mereu deasupra, ambițios, rezistent, și sa-i supună pe ceilalți. Gandirea sa este preponderent logică și raționala, întrucât acesta calculează, analizează, intuiește beneficiile și consecințele, și acționează mai puțin instinctiv. Modul de percepere a stărilor afective este o altă caracteristică esențială a bărbatului tradițional: bărbatul tradițional își controlează în permanență stările afective, își interzice exprimarea emoțiilor, de orice natura ar fi acestea. Exteriorizarea sentimentelor ar echivala cu vulnerabilitatea. De asemenea, își reprimă și sensibilitatea, ceea ce îl face să devină o ființă dură, rece, nemiloasă. Fuge de sentimente, nu își permite să fie nici afectuos, nici tandru, căci i-ar fi pusă la îndoială bărbăția. Limbajul bărbatului tradițional este specific atât prin formă, cât și prin fond. Prin formă, ne referim la tonul dominator, asemenea unui războinic, iar prin fond, la reticiența de a face confidențe, de a vorbi despre problemele personale, despre emoții. Bărbatul tradițional nu simte, ci face, dă informații, sfaturi, ordine.

       Între anii 1980 și 1990 își face apariția un nou model de masculinitate, caracterizată prin atenția asupra propriei persoane, asupra stilului personal și a propriei frumusețe, sub denumirea de „bărbat modern”. Apariția noului tip de bărbat a fost considerată de mulți ca o evoluție pozitivă. Noul bărbat este considerat ca fiind autentic prin maniera sa de a împrumuta din rolurile feminine, devenind astfel conștient de propria afectivitate și sensibilitate, jucând un rol activ în viața de familie și acordând o atenție deosebită aspectului său fizic.

      În contextul modernității târzii, masculinitatea capată o nouă formă, prezintă noi caracteristici, consistent abordate atât în revistele de modă, cât și în literatura de specialitate. Acest tip nou de masculinitate poartă denumirea de metrosexualitate. Termenul de metrosexual este format prin aglutinarea primei părţi a cuvântului metropolitan şi a celei de-a doua parte a cuvântului heterosexual. Acest termen a fost introdus de Mark Simpsoll și desemnează un narcisist, îndrăgostit de sine, dar și de stilul său de viață, fapt ce evidențiază principala caracteristică a metrosexualilor, aceea de a se alege pe sine ca principal obiect al dragostei.

      Schematic, metrosexualul este bărbatul care împrumută aproape toate din îndeletnicirile rezervate femeilor, care este mai apropiat de „sinele său feminin”. Astfel, metrosexualul provine din mediul urban, este stilat, emancipat, posedă simț estetic și resurse financiare, caută în ceilalti oglinda propriei reflectări, este narcisist și hedonist, își reprimă masculinitatea și oferă posibilitatea de a capta interesul ambelor sexe, fapt în deplin acord cu natura sa narcisistă. Metrosexualul tipic, bărbatul frumos, îngrijit, cochet, nu merge pur și simplu la cumpărături, ci face „sesiuni de shopping” cu prietenii, petrece mult timp prin malluri, are discuții „fashion”, este atent la ce mănâncă, își schimbă des ținuta, în conformitate cu tipul de activitate desfășurată, acordă o mare atenție aspectului sau fizic, urmează ritualuri de înfrumusețare, are o garderobă impresionantă, adoră parfumurile tari, este pasionat de accesorii de firmă,  proiectează o imagine sensibilă, și nu se îndrăgostește, pentru că nu are timp.

      Apariția metrosexualității ar corespunde unei tendințe de modificare a rolurilor tradiționale masculine și feminine. Astfel, odată cu emanciparea femeii și a creșterii rolului social al acesteia, bărbatul devine nesigur în propria identitate și se orientează spre activități mai puțin caracteristice rolului masculin, cum ar fi practicile de autoîngrijire.

       Modul în care este percepută metrosexualitatea variază. Cheng, Ooi și Ting (2010) au studiat acest lucru. Astfel, unii oameni percep metrosexualul drept un fashion-icon sensibil, un obsedat de oglindă, care utilizează numeroase produse de auto-îngrijire. Alții categorizează metrosexualul drept un bărbat provenit din mediul urban care investește timp și bani în aparențe și în stilul său de viața și este apropiat de partea sa feminină. De asemenea, sunt oameni care consideră că un bărbat este metrosexual doar dacă folosește anumite produse pentru a-și aranja părul. La extremă, oamenii se referă la metrosexuali ca fiind gay, iar alții ca fiind niște feminizați. Percepțiile variate asupra metrosexualității indică faptul ca termenul este limitat și provoacă confuzii, deoarece nu descrie cum sunt acești bărbați sau cum se simt ei.

       Părerile autorilor vis-a-vis de fenomenul metrosexualității sunt divergente. De exemplu, Anderson (2008), este de părere că fenomenul metrosexualității, din cauza plictiselii și al repulsiei față de fenomen, a luat sfârșit in 2004. Pe de altă parte, Simpson (2006) consideră ca acest fenomen este în plină ascensiune și neagă vehement posibilitatea ca acest curent să fi luat sfârșit. Se poate considera că metrosexualitatea a dispărut ca fenomen, în sensul în care nu mai șochează și devenind un fel de stil de viață. Deși metrosexualul nu a dispărut, categoria lor s-a lărgit. Dacă la începutul apariției termenului, metrosexualul era bărbatul care depunea nenumărate eforturi pentru a se înfrumuseța și pentru a ieși în evidență, în prezent curentul cuprinde și bărbați care au grjă de aspectul lor fizic, însă nu sunt la fel de excesivi cu acestea.

      Din perspectiva teoriei lui Freud, fenomenul metrosexualității inversează binarele de activ-pasiv și masculin-feminin. În mod tradițional, un bărbat emană masculinitate, care devine în final un act. De asemenea, este cunoscut faptul că bărbații ar trebui să se comporte diferit de reprezentantele sexului feminin, mai exact, într-un mod care amintește de masculinitatea lor tradițională, lucru pe care metrosexualii nu îl dau de înțeles. Privind fenomenul metrosexualității prin prisma teoriei lui Jung, remarcăm că acesta este mai aproape de „anima” lui. Acesta susține faptul ca nici un bărbat nu este complet fără partea sa feminina, dar și că exteriorul, imaginea ideala a bărbatului, este compensată interior prin slăbiciune feminină ( Jung, 1996).

      Metrosexualitatea reprezintă o formă de identitate masculină ce pune accent pe stil și aspect. Identitatea metrosexualilor a fost caracterizată de multe ori  drept superficială și artificială. Însă masculinitatea acestora nu este mai evoluată comparativ cu cea tradițională. Metrosexualitatea induce o nouă versiune a masculinității care nu alterează postura dominantă a bărbatului. Cu toate acestea, această masculinitate nu instistă asupra distincțiilor existente dintre homosexuali și heterosexuali, și ar putea reprezenta, sfârșitul sexualității masculine.

      Metrosexualul se deosebește în primul rând de restul bărbaților prin încărcarea cu semnificații a aspectului exterior, întrucât afișează o imagine mereu îngrijită și pusă la punct. Însă practicile metrosexualilor de înfrumusețare nu se rezumă doar la stilul vestimentar. Aceștia sunt dispuși să depună eforturi mai mari comparativ cu adepții tradiționalismului, prin adoptarea unor ritualuri de îngrijire considerate feminine. Astfel, metrosexualul nu se tunde, ci merge la hair-stylist, se pensează, se epilează, apelează la tratamente cosmetice, manichiură, pedichiură și este dispus să folosească numeroase produse cosmetice de make-up și de îngrijire a feței, părului și corpului. În rândul metrosexualilor, aceste practici de înfrumusețare au devenit ritualiri pe care aceștia le consideră necesare. Sacralizarea corpului de către metrosexuali este un adevărat proces, ce are o valoare exponențială, în sensul în care corpul nu este nici forță de muncă, ca în viziunea industrială, nici „carne”, ca în viziunea religioasă, ci devine un obiect de cult narcisic.

      Termenul de metrosexualitate, indiferent daca este considerat „demodat” sau „la moda”, continuă să aiba un impact. Considerând metrosexualii drept o amenințare față de masculinitatea autentică, tradițională, unii autori au încercat să elimine termenul, însă apariția metrosexualilor vestește o schimbare majoră în construcția socială a masculinității. Metrosexualitatea poate fi considerată a fi o noțiune banală, trecătoare, care induce o schimbare în tiparele de cumpărare ale unei clase privilegiate, dar modul în care oamenii au reacționat la ea denotă faptul ca au perceput-o ca fiind la fel de transgresiva și la fel de amenințătoare precum homosexualitatea. Astfel, ceea ce a început ca un trend și un fenomen de marketing a sfârșit prin a deveni o forță care poate schimba pentru totdeauna modul de percepere a masculinității și, implicit, a bărbatului.

 

 

Vișan Ioana-Gabriela
Licențiat în Psihologie

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent