Agresivitatea in comportamentul copilului si adolescentului (cauze si solutii posibile) 3.17/5 (6)
3.17/56

0
3226

Agresivitatea se refera la comportamentul directionat spre a rani. Agresivitatea poate fi fizica sau verbala, iar comportamentul este clasificat ca agresivitate daca nu produce efectiv durere sau leziuni. Comportamentul care produce accidental durere sau leziuni nu este agresivitate. Distrugerea proprietatii sau alte comportamente distructive se pot incadra in categoria de agresivitate.

TIPURI DE AGRESIVITATE
Agresivitatea este un fenomen complex compus dintr-un numar de alte comportamente specifice. Moyer prezenta o clasificare a agresivitatii in sapte categorii, din punct de vedere psihologic, biologic si evolutionist.

– agresivitatea de pradator: atacul pradatorului
– agresivitatea inter-masculina: competitia intre masculii din aceeasi specie pentru accesul la resurse, femele, dominanta, statut, etc.
– agresivitatea indusa de frica: agresivitatea asociata cu incercarea de a fugi din fata unui pericol
– agresivitatea de iritabilitate: agresivitatea indusa de frustrare si directionata inspre tinta disponibila
– agresivitatea teritoriala: apararea unei anumite zone impotriva intrusilor, in mod tipic co-specifici
– agresivitatea materna: agresivitatea femelei cu scopul de protectie a puiului. Exista de asemenea si agresivitate paterna
– agresivitate instrumentala: agresivitatea directionata inspre obtinerea unui scop, considerat a fi un raspuns invatat la o anumita situatie.

BIOLOGIA AGRESIVITATII
Agresivitatea este directionata inspre si isi are originea in stimulii exteriori.
Zona in care isi au originea emotiile este creierul si in creier au fost gasite doua zone principale care coordoneaza agresivitatea, respectiv amigdala si hipotalamusul.
Agresivitatea este legata si de hormoni, din care cel mai important este testosteronul; multe experimente arata ca exista o legatura directa intre nivelul de testosteron si agresivitate la om. Un alt neurotransmitator implicat in biologia agresivitatii este serotonina. Vasopresina duce si ea la cresterea agresivitatii atunci cand este prezenta in cantitati mari in hipotalamusul anterior. Efectele norepinefrinei, cortizolului si altor substante chimice se afla inca in studiu.

GENETICA SI AGRESIVITATEA
Studiile pe animale arata ca inclinatia spre agresivitate este cel putin partial mostenita genetic.

PSIHOLOGIA AGRESIVITATII
Agresivitatea ajuta animalul sa se reproduca si sa supravietuiasca. Animalele folosesc agresivitatea pentru a dobandi si a-si asigura teritoriul, si pentru a gasi si a-si asigura resurse cum sunt mancarea, apa, oportunitatea de a se imperechea. Se presupune ca din punct de vedere psihologic agresivitatea si capacitatea de a omori sunt produse ale trecutului nostru evolutionist.
Agresivitatea in cadrul speciei are drept scop principal stabilirea ierarhiei dominante. Atunci cand animalele ajung pentru prima oara intr-un teritoriu nou, primul lucru pe care il fac este sa stabileasca ierarhia. In general animalul dominant este cel cu agresivitatea cea mai mare. Pentru cele mai multe animale a fi dominant inseamna de asemenea a avea o atractivitate mai mare pentru sexul opus, fiindca un rang social mai mare inseamna ca este mai sanatos.
Odata ce femela a dat nastere puiului apare agresivitatea materna, cu scopul de asigurare a protectiei puiului. Agresivitatea materna este una din cele mai puternice tipuri de agresivitate si femela poate alunga chiar si masculii foarte puternici.
 
PSIHOLOGIA AGRESIVITATII LA OM
Omul difera de animal in complexitatea agresivitatii sale datorita factorilor culturali, morali si sociali. Alcoolul, drogurile, medicamentele, durerea si disconfortul, frustrarea si violenta sunt cativa din factorii care influenteaza agresivitatea la om.
Cultura joaca un rol dominant in agresivitate. Studiile antropologice arata ca unele culturi au agresivitate scazuta, iar altele inalta. De exemplu barbatii americani sunt in medie mai agresivi decat japonezii sau spaniolii, iar in cadrul culturii americane sudicii sunt in general mai agresivi decat nordicii.
Agresivitatea poate fi invatata prin urmarirea si imitarea comportamentului altora. Multe dovezi sugereaza ca urmarirea violentei la televizor creste probabilitatea comportamentului violent la copii. Jocurile video au un efect similar. Totusi, adoptarea unui anumit comportament depinde de inclinatiile individuale.
Alcoolul afecteaza ratiunea si oamenii devin mai putin prudenti decat in mod obisnuit; de asemenea alcoolul modifica felul in care este procesata informatia. O persoana care a consumat alcool vede un eveniment accidental ca pe unul rau intentionat, si astfel actioneaza in maniera mai agresiva.
Durerea si disconfortul contribuie si ele la cresterea agresivitatii. Chiar si plasarea mainilor in apa rece duce la cresterea agresivitatii. Se pare ca temperaturile crescute din mediu duc la cresterea agresivitatii.
Teoria frustrare – agresivitate spune ca agresivitatea creste daca persoana nu isi poate atinge scopurile. Cu cat persoana se afla mai aproape de indeplinirea scopului sau, cu atat agresivitatea in caz de neindeplinire a scopului este mai mare. Expectatiile au si ele un rol important. Cu cat expectatiile sunt mai mari, si agresivitatea este mai mare.
Exista si dovezi care arata ca prezenta obiectelor asociate cu violenta, cum este un pistol de exemplu, duc la cresterea agresivitatii.
Apartenenta de gen are un rol important in agresivitate atat la om, cat si la animal. Masculii sunt in general mai agresivi decat femelele, si barbatii comit cele mai multe crime. Barbatii isi exprima mai frecvent agresivitatea din punct de vedere fizic. De fapt, cercetarile arata ca femeile nu sunt mai putin agresive, dar isi exprima mai degraba agresivitatea in alte moduri, ci nu fizic. De exemplu femeile au o agresivitate verbala si relationala mult mai mare, cum ar fi rejectia sociala.
Agresivitate fizica la om apare in general in jurul varstei de 2-3 ani. Agresivitatea fizica nu este invatata, ci tine de abilitatile de auto-reglare. Unii copii au dificultati de auto-reglare, cu comportament agresiv fizic la nivele atipic crescute, ceea ce este un factor de risc pentru comportamentul violent pe parcursul vietii.
Agresivitatea copilului si adolescentului tinde sa se manifeste cu preponderenta in scoala, practic locul cel mai important in care copiii si adolescentii se intalnesc si socializeaza.
La nivelul copilului si adolescentului aagresivitatea este o forma de conduita devianta, cu o diversitate de forme de exprimare, cu intensitate diferita. Pe o scara a intensitatii, pornind de la intensitatea cea mai mica, agresivitatea presupune: confruntarea vizuala, poreclirea, ironizarea, tachinarea, bruscarea, lovirea cu diferite obiecte, palmuirea si ajungand la forme de intensitate crescuta, cum ar fi injunghierea si impuscarea.( Lazar, S., Lazar, L., 2001).
Agresivitatea in scoli a devenit in ultima perioada o problema majora, iar parerea unanima a elevilor este ca aceasta e un fenomen care risca sa ia amploare in campul educatiei formale. In ceea ce priveste nivelul de securitate, unii elevi considera ca in institutiile de invatamant nu se simt in siguranta, dat fiind faptul ca in incinta scolii patrund uneori si persoane straine de acea institutie. Daca in incinta scolii elevii au sentimentul ca inca sunt in siguranta, zonele din preajma scolilor prezinta un risc mai crescut de izbucnire a incidentelor violente. Aceasta situatie ar putea dezvolta sentimentul de frica, suferinta psihica, frustrare, toate acestea influentand dezvoltarea armonioasa a elevilor din punct de vedere fizic si psihic.
Agresiunile care au loc in preajma scolilor sau chiar in scoli, au loc in special intre elevii scolii si mai rar intre elevii scolii si alte persoane – elevi din alte scoli sau persoane adulte. Majoritatea incidentelor au loc intre elevi (agresiuni verbale, gesturi agresive moderate si mai rar batai intre elevi).

Cauzele aparitiei agresivitatii la copil si adolescenti pot fi structurare pe mai multe niveluri pornind de la nivel macro la nivel micro:
•    nivel social – Conjunctura economica si sociala provoaca anumite confuzii in randul tinerilor, care incep sa se indoiasca de eficacitatea scolii. Si aceasta cu atat mai mult cu cat comunitatea nu ii asigura insertia profesionala. Valorile traditionale promovate in scoala cunosc o degradare vizibila. Un mediu social in criza afecteaza profund dezvoltarea adolescentului si a individului, in general. De asemenea, mass-media are un rol covarsitor in crearea unor modele care nu sunt congruente cu dezvoltarea fireasca a copilului si adolescentului. Primele pagini ale ziarelor afiseaza fotografii cel putin indecente. Pe tot acest fond, lipsa de credibilitate a autoritatilor constituie un factor la fel de important in promovarea comportamentelor agresive in sensul in care copiii si adolescentii tind sa sa creada ca faptele lor nu au consecinte.
•    nivelul interactiunilor profesor-elev – Elevii in general se deschid in fata unui profesor pe care il simt apropiat, se inhiba atunci cand cadrul didactic manifesta autoritarism fata de cei cu rezultate slabe la invatatura, isi reprima furia atunci cand li se face o nedreptate sau sunt etichetati ca fiind elevi problema, creandu-se astfel o ruptura intre membrii colectivului clasei, devin indiferenti atunci cand sunt tratati cu indiferenta. Violenta psihologica repetata indreptata impotriva elevilor, poate duce la aparitia sentimentului de frustrare, care se poate generaliza determinand o schimbare a atitudinii fata de profesor si fata de activitatea scolara in general. Sunt elevi care sufera ca urmare a unor judecati negative ale unor profesori, judecati care vin sa intareasca propriul lor sentiment de indoiala, de descurajare, de lipsa de incredere in fortele proprii. Acest dispret odata interiorizat, poate antrena un ansamblu de reactii comportamentale: lipsa de comunicare, pasivitate la lectie, indiferenta  sau perturbarea lectiei, aparitia unor atitudini ostile, provocatoare. In general, dascalii se implica in aplanarea conflictelor, poarta discutii cu cei care au generat situatia, cer sprijinul parintilor, iar atunci cand situatia o cere se recurge la mijloace de constrangere in urma consultarii consiliului profesoral: avertizare scrisa, scaderea notei la purtare, iar in situatii mai grave, exmatricularea. Dirigintii se implica in mod activ in viata clasei, tratand in timpul orelor diferite teme de importanta pentru acestia, ca devianta scolara, managementul conflictelor etc.
•    nivelul anturajului – Multe dintre comportamentele agresive tind sa se manifeste in anturaj, prin imitatie sau pe baza consumului de alcool, droguri. Un alt aspect de luat in seama este afirmarea masculinitatii, iar prin acest aspect subliniem o data in plus si ca baietii manifesta agresivitate fizica in proportie mai mare decat fetele. Cele mai frecvente incidente au loc in timpul pauzelor si dupa ore – seara.
•    nivelul familial – Un factor foarte important in dezvoltarea personalitatii copilului este familia. Astfel, relatia cu familia poate reprezenta un factor declansator a comportamentului agresiv. In familiile in care exista copii cu probleme comportamentale, parintii au adesea sentimentul ca trebuie sa ii ameninte, sa ii pedepseasca mereu, ca traiesc evenimente predominant negative si ca abia impartasesc momente placute. Copiii se simt adesea la fel, au sentimentul ca parintii se cearta cu ei mereu si sunt nemultumiti. Acest dezechilibru intre experientele pozitive si negative duce la formarea unor expectante negative atat in ceea ce ii priveste pe parinti, cat si pe copii. Atentia parintilor si a copilului se centreaza asupra evenimentelor negative, desi experientele pozitive au loc in continuare, ele abia mai sunt percepute. O interventie optima este aceea de a orienta, in mod constient, atentia asupra evenimentelor pozitive, deoarece acestea trebuie evidentiate mai mult decat cele negative. Pe de alta parte, si familiile hiperpermisive pot crea copii sau adolescenti agresivi promovand lipsa de limite si cenzuri.
•    nivelul individual – Am subliniat anterior importanta componentei genetice. Asa cum am specificat deja se presupune ca agresivitatea este partial transmisibila genetic, iar daca nu se transmite genetic, macar prin patternurile educationale. Se cunoaste faptul ca datorita principiului „Ce se naste din pisica tot soareci mananca”, multi dintre copiii infractorilor ajung la randul lor infractori. De asemenea, modificarile hormonale specifice varstei sunt un factor determinant in exacerbaarea agresivitatii la copii si adolescenti. La toate acestea se adauga si componentele individuale privind rezistenta la frustrare, stima de sine, autocontrolul.

Principalele solutii idenficate vor fi prezentate pe aceleasi niveluri:
•    nivel social – Este necesar ca mass media sa isi asume rolul de promotor al unor modele viabile, al unor valori reale. Autoritatile este nevoie sa isi redobandeasca credibilitatea, iar comunitatea sa se implice realmente in formarea generatiilor viitoare prin promovarea de programe specifice si adoptarea de masuri conforme cu problematicile indentificate. In plus Politia se poate implica direct in preventia unor asemenea comportamente antisociale, opozante prin informarea cu privire la consecintlele agresiunilor.
•    nivelul scolii si al interactiunilor profesor-elev – Pentru prevenirea si stoparea incidentelor violente in scoala si pentru cresterea gradului de siguranta, ar fi important sa fie angajati agenti de paza autorizati pe tot parcursul orelor de curs, prezenta cu regularitate a politistilor si a jandarmilor in incinta scolii si in zonele adiacente, mai multa intelegere si implicare din partea  profesorilor si a parintilor in viata elevilor. Pot fi luate, de asemenea, si alte masuri care sa diminueze numarul incidentelor violente in scoala, ca: emiterea unor regulamente cu baza legala de catre minister valabile pentru intregul sistem de invatamant. Lipsa de sanctiuni la nivelul scolii este unul dintre factorii care potenteaza comportamentele agresive.
•    nivelul interactiunilor elev-elev – Acest nivel vizeaza promovarea de atitudini proactive intre elevi, cultivarea de modalitati alternative de comunicare, dezbaterea in cadrul orelor de dirigentie/ consiliere a unor teme privind comportamentul agresiv al elevilor, discutarea conflictelor de la clasa si oferirea de modele valide de solutionare a acestora, realizarea unor pliante, brosuri, afise pentru atentionarea elevilor despre riscurile unui comportament agresiv, in vederea eliminarii / reducerii fenomenului de agresivitate, organizarea unor activitati recreative cu specific non-violent, organizarea “Saptamanii fara violenta”, in cadrul careia sunt cuprinse concursuri de eseuri, fotografii, jocuri sportive, marsul nonviolentei etc, realizarea de studii privind relatia dintre lipsa motivatiei pentru invatare, abandonul scolar si agresivitate sau privind relatia intre fenomenul plecarii parintilor in strainatate si aparitia unor premise pentru comportamentul deviant etc.
•    nivel familial – Solutiile de pe acest nivel vizeaza identificarea familiilor cu comportament violent asupra copiilor si implicarea in rezolvarea situatiei prin sesizarea autoritatilor competente, realizarea de lectorate cu parintii pe tema educatiei non-violente, organizarea de cursuri de formare a parintilor pe teme legate de: abilitati de relationare si comunicare eficienta cu copiii, abordarea copiilor cu tulburari de comportament, relatia scoala-familie;
•    nivelul individual – consilierea psihologica a elevilor cu comportament agresiv si a elevilor care au fost victime ale unui astfel de comportament precum si a parintilor acestora.  Nu doar acestia se implica in educatia elevilor, ci si psihologii scolari, care ori de cate ori li se semnaleaza cazuri de agresivitate in scoala  intervin prin acordarea asistentei psihologice. Un rol important il au si politistii de proximitate, care discuta cu elevii si intervin atunci cand li se semnaleaza existenta unui caz in scoala.

BIBLIOGRAFIE
Paunescu, C. (2001). Agresivitatea si conditia umana; Editura Tehnica, Bucuresti.
Soitu, L., Havarneanu C. (2001). Agresivitatea in scoala; Editura Institutului European, Iasi
Verza, E., Verza, F. (2004). Psihologia varstelor; Editura Pro Humanitate, Bucuresti.
http://en.wikipedia.org/wiki/Aggression

Autor: Clara Ruse

 

>>> Te invităm să evaluezi acest articol:

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent

Deloc Nu prea Asa si asa Este ok Excelent